Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 56/2008. Curtea de Apel Timisoara
Comentarii |
|
uR OMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA - CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.56/
Ședința publică din 6 martie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Carmina Orza JUDECĂTOR 2: Trandafir Purcărița
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței civile nr. 1051 din 3 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanții de și de, cât și pârâta intimată - -, având ca obiect Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat pentru reclamanții intimați lipsă avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, s-au verificat actele și lucrările dosarului, nemaifiind probe de administrat sau cereri de formulat, instanța acordă cuvântul părților în apel.
Reprezentanta reclamanților intimați solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe ca temeinică și legală.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Arad la data de 13 iulie 2004 reclamanții de și de au chemat în judecată pe pârâții - - A și AVAS B solicitând anularea deciziilor nr.52/21 august 2003 și nr. 53/27 august 2003 emise de către - - A ca netemeinice si nelegale; obligarea pârâtelor la restituirea în natură a activelor aparținând fostei întreprinderi " Industria " - conform notificărilor nr.296, 297, 298, 343 din 14 februarie 2002 înregistrate la Biroul executor Judecătoresc .
S-a mai solicitat repunerea în termenul de a contesta in justiție deciziile cu motivarea că nu au fost comunicate reclamanților ci avocatului, însă contractul de asistență juridică cu acest avocat a încetat în toamna anului 2002, astfel că deciziile nu au fost comunicate legal.
La termenul de judecată din 12 iulie 2004, s-a admis cererea de repunere în termenul de a contesta în justiție deciziile nr. 52 si 53 emise de către intimata - - A instanța având în vedere dispozițiile art. 24 alin 6 din Legea nr. 10/2001.
Prin întâmpinare,intimata - - a solicitat respingerea cererii de repunere în termen, cu motivarea că deciziile contestate
au fost comunicate cu respectarea dispozițiilor legale, întrucât reclamanții au avut domiciliul ales la avocat. Totodată, s- menționat că dispozițiile art.103 Cod pr.civilă nu au fost incidente în cauză.
Prin întâmpinare, pârâta AVAS B și-a invocat, pe cale de excepție, lipsa calității procesuale pasive raportat la obiectul acțiunii și la conținutul notificărilor care au fost formulate în temeiul Legii 10/2001.
S-a învederat că pârâta AVAS nu ar putea restitui în natură imobilele revendicate de către foștii proprietari, această obligație revenind exclusiv societății deținătoare, în speță - -, conform dispozițiilor art.20 din Legea nr.10/2001, coroborat cu dispozițiile art.20 alin 2 din Legea nr.15/1990:
A fost invocată excepția tardivității acțiunii, arătându-se că acțiunea a fost formulată cu nerespectarea dispozițiilor legale și anume, în afara termenului prevăzut de art. 24 alin 6 din Legea nr.10/2001, dată fiind comunicarea legală a deciziilor la data de 18 septembrie 2003.
In fond, s- susținut că acțiunea reclamanților este neîntemeiată întrucât atribuțiile stabilite în conformitate cu dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001 in sarcina unității deținătoare nu se regăsesc în obiectul cererii reclamanților care solicită restituirea în natură.
La termenul de judecată din data de 29 martie 2005, reclamanții au depus o"precizare a contestației" care nu a fost primită de instanță.
Prin sentința civilă 332/05.04.07 Tribunalul Arada respins acțiunea reclamanților reținând în motivarea hotărârii următoarele:reclamanții, prin Notificările nr.296 si 297 din 14 februarie 2002 au solicitat in temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilului înscris in CF nr. 53695 A si a imobilului înscris în CF nr. 14841 A, întrucât sunt moștenitorii legali ai acționarilor fostei intreprinderi de Industrie - A, respectiv a numiților OG, și
Baronul a avut ca succesor unic pe fratele acestuia Baronul care OG este tatăl reclamanților.
La data naționalizării societatea comercială - fosta întreprindere Industria -- i-a avut ca acționari pe persoanele fizice si juridice menționate în înscrisul intitulat "situația întreprinderii Textile 30 la data naționalizării ", înscris din care nu se poate reține că reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite în înțelesul dispozițiilor art.3 lit. b, art. 4 alin 2 raportat la dispozițiile art. 20 din Legea 10/2001, pentru a solicita restituirea în natură a bunurilor imobile care fac obiectul celor două notificări.
Totodată ținând seama de dispozițiile art.18 lit.a din Legea nr. 10/2001 și art.18 pct.1 din Normele Metodologice de aplicare a legii s-a apreciat că reclamanții ar fi putut solicita, uzând de dispozițiile legii speciale, măsuri reparatorii în echivalent de la unitatea deținătoare.
Ca urmare, prima instanță a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamanților reținând că nu au calitate procesuală activă de a solicita anularea deciziilor, iar deciziile contestate în instanță au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale.
În temeiul dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă instanța i-a obligat pe reclamanți la plata cheltuielilor de judecată către pârâta - - A in cuantum de 1.000,000 lei reprezentând onorar de avocat.
