Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 59/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie
DECIZIA CIVILĂ NR.59/ApDosar nr.-
Ședința publică din data de:-21 Mai 2008
PREȘEDINTE: Camelia Juravschi- -- președinte secție civilă
-- -- JUDECĂTOR 2: Roxana Trif
-- -- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de contestatorul,împotriva Sentinței civile nr.14/F din data de 28 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr.-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în prezenta cauză, au avut loc în apel, în ședința publică din data de 15 mai 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 21 mai 2008.
Față de actele, lucrările și probele dosarului, instanța, în urma deliberării, a pronunțat hotărârea de mai jos:
CURTEA:
Deliberând asupra apelului civil de față, constată că prin Sentința civilă nr.14/28.01.2008 a Tribunalului Brașov, s-a admis în parte contestația formulată în baza prevederilor Legii nr.10/2001 de contestatorul, în contradictoriu cu intimata ""-B, s-a dispus anularea Deciziei nr.556/15.08.2007, emisă de către intimată, s-au respins restul pretențiilor contestatorului și s-a respins și cererea formulată de contestator în contradictoriu cu intimatul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestuia.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin notificarea înregistrată sub nr.2642/2001 la. " - - ", notificatorul s-a adresat Primăriei Municipiului B, invocând calitatea sa de unic moștenitor al defunctei și solicitând restituirea în natură a construcției și terenului menționate în Sentința civilă nr.15310/23.12.1992 a Judecătoriei Brașov, respectiv astfel cum acest imobil este identificat și în petitul prezentei cereri de chemare în judecată.
Prin adresa nr.25130/2001 (fila 344 din dosarul de fond), notificarea a fost remisă spre soluționare intimatei
Prin Decizia nr.312/2004 emisă de această intimată, notificarea a fost respinsă ca fiind lipsită de obiect, reținându-se că imobilul nu se află în administrarea acestei societăți, constituind în prezent proprietatea persoanelor fizice menționate mai sus și astfel nu face obiectul Legii nr.10/2001.
În motivarea deciziei, au fost reținute operațiunile juridice succesive intervenite cu privire la imobilul în litigiu și s-a menționat de asemenea că acesta nu a fost niciodată în administrarea, aceasta neavând calitatea de unitate deținătoare.
Partea introductivă a Capitolului 2 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001, aprobate prin nr.HG250/2007, prevede că unitatea deținătoare este fie entitatea cu personalitate juridică care exercită, în numele statului, dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii (minister, primărie, instituția prefectului sau orice altă instituție publică), fie entitatea cu personalitate juridică care are înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlul cu care a fost înregistrat bunul care face obiectul legii (regii autonome, societăți/companii naționale și societăți comerciale cu capital de stat, organizații cooperatiste), iar entitate învestită cu soluționarea notificării este, după caz, unitatea deținătoare sau persoana juridică abilitată de lege să soluționeze o notificare cu privire la un bun care nu se află în patrimoniul său (Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, Ministerul Finanțelor Publice, alte autorități publice centrale sau locale implicate).
În raport cu această definiție legală, s-a constatat că, intimata nu are calitatea de unitate deținătoare a imobilului în litigiu, deoarece nici nu exercită, în numele Statului, dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la imobilul în discuție și nici nu are înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlu, bunul respectiv.
Nu mai puțin, intimata nu are nici calitatea de unitate investită cu soluționarea notificării, deoarece - chiar în condițiile în care bunul nu se află în patrimoniul său - nu este o autoritate publică de natura celor prevăzute de textul de lege citat mai sus.
Având în vedere aceste dispoziții legale, instanța a apreciat că este cu atât mai evident că intimata nu are calitatea de unitate deținătoare, deoarece imobilul în litigiu nu mai era deținut de aceasta la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, ieșirea din indiviziune având loc în anul 1992.
În aceste condiții, intimata a procedat în mod greșit soluționând în fond notificarea formulată de contestator, deși aceasta însăși a apreciat că nu are calitatea de unitate deținătoare, situație în care avea obligația de a se dezinvesti în favoarea unității deținătoare, conform art.27 alin.5 din Legea nr.10/2001 republicată.
