Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 54/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
Înregistrat la data de 21.01.2008
DECIZIA CIVILĂ nr.54
Ședința publică din 28 februarie 2008
PREȘEDINTE: Daniela Calai
JUDECĂTOR 2: Florin Șuiu
GREFIER: - -
S-a luat în apelul declarat de reclamanții apelanți, și prin mandatar împotriva sentinței civile nr.2603/29.11.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat PRIMARUL MUNICIPIULUI T, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată depuse la dosar prin registratura instanței la data de 27.02.2008, concluziile scrise formulate de către reclamanții apelanți prin mandatar, respectiv xerocopia deciziei civile nr.245/27.01.2005 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara într-o cauză similară.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 21.02.2008, când pronunțarea a fost amânată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față constată:
Prin sentința civilă nr.2603/29.11.2007 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș - Secția civilă a respins contestația reclamanților, și formulată prin mandatar, în contradictoriu cu Primarul Municipiului
Pentru a hotărî astfel tribunalul a avut în vedere faptul că prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș formând dosarul nr-, din data de 22.06.2007, contestatorii, și, au solicitat în contradictoriu cu intimatul Primarul Municipiului T, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispune:
- anularea Dispoziției nr.1617/11.05.2007, emisă de intimatul Primarul Municipiului T în baza Legii 10/2001, privind imobilul situat în T,-, ca fiind nelegală și nefondată;
- să se constate că imobilul a fost înstrăinat ilegal cu încălcarea art.1 al Legii 112/1995;
- să se constate că terenul atribuit în folosință în cote părți apartamentelor ce compun (casa), înscris în CF 4381 T, nr.top 7014, 7013, rămas în proprietatea statului, iar documentația de dezmembrare a terenului este ilegală, în conformitate cu Legea 112/1995, HG 20/1996 și HG 11/1997;
- să se dispună rectificarea nr.top 7013, 7014, cu privire la terenul rămas fără construcții, prin radierea dreptului de proprietate al statului român și a terenului în folosință de către actualii proprietari ai casei în conformitate cu Legea 10/2001 și HG 250/2007;
- să se dispună reintabularea reclamanților în CF 438/1 T ca și proprietari, în conformitate cu certificatul de calitate de moștenitor asupra terenului de la nr.top 7013 grădină în suprafață de 326 mp și terenul care rămâne de la top 7014, cu acces de servitute conform legii;
- să se admită efectuarea unei expertize judiciare sau extrajudiciare a întregului imobil înscris în CF cu nr.4381 T, nr.top 7013, 7014 de către un expert în construcții;
- să se dispună acordarea de despăgubiri bănești sau în echivalent un alt imobil, teren și casă, având aceiași valoare ca și imobilul expropriat, valoarea fiind calculată conform art.10 al.9 din Legea 10/2001 și HG 250/07.03.2007.
În motivare contestatorii au arătat că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea Statului Român prin expropriere în baza Decretului 92/1992, de la proprietarii și (), născută și a fost înstrăinat ilegal în conformitate cu art.1 al Legii 112/1995, care se aplică exclusiv imobilelor trecute cu titlu în proprietatea statului, fiind încălcată și HG nr.20/1996, referitor la întocmirea documentației care stă la baza contractului de vânzare-cumpărare a imobilului.
s-a susținut că, intabularea în CF 4381 Tat erenului în folosință este ilegală raportat la dispozițiile Legii 112/1995, HG 20/1996 și HG 11/1997 și că terenul în afara construcțiilor rămâne în proprietatea statului și nu trece în folosința foștilor chiriași care au beneficiat de art.45 al.2 "buna credință" a instanțelor de judecată care au respins nulitatea absolută a contractelor.
Contestatorii au arătat că, imobilul fiind preluat prin expropriere conform Decretului 92/1950, se încadrează în dispozițiile art.2 al.1 lit.a al Legii 10/2001, menționând că, în conformitate cu HG 250/07.03.2007 Comisia trebuia să țină cont de art.1 al.3 care prevede că, în funcție de fiecare situație, entitatea obligată prin lege să soluționeze notificarea trebuie să aprecieze situația respectivă ca încadrându-se în prevederile art.2 al.1 al Legii 10/2001, și pentru cazul special prevăzut de art.11 al aceleiași legi, situația respectivă se încadrează în prevederile legii atunci când deposedarea s-a făcut prin expropriere, preluarea fiind considerată aprioric abuzivă (lipsa unor despăgubiri echivalente).