Hotărârea a fost atacată cu apel dat de către reclamanți cât și de cătrepârâtă,iar prin Decizia civilă nr.1775/A din 06.10.2005 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA, s-a admis apelul reclamanților de și de împotriva sentinței civile nr. 332/05.04.2005, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr.3932/2004 în contradictoriu cu pârâtele - - A și AVAS B, s-a desființat hotărârea atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe, Tribunalul Arad. Totodată s-a respins apelul declarat de pârâta - - A împotriva aceleiași sentințe.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a stabilit că deciziile nu au fost comunicate legal contestatorilor, care au luat la cunoștință despre conținutul acestora abia la data de 05.07.2004, atunci când mandatarul acestora s-a întâlnit cu administratorul special al - - situație față de care,contestațiile au fost considerate ca fiind formulate în termen legal.
În rejudecare cauza a fost înregistrată sub nr- la Tribunalul Arad unde s-a depus o precizare de acțiune prin care, pe lângă anularea deciziilor 52 și 53/2003 și a deciziei 27/2004, reclamanții au solicitat obligarea AVAS la soluționarea notificărilor în sensul acordării de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele revendicate. Au arătat că nu mai susțin capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare de acțiuni din 24 august 2004 încheiat între AVAS și - Artic - prin care - Aaf ost integral privatizată.
La 12.09.2007 s-a depus o nouă precizare de acțiune privind cota procentuală pentru care reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii.
Prin întâmpinare - - a arătat că lasă la aprecierea instanței soluția în cauză.
AVAS Bas olicitat respingerea contestației și să se aibă în vedere faptul că precizarea de acțiune a fost depusă tardiv.
Prin sentința civilă nr.1051 din 3.10.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- s-a admis acțiunea civilă precizată exercitată de către reclamanții de și de împotriva pârâtelor - - și AVAS
Au fost anulate deciziile nr.52 și nr.53/2003 emise de către pârâta - - A, precum și decizia nr.27/2004 emisă de AVAS
A fost obligată pârâta AVAS B să emită o nouă decizie prin care să se constate că reclamanții au dreptul la măsuri reparatorii în echivalent, pentru procentul de 98,26 % din capitalul social al fostei întreprinderi "Industria ", în condițiile Legii speciale 247/2005.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că antecesorii reclamanților, respectiv unchii lor și și tatăl lor, au deținut 98,26 % din capitalul social al Întreprinderii " Industria " -, precum și acțiunile de la.
Între cei trei acționari a existat o convenție, încheiată la data de 08.08.1948 ca, în cazul morții unuia dintre ei, întreaga proprietate și activul deținut în A să revină partenerilor / partenerului supraviețuitor. Din copiile certificatelor de deces rezultă că ultimul partener decedat a fost tatăl reclamanților.
Întreprinderea "Industria " - a fost preluată în mod abuziv de către Statul Român iar în prezent, nefiind posibilă restituirea în natură, reclamanții și-au precizat acțiunea conform art.1 alin 2 din Legea 10/2001 modificată prin Legea 247/2005.
Solicitarea AVAS, de a respinge precizarea de acțiune ca tardiv introdusă, nu a fost luată în considerare având în vedere modificările legislative care au avut loc pe durata procesului.
Față de această stare de fapt prima instanța a considerat că acțiunea este întemeiată și în baza art.1 alin 2 și art. 24 al 1 și 1/1 din Legea 10/2001 modificată prin Legea 247/2005, a admis-o în sensul că a anulat deciziile nr. 52 și nr. 53/2003 precum și nr.27/2004 și a obligat pe AVAS să emită o nouă decizie privind acordarea, către reclamanți, de măsuri reparatorii prin echivalent, pentru 98,26% din capitalul social al fostei întreprinderi "Industria ".
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului criticând hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței civile apelate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată față de AVAS
În motivarea apelului, după ce a făcut un scurt istoric al cauzei, pârâta a arătat că Tribunalul Arad, în mod greșit a luat în considerare precizările de acțiune depuse de contestator în rejudecarea cauzei după casare.
Susținerea primei instanțe, spune apelanta, cum că " solicitarea AVAS de a respinge precizarea ca tardiv introdusă nu poate fi luată în considerare având în vedere modificările legislative care au avut loc pe durata procesului",a fost apreciată ca fiind fără temei de drept de către apelanta deoarece precizările contestatorilor au fost soluționate prin decizia civilă nr.1775/2005 a Curții de APEL TIMIȘOARA astfel că nu mai puteau fi analizate în rejudecare.
Consideră că noul cadru procesual a fost acela în care, în rejudecare, AVAS era chemată în judecată doar pentru cota de 35,88% din patrimoniul fostei întreprinderi " Industria ", cerere față de care prima instanță, avea obligația să se pronunțe - în rejudecare.
Ca urmare s-a solicitat admiterea apelului și respingerea cererii de chemare în judecată ca prematur formulată.