Așadar, câtă vreme s-a constatat judecătorește că imobilul în litigiu a fost preluat de Stat fără titlu, este evident că acesta trebuie să facă obiectul legii speciale de reparație, nefiind de conceput ca notificatorului să i se creeze o situație discriminatorie în raport cu alte persoane aflate în aceeași situație juridică, numai pentru motivul că bunul a ieșit din patrimoniul Statului prin partaj.
În aceste condiții, se constată că decizia atacată a fost emisă cu încălcarea legii, în primul rând în ceea ce privește competența de soluționare a notificării, iar în al doilea rând (deși soluționarea în fond a notificării nu se putea face în atari condiții) în ceea ce privește aplicarea legii sub aspectul încadrării situației juridice a imobilului în dispozițiile Legii nr. 10/2001.
În ceea ce privește calitatea de unitate investită cu soluționarea notificării, în înțelesul legii, instanța apreciază că această calitate revine unității administrativ-teritoriale care a deținut în patrimoniul său imobilul anterior ieșirii din indiviziune, dat fiind că intimata nu mai avea nici un titlu asupra imobilului la data intrării în vigoare a legii de reparație, respectiv Municipiului B, a cărui proprietate privată a constituit-o cota din dreptul de proprietate preluată de la autoarea contestatorului și care a deținut imobilul anterior ieșirii sale din patrimoniul Statului, chiar dacă litigiul având ca obiect sistarea stării de indiviziune s-a soluționat în contradictoriu cu Statul Român prin, această entitate neputând avea calitatea de reprezentat al Statului.
În consecință, notificarea urmează a fi înaintată de către intimata autorității publice locale care a deținut imobilul în proprietatea sa anterior efectuării partajului, aceasta având calitatea de entitate investită cu soluționare notificării cu privire la un bun care nu se mai află în patrimoniul său, conform Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Deși contestatorul a chemat în judecată, în litigiul de față, și Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui intimat, având în vedere că, în această fază procesuală, această autoritate nu are atribuții, iar instanța nu se poate substitui acesteia în procedura de acordare a eventualelor despăgubiri mai înainte de ca entitatea investită cu soluționarea notificării să se pronunțe asupra cererii de restituire, și numai în ipoteza în care restituirea în natură nu ar fi posibilă, iar unitatea deținătoare sau investită ar propune acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, decizia sau dispoziția respectivă ar fi înaintată acestei autorități, pentru a proceda la verificarea legalității respingerii cererii de restituire în natură, la stabilirea cuantumului despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire și la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, astfel cum rezultă din economia Titlului VII al Legii nr. 247/2005.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel contestatorul, solicitând menținerea dispoziției privind anularea Deciziei nr.566/15.08.2007 a ""-B și obligarea restituirii în natură a imobilului sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, ori obligarea la despăgubiri.
În motivarea cererii de apel, se arată că instanța nu a motivat respingerea petitelor formulate în contestație, cu privire la recunoașterea preluării abuzive a imobilului, recunoașterea calității de administrator al imobilului exercitat de ""SRL B și corecta depunere a notificării nr.2642/2001 la Primăria Municipiului
Prin respingerea notificării ""SRL Baî ncălcat prevederile Leii nr.10/2001, modificată și completată prin Legea nr.247/2005.
Deși instanța a anulat decizia, nu a aplicat prevederile Legii nr.10/2001, în sensul că nu a analizat și nu a motivat respingerea capetelor de cerere menționate și nici nu s-a pronunțat cu privire la legalitatea actului de înstrăinare.
Anulând Decizia nr.566/15.08.2007, emisă de ""SRL B, instanța a respins practic lipsa calității procesuale pasive, a admis calitatea acestuia de administrator, a respins calitatea acestuia de proprietar al imobilului, a recunoscut participarea acestuia la procesul de ieșire din indiviziune și a admis transmiterea spre soluționare, a notificării de la Primăriei B la.""-
În cauză, intimații Statul Român prin Comisia Centrală pentru Acordarea Despăgubirilor și ""SRL B au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului formulat de contestator, ca netemeinic și nelegal.