S-a afirmat că au fost analizate superficial notificările contestatorilor aflate în dosar nr.1531 (1532, 1533) de către Comisia de aplicare a Legii 10/2001 cu privire la restituirea imobilului din T,-.
Astfel, s-a susținut încălcarea dispozițiilor art.25 al.2 al Legii 10/2001 republicată pe motiv că reprezentanta legală a contestatorilor nu a fost invocată la timp util să ia parte la lucrările comisiei, invitația ajungând în posesia acesteia, prin poștă, după ce a avut loc ședința comisiei, fiind expediată conform ștampilei poștei în aceeași zi - 03.05.2007- când a avut loc ședința comisiei, așa cum reiese din referatul ședinței înregistrat SC-2007-10136/03.05.2007, și nu în data de 04.05.2007, orele 16,00, așa cum reiese din invitația scrisă expediată prin poștă, pe care reprezentanta contestatorilor a primit-o abia în data de 05.05.2007.
S-a mai solicitat a se constatat că prin dispoziția contestată nu s-a stabilit valoarea reală a imobilului, ci s-a făcut o ofertă pentru despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea 247/2005, fără a specifica valoarea și în ce mod se aplică condițiile Titlului VII, lăsând la latitudinea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii 112/1995, HG 20/1996, HG 11/1997, Legea 10/2001 republicată, Legea 247/2005, Legea 215/2001, HG 250/07.03.2007.
Prin întâmpinarea depusă prin registratura instanței la data de 30.07.2007, intimatul Primarul Municipiului Tas olicitat respingerea contestației, arătându-se în motivare că prin Dispoziția nr.1617/11.05.2007 Primarul Municipiului Tar espins cererea de restituire în natură a imobilului situat în T,-, înscris în CF nr.4381 T, nr.top 7013, 7014, întrucât dreptul de proprietate asupra apartamentelor solicitate în natură, aparține foștilor chiriași, actuali proprietari potrivit CF 4381 T, iar în ceea ce privește terenul aferent, acesta nu a putut fi restituit în natură, întrucât acesta a fost atribuit în folosință în cote părți apartamentelor vândute în temeiul Legii 112/1995 și ca atare, nu există posibilitatea retrocedării în natură a acestora.
În consecință, Comisia pentru aplicarea Legii 10/2001 în conformitate cu Titlul VII din Legea 247/2005 a hotărât acordarea de despăgubiri, dispunând transmiterea dosarului aferent notificării către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
La data de 03.09.2007 contestatorii, prin răspunsul la întâmpinarea intimatului, au depus prin registratura tribunalului la data de 03.09.2007, răspuns la întâmpinare prin care solicită: respingerea întâmpinării ca nelegală și netemeinică, iar prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- anularea Deciziei nr.1617/11.05.2007, emisă de Primarul Municipiului T;
- să se constate că imobilul înscris în CF 4381 T este constituit din două parcele distincte, nr.top 7013 - grădină în suprafață de 326 mp și nr.top 7014 - casă și curte în suprafață de 431 mp și nu sunt intabulate alte construcții - anexe până în prezent;
- să se constate că terenul atribuit în folosință în cote părți apartamentelor ce compun casa (), înscrise în CF 4381 T, Partea a II-a, pct.4, cât și documentația de dezmembrare (apartamentare) a imobilului este ilegală în conformitate cu Legea 112/1995 art.26 al.ultim din lege și HG 11/20.01.1997 art.33;
- să se dispună radierea dreptului de folosință a terenului înscris în CF 4381 T, partea a II-a pct.4, ca fiind ilegal intabulat;
- să se dispună rectificarea CF 4381 T, nr.top 7013 în suprafață de 326 mp, fiind parcelă distinctă, restituirea în natură și reintabularea contestatorilor ca și proprietari de drept, în conformitate cu certificatul de moștenitori legali asupra terenului de 326 mp și a terenului de 230,62 mp (deoarece suprafața totală neconstruită în proiect este de 556,62 mp) care în opinia contestatorilor le revine din top 7014, cu acces de servitute legală, așa cum se prevede în HG 250/2007;
- pentru top 7014 - casă și teren aferent construcției, s-a solicitat despăgubiri bănești, conform art.10 al.9 al Legii 10/2004 și ordonanța de Urgență a Guvernului, privind accelerarea restituirii proprietăților;
- să se dispună efectuarea unei expertize judiciare a întregului imobil înscris în CF 4381 T, nr.top 7013, 7014, pentru stabilirea situației de fapt și elucidarea cazului.
