Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 50/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.50/A/2008
Ședința publică din 13 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Andrea Țuluș
JUDECĂTOR 2: Ana Ionescu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.741 din 6 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe pârâtul Primarul municipiului C-N, având ca obiect plângere la legea nr.10/2001.
dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 6 februarie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 741 din 6.11.2007 pronunțată de Tribunalul Cluj, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și excepția inadmisibilității acțiunii.
Prin aceeași sentință a fost respinsă plângerea reclamantului împotriva dispoziției Primarului municipiului C- nr.7010/18.07.2007, care fost păstrată în totul.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, n ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, prin decizia irevocabilă nr.230 /R/2006 a Curții de Apel Clujs -a stabilit că acesta este fiul lui și strănepotul de frate al lui.
Ca atare, chiar dacă reclamantului nu i s-a stabilit o vocație succesorală concretă, în ceea ce privește moștenirea defunctului, instanța a considerat că reclamantul fiind strănepot de frate a lui, este succesibil al acestuia, intrând în clasa a II-a a moștenitorilor, și pe acest considerent are calitate procesuală activă pentru a formula plângere împotriva Dispoziției Primarului Municipiului C-N cu nr.7010/18.07.2007, care a soluționat cererea sa cu privire la imobilul de pe-, înscris in CF 9697 C-N și care a fost în anul 1938 coproprietatea antecesorului său, în cotă de 1/2 parte.
În raport de cele reținute, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului a fost respinsă.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii motivat pe faptul că restituirea în natură se face în condițiile Legii nr.10/2001, că nu mai este admisibilă nici o acțiune în justiție introdusă direct la instanțele judecătorești, tribunalul a respins-o în considerarea faptului că aceste aspecte privesc fondul cauzei și nu pot fi soluționate pe cale de excepție.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că prin Dispoziția Primarului Municipiului C-N nr.7010 din 18.07.2007, privind imobilul situat in C-N,-, înscris in CF 9697 C-N, nr.topo.1517/1 s-a respins cererea înregistrată sub nr.66 din 21.02.2006, înregistrată sub nr.14026/45/23.02.2006, formulată de reclamant, deoarece notificarea a fost tardiv formulată, fiind depusă în afara termenului prevăzut de lege, 14.02.2001-14.02.2002, iar în subsidiar, întrucât nu s-a făcut dovada preluării la stat a imobilului revendicat, astfel că acesta nu face obiectul Legii 10/2001.
S-a reținut de către instanță că în conformitate cu art.20 din Legea nr. 10/2001, republicată, notificările prin care se puteau solicita restituiri de imobile în natură trebuiau depuse până la data de 14.02.2002.
Acest termen, care a fost inițial de 6 luni, la data intrării in vigoare a Legii 10/2001, respectiv 14.02.2001, ulterior a fost prelungit succesiv prin OUG 109/2001 și prin OUG 154/2001, ultima dată de depunere a notificărilor fiind data de 14.02.2002.
Cum reclamantul a înțeles să depună notificarea la data de 21.02.2006, instanța a reținut că din acest punct de vedere dispoziția primarului in cauză este legală, reținându-se in mod corect că această notificare a fost depusă tardiv, respectiv in afara termenului prevăzut de lege 14.02.2001-14.02.2002.
Instanța a mai reținut că și cel de-al doilea motiv de respingere notificării, referitor la faptul că imobilul din CF 9697 C nr.top 1517/1, situat administrativ în C-N,-, nu a fost preluat de stat, astfel că acesta nu face obiectul Legii nr.10/2001, este întemeiat pentru faptul că acest imobil nu a fost niciodată preluat de stat, iar în prezent, conform mențiunilor de sub B8 și B9, este în proprietatea lui, care a dobândit imobilul prin contract de vânzare-cumpărare în anul 1966 de la foștii proprietari și soția născută.
Instanța a mai reținut că reclamantul nu depus la dosarul intern întocmit în baza Legii nr.10/2001 sau la dosarul cauzei, acte din care să rezulte preluarea abuzivă a imobilului din litigiu, nefiind îndeplinite astfel condițiile art.1169 civil.
Instanța respins plângerea formulată de reclamant împotriva Dispoziției Primarului nr.7010/18.07.2007 ca fiind neîntemeiată, pe de o parte notificarea fiind formulată tardiv, iar pe de altă parte, imobilul în cauză nu intră sub incidența Legii nr.10/2001, nefiind vorba de o preluare abuzivă la stat imobilului revendicat.
In privința restului petitelor, instanța le- considerat inadmisibile, dar pe fondul cauzei, și nu pe excepție, întrucât o dată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, restituirea în natură, inclusiv în forma constatării ilegalității preluării în proprietatea statului imobilului în litigiu prin reînscrierea dreptului de proprietate în favoarea antecesorilor reclamanțolor, se face numai în condițiile legii speciale de restituire, respectiv a Legii nr.10/2001.