Examinând sentința atacată în raport cu motivele de apel, instanța constată că apelul este nefondat.
Obiectul contestației constă în obligarea pârâtelor la restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul înscris în CF B sub nr.top.5904 și nr.top.5905.
Stabilind limitele judecății, instanța a hotărât numai asupra celor ce au format obiectul cauzei supuse judecății, cu respectarea principiului disponibilității, recunosc părții reclamante.
Celelalte pretenții asupra cărora apelantul consideră că instanța nu s-ar fi pronunțat, exced cadrului procesual stabilit de reclamant, în condițiile în care efectul devolutiv al apelului vizează numai ceea ce s-a judecat de către prima instanță.
Nefondată este și critica privind respingerea cererii de restituire în natură a imobilului sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, în condițiile în care a fost dispusă anularea Deciziei nr.556/2007.
Decizia menționată a fost anulată ca o consecință a emiterii ei cu încălcarea dispozițiilor prevăzute de Legea nr.10/2001, în ceea ce privește competența de soluționare a notificării, respectiv a faptului că imobilul nu era evidențiat în patrimoniul sau respectiv administrarea ""-B și, prin urmare, nu are calitatea de unitate deținătoare.
În ceea ce privește calitatea de unitate investită cu soluționarea notificării, se reține că intimata nu este autoritate publică de natura celor prevăzute de prevederile art.21, alin.1, art.25, alin.1 și art.26 din Legea nr.10/2001 și partea introductivă a Capitolului 2 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr:10/2001, aprobate prin nr.HG250/2007.
Această calitate revine unității administrativ - teritoriale care a deținut în patrimoniul său imobilul anterior sistării indiviziunii, respectiv Municipiului
Consecința anulării Deciziei nr.566 din 15.08.2007, nu înseamnă admiterea calității de proprietar și recunoașterea faptului că ""SRL avea obligația de a soluționa notificarea.
Lipsa calității intimatei de unitate deținătoare, încălcarea legii în ceea ce privește competența de soluționare a notificării și aplicarea legii, sub aspectul încadrării situației juridice a imobilului în dispozițiile Legii nr.10/2001, sunt principalele chestiuni de drept care au determinat pronunțarea hotărârii.
Calificarea refuzului de soluționare a notificării ca fiind nejustificat, este condiționată de constatarea că autoritatea administrativă solicitată este competentă să soluționeze cererea referitoare la un drept recunoscut de lege și că există și cadrul normativ pentru îndeplinirea obligației de către respectiva autoritate.
Nepronunțarea asupra capetelor de cerere privind posibilitatea restituirii imobilului în natură sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, este justificată în condițiile în care intimata ""SRL B nu a avut nici un titlu asupra imobilului la data intrării în vigoare a legii de reparație.
Sub aspectul relevat, s-a reținut că această calitate revine unității administrativ teritoriale care a deținut în patrimoniul său imobilul anterior ieșirii din indiviziune, respectiv Municipiul Bac ărui proprietate privată a consimțit-o cota din dreptul de proprietate preluată de la autoarea contestatorului.
Soluția instanței cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a fost criticată expres sau implicit de către apelant, astfel că nu mai poate fi repusă în discuție, în raport cu efectul devolutiv limitat.
Față de considerentele ce preced, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, apelul declarat va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul contestator, împotriva Sentinței civile nr.14/28 ianuarie 2008 Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 mai 2008.
Președinte, JUDECĂTOR 3: Alina Poschină
- - - -
Grefier,
- -
Red.:-/09.06.2008
Dact.:-/5 ex./19.06.2008
Jud.fond:-
Președinte:Camelia JuravschiJudecători:Camelia Juravschi, Roxana Trif, Alina Poschină