În motivare s-a arătat că imobilul în litigiu este înscris în CF 4381 T și este constituit din două parcele distincte, nr.top 7013 - grădină în suprafață de 326 mp și nr.top 7014 - casă și curte în suprafață de 431 mp, astfel că parcela liberă de construcții poate fi restituită foștilor proprietari.
Terenul aferent construcției casei din- nu corespunde suprafețelor stabilite prin documentația de dezmembrare a imobilului.
Din fișa de construcție a casei, parte integrantă a planului casei, rezultă că suprafața construită, la care se adaugă și gardul împrejmuitor, este de 199,38 mp, iar terenul neconstruit de 556,62 mp.
S-a susținut că datele înscrise în contractul de vânzare-cumpărare nu corespund cu situația reală de teren.
Din CF 4381 T in extenso,-, reiese că magaziile cumpărate de și cât și magazia cumpărată de, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.11194/23.12.1996, nu sunt intabulate distinct ca și suprafețe, sunt magazii fără fundație și nu se pot constitui ca și teren aferent construcțiilor.
S-a solicitat efectuarea în cauză a unei expertize în vederea evaluării imobilului și obligarea intimatului de a depune documentația de dezmembrare în baza căreia s-a aprobat terenul în folosință.
Examinând în limitele competenței conferite de lege, legalitatea și temeinicia dispoziției contestate, în coordonatele dispozițiilor Legii 112/1995, ale dispozițiilor art.1 al.2 teza a II-a din Legea 10/2001, coroborat cu dispozițiile Titlului VII din Legea 247/2005, în considerarea obiectului contestației, prin raportare la probatoriul administrat și în aplicarea dispozițiilor legale incidente speței, contestația s-a privit a fi neîntemeiată, prin consecință a fost respinsă pentru considerentele redate în continuare.
Ca răspuns la notificarea 645/07.08.2001, Primarul Municipiului a emis Dispoziția nr.1617/11.05.2007, prin care s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului situat în T,-, înscris în CF 4381 T, cu nr.top 7013 și 7014 întrucât apartamentele au fost înstrăinate foștilor chiriași iar terenul a fost atribuit în folosință în cote părți apartamentelor vândute în baza Legii 112/1995; s-a respins cererea de acordare de despăgubiri bănești, întrucât conform art.1 al.2 teza II, această măsură reparatorie nu mai este prevăzută de Legea 10/2001, republicată cu modificările și completările ulterioare; s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea 247/2005 pentru imobilul situat în T,-, înscris în CF nr.4381 T, nr.top 7013 și 7014, imobil compus din: apartamentul nr.1, apartamentul nr.2 și apartamentul nr.3 cu și terenul aferent fiecărui apartament în cotă de 2/8contestatoarei de 1, în cotă de 3/8 contestatorului de 2 și în cotă de 3/8 contestatorului de 3, dispunându-se în final transmiterea dosarului aferent notificării către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Este de observat că în noul ambient legislativ, instanțele nu sunt îndrituite să oblige în mod direct entitățile deținătoare la plata despăgubirilor, întrucât măsurile reparatorii sunt supuse unei proceduri speciale reglementate de art.24 și următoarele din Legea 10/2001, așadar, instanța nu este abilitată a dispune efectuarea expertizei de evaluare a imobilului revendicat, întrucât măsurile reparatorii sunt reglementate de art.24 din legea 10/2001, modificate prin Legea 247/2005.