Pe de altă parte, s- reținut că instanța nu poate fi legal investită pentru soluționa existența unor stări de fapt, ci doar existenței unui drept, în conformitate cu art.111 Cod proc.civ.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul legal reclamantul, solicitând desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În motivarea apelului, apelantul a arătat următoarele:
Instanța de fond în mod greșit interpretat greșit motivul pentru care notificarea a fost depusă doar în data de 21.02.2006. Motivul real pentru care a depus notificarea doar la această dată a fost expus pe larg ân punctul 3 al răspunsului pe care l-a depus la întâmpinarea pârâtei. Cu toate acestea, instanța de fond s- mulțumit să-și însușească argumentul pârâtei fără a pune în discuție temeiul legal teoretic și practic al argumentelor formulate și dezvoltate la răspunsul la întâmpinare.
Instanța de fond reține în mod greșit și faptul că imobilul în litigiu nu ar intra sub incidența Legii nr.10/2001 și că în speță nu este vorba de preluare abuzivă de către Statul Român a imobilului revendicat.
Dovada contrară celor reținute de instanța de fond urma să fie făcută prin probele aflate în dosarul nr- a Tribunalului Cluj, dosar a cărui acvirare a solicitat-o, dar pe care instanța de fond ignorat-
Imobilul în litigiu cu nr. top 1517/1 cât și nr. top 1517/2 a fost preluat de Statul Român în anii 1950 - 1952 când pârâtul a evacuat pe soții în baza unei decizii a Sfatului Popular Faptul că Statul Român nu și- înscris dreptul de proprietate în CF 9697 C nu înseamnă că acesta nu exercita folosința asupra acestui imobil. Prin întreprinderea de locuințe și Localuri C și prin Comisia Locală pentru aplicarea nr.1390/1953, hotărâre nepublicată, dată în completarea Decretului nr.92/1950, care îi permitea pârâtei să preia în mod abuziv și alte imobile decât cele aflate în lista anexă a decretului de naționalizare.
În realitate, imobilul în litigiu a fost preluat de Statul Român și scos din circuitul civil.
Prin întâmpinarea depusă intimatul Primarul mun. C-N s- opus admiterii apelului, invocând excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului raportat la decizia civilă nr. 230/R/2006 Curții de Apel Cluj, cât și excepția inadmisibilității acțiunii, motivat de faptul că odată cu apariția Legii nr.10/2001 nu mai este admisibilă nici o acțiune în justiție introdusă direct la instanțele judecătorești cu privire la imobilele ce intră sub incidența Legii nr.10/2001.
Intimatul a mai invocat și faptul că reclamantul nu s-a adresat în termenul legal, respectiv până la data de 14.02.2002, cu o notificare comunicată prin executorul judecătoresc, prin care să solicite restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu.
În ce privește fondul cauzei, intimatul a arătat că Legea nr. 247/2005 nu repune în termenul de depunere notificărilor, termen care a expirat la data de 14.02.2002.
Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, restituirea în natură imobilelor preluate de Statul Român se face numai în condițiile legii speciale de restituire, nemaifiind admisibilă nici o acțiune în justiție, având ca obiect imobilele ce intră sub incidența Legii nr.10/2001.
Pe de altă parte, imobilul în cauză nu face parte din categoria imobilelor preluate în mod abuziv prev.de art.2 alin.1 din Legea nr.10/2001, raportat la faptul că nu dețin documente care să ateste folosirea imobilului în litigiu. În evidențele Statului Român nu există procese verbale de preluare a acestui imobil, iar reclamantul nu a depus acte din care să rezulte preluarea imobilului în litigiu.
Mai mult, instanța de judecată nu este legal investită să soluționeze fapte cu caracter juridic din anii 1950- 1960 care nu au legătură cu fondul cauzei, astfel încât nu aceste fapte pot face obiectul unor capete de cerere distincte și soluționabile separat, și doar cel mult pot face obiectul unor constatări care să consemneze anumite stări de fapt concomitente sau posterioare preluării imobilului.
Examinând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că, raportat la dispozițiile art.292 alin.1 Cod proc.civ. este nefondat și în consecință, în baza art.296 alin.1 Cod proc.civ. urmează să-l respingă pentru următoarele motive:
Primul motiv de apel invocat de reclamant se referă la faptul că stabilirea filiației față de tatăl său s-a făcut la data de 26 ianuarie 2006, că acesta este momentul la care începe să curgă termenul pentru depunerea notificării, termen prevăzut de art.21 alin.1 din Legea nr.10/2001 (art.22 alin.1 după modificare). Argumentul invocat de apelant este acela că până la data de 26 ianuarie 2006, el nu era moștenitor în sensul art.4 alin.2 și 3 din Legea nr.10/2001.
În același motiv apelantul arată că nu se pune problema repunerii în termenul de formulare a notificării, că acest termen începe să curgă de la data nașterii acestui drept.