Reclamanții au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Au susținut că sentința civilă nr. 332 din 5.04.2005 a Tribunalului Arada fost integral desființată de către Curtea de APEL TIMIȘOARA, prin decizia civilă nr.1775/A/6.10.2005 iar precizarea de acțiune formulată în rejudecare nu constituie o modificare a acțiunii ci se circumscrie dispozițiilor cuprinse în art.132 alin.2 pct.2 Cod procedură civilă, situație față de care poate fi formulată oricând pe parcursul soluționării procesului.
S-a mai susținut că, în rejudecare, reclamanții s-au aflat la prima zi de înfățișare iar completarea de acțiune cu privire la acordare de măsurii reparatorii prin echivalent, formulată în primul ciclu procesual, a devenit admisibilă întru-cât a fost formulată până la prima zi de înfățișare, asupra fondului litigiului.
În consecință s-a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.
Pârâta - - Aad epus de asemenea întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului considerând că, în mod legal, Tribunalul Arad a luat act de precizarea de acțiune a reclamanților intimați la data de 20.06.2007 prin care aceștia au declarat că renunță la restituirea în natură a imobilelor care au aparținut fostei întreprinderi "Industria -" precum și la constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare de acțiuni încheiat la 24.08.2004 și prin care au solicitat acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele revendicate.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate în raport de motivele de apel invocate și dispozițiile cuprinse în art. 282 și urm. Cod procedură civilă, Curtea stabilește că apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente.
Așa cum rezultă din motivele de apel, singura critică adusă hotărârii pronunțată de prima instanță se referă la precizarea de acțiune depusă de către reclamanți, în rejudecare, la data 3.10.2007 prin care aceștia și-au majorat pretențiile de la 35,88% la 98,26% din patrimoniul Întreprinderii "Industria -", apelanta considerând tardivă precizarea de acțiune.
Critica este neîntemeiată dat fiind faptul că sentința civilă nr. 332 din 5.04.2005 pronunțată de Tribunalul Timiș a fost desființată de către Curtea de APEL TIMIȘOARA prin decizia civilă nr.1775 din 6.03.2005, această din urmă hotărâre fiind irevocabilă în baza deciziei civile nr.9418 din 20.11.2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr-.
În primul ciclu procesual acțiunea reclamanților nu a fost soluționată pe fond ci în baza excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților.
Ca urmare în rejudecarea pe fond, reclamanții se aflau la prima zi de înfățișare context în care cererea precizatoare a acțiunii nu au fost formulate tardiv câtă vreme avea ca obiect mărirea câtimii cererii.
De remarcat faptul că precizarea de acțiune a vizat majorarea pretențiilor reclamanților de la un procent de 35,88% la un procent de 98,26% din patrimoniul Întreprinderii "Industria -", iar potrivit art. 132 alin.2 Cod procedură civilă "cererea nu se socotește modificată atunci când reclamantul mărește sau micșorează câtimea obiectului cererii". În consecință, acest motiv de apel va fi înlăturat ca nefondat.
Referitor la dreptul reclamanților de a revendica un procent de 98,26 % din activul net al întreprinderii naționalizate, Curtea constată că, prin înscrisurile depuse la dosar și necontestate de apelantă, reclamanții au dovedit că sunt succesori în drepturi ai acționarilor fostei întreprinderi "Industria " - A, respectiv a numiților OG, și.
reclamanților, respectiv unchii lor și și tatăl lor, au deținut 98,26 % din capitalul social al Întreprinderii "Industria " -, precum și acțiunile de la, persoană juridică americană din al cărei act constitutiv rezultă că patrimoniul acesteia a aparținut membrilor familiei reclamanților.
La dosar a fost depusă și o convenție întocmită de către cei trei co-acționari (, și tatăl reclamanților ) la data de 08.08.1948 prin care aceștia au stabilit ca în cazul decesului oricăruia dintre ei, activul social al societății să fie moștenit de către acționarul rămas în viață.
Potrivit art. 1alin.2din Legea 10/2001 reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent constând în: compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investită cu soluționarea notificării sau acordarea de despăgubiri în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, iar cel care are dreptul de opțiune între aceste două modalități de despăgubire este persoana îndreptățită.
Cum reclamanții au optat pentru varianta prevăzută de titlul VII din Legea 247/2005 iar despăgubirile se acordă de către Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor în baza propunerii AVAS, conform art.1 lit. c raportat la art. 16 alin.1 din Titlul VII al Legii 247/2005, se constată că soluția pronunțată de prima instanță este legală.motiv pentru care urmează să fie păstrată.
Față de cele ce preced Curtea stabilește că apelul declarat de către pârâta AVAS B este neîntemeiat astfel că, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, împotriva sentinței civile nr. 1051 din 3 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din 6 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red. CO/ 3.04.2008
Thred. NF/ 4.04.2008
Ex.2
Tribunalul Arad - Președinte .
Președinte:Carmina OrzaJudecători:Carmina Orza, Trandafir Purcărița