S-a reținut în speță că apartamentele, în număr de trei, din compunerea imobilului, obiect al notificării, au fost înstrăinate chiriașilor în condițiile Legii 112/1995, existând în acest sens contractele de vânzare-cumpărare aferente acestora - contracte de vânzare-cumpărare purtând numerele 9765/21.10.1996, 11194/23.12.1996, 11560/16.01.1997 și 12771/10.04.1997 -, cumpărătorii, de bună credință, înscriindu-și dreptul de proprietate în CF.
contestatari nu au făcut dovada anulării contractelor de vânzare-cumpărare în instanță.
Instanța a respins acțiunea în anulare, așa cum susțin aceștia în cuprinsul contestației, reținând existența bunei credințe atât în persoana cumpărătorilor, foști chiriași ai apartamentelor, cât și față de Statul Român prin instituțiile abilitate, la perfectarea contractelor de vânzare-cumpărare.
Astfel, Comisia de aplicare a Legii 10/2001, pendinte Primăria Municipiului T se află în imposibilitatea de a da curs notificărilor de admitere a cererii de restituire în natură a imobilului, pe motiv că nu se mai află în posesia apartamentelor evocate, întrucât dreptul de proprietate fiind transferat, în condițiile legii, foștilor proprietari care le-au achiziționat cu bună credință de la instituțiile abilitate, așadar, foștii chiriași sunt în prezent proprietari de bună credință a menționatelor apartamente, proprietățile lor fiind înscrise în evidența de carte funciară, mai exact în CF 4381
Terenul aferent imobilului nu poate nici el a fi restituit în natură notificatorilor contestatari, deoarece a fost atribuit în folosință în cote părți apartamentelor evidențiate ai căror proprietari sunt în prezent foștii chiriași, achiziționate de aceștia în condițiile Legii 112/1995.
Cum prin sentința civilă nr.4719/22.05.2003, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr.19012/200, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a constatat că trecerea imobilului în proprietatea Statului Român s-a realizat fără titlu valabil, și cum notificatorii contestatari au făcut dovada calității de persoane îndreptățite, precum și dreptului de proprietate invocat, în mod justificat Comisia de aplicare a Legii 10/2001, pendinte Primăria Municipiului T, fundamentat pe Titlul VII din Legea 247/2005, a luat măsura acordării de despăgubiri, dispunând trimiterea dosarului administrativ, întocmit cu ocazia analizării notificării contestatorilor, către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen legal reclamanții prin mandatara lor, solicitând schimbarea în tot a sentinței și în consecință admiterea contestației astfel cum a fost precizată, respectiv anularea Dispoziției nr.1617/11.05.2007 a Primarului municipiului T (prin care li s-a respins cererea de restituirea în natură a imobilului din T,-), constatarea faptului că imobilul înscris în CF 4381 T este format din două parcele distincte și că până în prezent nu sunt intabulate construcțiile anexă, constatarea faptului că dezmembrarea terenului și atribuirea lui în folosință celor trei dobânditori ai apartamentelor este nelegală, să se dispună radierea dreptului de folosință a acestui teren, să se dispună rectificarea CF 4381 T nr.top 7013 în suprafață de 326 mp - parcelă distinctă - și retrocedarea ei proprietarilor, precum și a terenului de 230,62 mp din top nr.7014 (care, ambele, sunt suprafețe neconstruite), cu acces de servitute legală, să se dispună despăgubiri bănești pentru partea de imobil ce nu poate fi retrocedată, conform art.10 al.9 al Legii 10/2001 și OUG 81/2007 și să se admită efectuarea unei expertize a imobilului pentru stabilirea situației de fapt.
În motivarea apelului s-a arătat faptul că acțiunea a fost soluționată de un complet care inițial s-a declarat necompetent în acest sens, că instanța nu a analizat cu atenție probele dosarului din care rezultă că prin vânzarea construcției către chiriași și prin atribuire în folosința lor a terenului s-a făcut o ilegalitate și că nu există o documentație pentru dezmembrare, dar nici un temei legal pentru această procedură pe care instanța a omis să o analizeze, astfel că cererea reclamanților pentru restituirea suprafețelor libere de construcții era admisibilă.