Prin decizia civilă nr. 230 din 26 ianuarie 2006 Curții de Apel Cluj, a fost admisă acțiunea reclamantului și, în consecință, a fost stabilită filiația lui față de, decedat la 2 august 1980. Din considerentele acestei decizii reiese că reclamantul a aflat de identitatea tatălui său la data de 25 ianuarie 2002.
Prin urmare, până la data de 25 ianuarie 2002, când aflat de identitatea tatălui său, reclamantul s-a aflat într-o imposibilitate obiectivă de a formula notificare pentru a solicita aplicarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001.
În conformitate cu art.20 din Legea nr.10/2001, republicată, notificările prin care se puteau solicita restituiri de imobile în natură trebuiau formulate în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare legii. Ulterior, termenul a fost prelungit succesiv prin OUG nr.109/2001 și OUG nr.154/2001, ultima dată de depunere notificărilor fiind data de 14 februarie 2002.
Prin urmare, la data de 25 ianuarie 2002, dată aflată în interiorul termenului prevăzut de art.21 alin.1 din Legea nr.10/2001 (art.22 alin.1 după modificare), reclamantul avea posibilitatea de a formula notificare, însă nu a făcut- Acțiunea de stabilire filiației era de natură să întrerupă termenul pentru depunerea actelor doveditoare prevăzute de art.23, în forma actuală.
Hotărârea judecătorească de stabilire filiației are caracter declarativ de drepturi și nu unul constitutiv, astfel că reclamantul avea calitatea de moștenitor în perioada prevăzută de lege pentru formularea notificării. Nimic nu-l împiedica pe reclamant să formuleze notificarea, dovada calității de moștenitor urmând să o facă cu soluția dată acțiunii în stabilirea paternității.
Este real că, potrivit prev.art.21 alin.1 din Legea nr.10/2001, reclamantul era obligat să indice în cuprinsul notificării imobilul pentru care solicita măsuri reparatorii.
Curtea apreciază că această împrejurare nu constituie un motiv care face ca termenul de depunere a notificării să nu curgă, ci, eventual, reprezintă o imposibilitate obiectivă de formulare a acesteia, care justifică o eventuală repunere în termen, în sensul art.103 alin.2 Cod proc.civ. fiind vorba de un termen de decădere și nu unul de prescripție.
Chiar dacă s-ar aprecia, așa cum susține reclamantul, că până la data pronunțării deciziei civile nr. 230/2006 Curții de Apel Cluj, prin care a fost stabilită filiația față de tatăl său, a fost în imposibilitate de a formula notificarea, fiind vorba de un termen de decădere, pentru a opera repunerea în termen conform art.103 alin.2 Cod proc.civ. notificarea trebuia formulată în 15 zile de la încetarea împiedicării. Or, reclamantul formulat notificarea abia în data de 21 februarie 2006.
Prin concluziile scrise depuse, reclamantul arată că termenul de decădere nu operează potrivit regulilor termenului de prescripție, astfel că instituția repunerii în termen este operabilă doar la termenul de prescripție, în baza disp.art.103 alin.2 Cod proc.civ. Așadar, reclamantul nu a dorit să beneficieze de dispozițiile art.103 alin.2 Cod proc.civ. drept pentru care, în raport de considerentele de fapt și de drept mai sus invocate, excepția a fost admisă ca întemeiată, constatându-se tardivitatea notificării.
Sentința instanței de fond este legală și sub aspectul faptului că imobilul în litigiu nu intră sub incidența Legii nr.10/2001. Acest act normativ se aplică imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Imobilul situat în C-N,- cu nr.top 1517/1 și imobilul situat în C-N-/A cu nr.top 1517/2 nu au intrat în proprietatea Statului Român. Aceasta rezultă din faptul că în evidențele Statului Român nu există acte de preluare imobilului.
Susținerile apelantului sunt contrazise de conținutul cărții funciare nr.9697 C, din care rezultă că nr.top 1517 s-a dezmembrat în nr.top 1517/1, casă din cărămidă acoperită cu țiglă cu 4 camere, 1 bucătărie, dependințe, curte și grădină la nr.44 în suprafață de 240 stj și în nr.top nou 1517/2, loc de casă în suprafață de 139 stj la nr.44/
Declarația numiților și autentificată sub nr.1218/1966, cererea din 21 mai 1964 adresată de proprietara de CF Sfatului Popular al orașului C-N, adresa nr.59999/1958 și înregistrările din cartea funciară, dovedesc că proprietarii de carte funciară au vândut cele două imobile numiților și și soția, care, de altfel, și-au intabulat dreptul de proprietate în anii 1959 și 1966.
Rezultă astfel cu certitudine că imobilul în litigiu nu intrat în proprietatea Statului Român și în consecință, nu face obiectul Legii nr.10/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.741 din 6.11.2007 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 13.02.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red. IA dact.GC
4 ex/10.03.2008
Jud. primă instanță:
Președinte:Andrea ȚulușJudecători:Andrea Țuluș, Ana Ionescu