Prin întâmpinarea formulată în cauză pârâtul Primarul municipiului T pentru Municipiul Tas olicitat respingerea ca nefondat a apelului reclamanților.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel formulate, cât și din oficiu, potrivit efectului devolutiv al apelului, sub toate aspectele temeiniciei și legalității și pe baza tuturor probelor de la dosar, se constată că apelul declarat în cauză este nefondat.
În primul rând în ceea ce privește criticile reclamanților vizând nelegalitatea sentinței pentru judecarea cauzei de către un complet necompetent, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate.
Rezultă astfel că petitul principal al acțiunii lor are ca obiect anularea dispoziției motivate emise de Primarul municipiului T, procedură care, potrivit art.26 al.3 din Legea 10/2001, revine în competența Secției civile a tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul entității investite cu soluționarea notificării, în speță a Tribunalului Timiș.
Contrar susținerilor reclamanților, Curtea constată că completul care a soluționat cauza pronunțând sentința atacată a fost competentă material funcțional și teritorial să o facă.
Astfel, deși la data de 04.10.2007 completul de judecată din ziua respectivă s-a declarat necompetent să analizeze cauza întrucât era alcătuit după compunerea specială pe care legea o prevede pentru soluționarea litigiilor de muncă, pentru că acel complet făcea parte din cadrul secției civile a tribunalului (astfel cum se poate observa și din antetul încheierii de ședință de la fila 73 dosar) în a cărei competență intră soluționarea tuturor cauzelor atribuite prin lege - inclusiv a celei de față - prin alcătuirea obișnuită a completelor pentru soluționarea în primă instanță a cauzelor (respectiv prin renunțarea la cel de-al doilea membru al completului de judecată și la cei doi asistenți judiciari), se putea configura corect completul pentru soluționarea contestației de față, lucru care de altfel s-a și făcut ulterior, conform dispozițiilor Regulamentului de organizare a instanțelor aprobat de Hotărârea nr.387/2005 a menționate în încheierea de ședință din data de 2 noiembrie 2007.
În al doilea rând, în ceea ce privește susținerile pe fondul cauzei, se constată că nici aceste nu sunt întemeiate.
Rezultă astfel că prin notificările formulate în perioada august-noiembrie 2001 și adresate Primarului municipiului T prin mandatara lor, reclamanții au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în T,-, compus din, curte și grădină, înscris în CF 4381 T, nr.top 7013 și nr.top 7014.
Prin Dispoziția nr.1617/11.05.2007 atacată cu prezentul dosar, cererea lor a fost respinsă nu pentru că n-ar fi justificat calitatea de persoane îndreptățite la restituire și nu pentru că imobilul n-ar fi făcut obiectul Legii 10/2001 - aspecte clarificate irevocabil prin decizia civilă nr.245/27.01.2005 a Curții de Apel Timișoara - ci pentru că imobilul făcuse obiectul unor proceduri legale de înstrăinare care nu fuseseră anulate până la data emiterii acestei dispoziții.
În concret, în anii 1996-1997 s-au vândut celor trei foști chiriași apartamentele deținute de către aceștia, operațiuni juridice care n-au fost posibil de înscris ca atare în CF decât după împărțirea (apartamentarea) construcției și atribuirea în folosință a terenului făcută în 1997 de stat ca unic proprietar al terenului la acel moment.
În CF 4381 T în partea privind descrierea proprietății s-a menționat că părțile comune indivize aparținând celor trei apartamente erau - printre altele - atât terenul construit cât și neconstruit. De aceea, în mod necesar s-a impus partajul folosinței lui pentru a fi corect individualizat fiecare apartament, în vederea intabulării în CF colectiv și în cărțile funciare individuale astfel cum prevăd dispozițiile art.44 și 45 din Legea 7/1996.
Părțile comune ale imobilului aflate în indiviziune forțată (în speță, terenul construit revendicat de reclamanți) au o situație juridică indisolubil legată de cea a bunului principal (construcției) căreia îi sunt afectate.
Cum prin decizia civilă nr.245/27.01.2005 a Curții de Apel Timișoara - atașată din oficiu de către instanță ca probă necesară pentru soluționarea cauzei de față - s-a stabilit irevocabil că foștii chiriași au dobândit legal cele trei apartamente ale imobilului în virtutea Legii 112/1995, pentru opozabilitatea acestui drept și înscrierea lui în CF s-a impus ca necesară, în 1997, operațiunea de partajare a folosinței terenului - ca parte comună indiviză a construcției - dispusă de stat în virtutea calității sale de proprietar tabular, operațiune despre a cărei existență reclamanții cunoșteau încă din anul 2002 când s-a desfășurat procesul de constatare a preluării abuzive a imobilului și de anulare a contractelor de vânzare-cumpărare, finalizat doar prin admiterea primei solicitări nu și a celor subsidiare, astfel cum s-a menționat anterior.
Fiind deci vorba de atribuirea doar în folosință a unor părți din terenul construcției (ocupat sau liber) în favoarea cumpărătorilor apartamentelor și nu de atribuirea lor în proprietate, statul a rămas proprietar al acestui drept, nefiind încălcate prerogativele sale protejate de art.26 al.ultim al Legii 112/1995 și art.33 al HG 11/1997, invocate de reclamanți în acțiunea lor ca temei al nulității actului de dezmembrare.
În raport de acest moment, petitul din acțiunea reclamanților pentru anularea actului juridic de dezmembrare din 1997 nu putea fi admis și pentru că formularea lui s-a făcut la data de 22.06.2007, adică cu depășirea legală a termenului prevăzut de art.45 al.5 al Legii 10/2001 republicate (fost art.46 al.5).
Stabilirea legalității actului de dezmembrare a construcției și terenului fiind o problemă juridică - iar nu de fapt - astfel cum rezultă din probe, face inutilă administrarea probei cu expertiza, solicitată de reclamanți în apel și pentru care de altfel nici nu au mai insistat la momentul formulării concluziilor în fond, întrucât mandatara lor a declarat că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Din examinarea conținutului acțiunii reclamanților rezultă că ea a cuprins și un petit prin care s-a solicitat constatarea compunerii imobilului din CF 4381 T, precum și unul privind stabilirea despăgubirilor bănești pentru casa și terenul din parcelele nr.top 7014 - care nu mai pot fi restituite în natură -, astfel cum prevăd dispozițiile art.10 al.9 din Legea 10/2001 și OUG nr.81/2007.
În ceea ce privește primul aspect, Curtea constată că el privește constatarea unui fapt (respectiv a existenței în CF menționat a două parcele și a neevidențierii niciunei construcții-anexă pe care, oricum, niciunul din adversarii reclamanți nu l-au contestat vreodată) și că realitatea acestuia rezultă din înseși mențiunile din CF, nefiind posibilă (conform art.111 pr.civ.) dar nici necesară statuarea instanței în acest sens.
În ceea ce privește cel de-al doilea aspect, Curtea constată că prin dispoziția emisă de Primarul municipiului T s-a procedat în conformitate cu dispozițiile art.10 al.9 ale Legii 10/2001 și ale OUG nr.81/2007 (invocate în apel) dar și în conformitate cu celelalte acte normative care au completat și modificat cadrul inițial al Legii 10/2001 în sensul că, nefiind,posibilă restituirea în natură a niciunei părți din imobilul din CF 4381 T, pentru întregul imobil, la data emiterii dispoziției: 11.05.2007, s-a propus acordarea de despăgubiri și sesizarea în acest sens a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, măsură care corespundea noilor proceduri prevăzute de titlul VII, art.16 al.(2) al Legii 247/2005 și a căror legalitate a fost confirmată prin decizia nr.LII (52) din 04.06.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile unite într-un recurs în interesul legii în această materie.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept, Curtea constată ca fiind temeinică și legală sentința civilă nr.2603/22.11.2007 a tribunalului Timiș, motiv pentru care va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanți împotriva acesteia.
Luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții, și prin mandatar împotriva sentinței civile nr.2603/29.11.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția civilă în dosarul nr-.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 28.02.2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.DC/03.03.2008
Tehnored.MM/2 ex/18.03.2008
Instanță fond: Tribunalul Timiș - jud.
Se comunică:
Reclamanți apelanți -, și
- la mandatar - T,-,.B,.16, jud.
Pârât intimat - Primarul Municipiului T - T, B-dul - nr.1,
jud.
Președinte:Daniela CalaiJudecători:Daniela Calai, Florin Șuiu
