Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 61/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 61
Ședința publică de la 31 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Ciobanu JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
GREFIER - - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare apelul civil promovat de reclamanta CAMERA DE COMERȚ, INDUSTRIE ȘI AGRICULTURĂ B, împotriva sentinței civile nr. 1418/03.10.2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns consilier juridic pentru apelantă și consilier juridic pentru intimat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Părțile prezente arată că nu mai alte cereri de formulat.
Nemaifiind chestiuni prealabile de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic pentru apelantă având cuvântul solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat - desființarea sentinței civile pronunțate de instanța de fond, anularea deciziei Primarului și obligarea Primarului municipiului B la restituirea în natură a imobilului - teren iar dacă restituirea în natură nu este posibilă, obligarea Primarului B la restituirea unei suprafețe de teren echivalente ca valoare ori despăgubiri bănești. Arată că art. 25 alin.2 din Legea nr. 10/2001 prevede ca persoana îndreptățită are dreptul să-și susțină cererea de restituire în fața organelor de conducere ale unității deținătoare, dar Primăria nu a invitat apelanta să-și susțină cererea în fața organelor de conducere. Instanța de fond nu a ținut cont de disp.art. 10 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 care prevede să restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile legii după data de 1 ianuarie 1990, precum și construcții ușoare sau demontabile. Mai arată că la dosar sunt depuse schițe din care rezultă că în partea de nord a terenului sunt amplasate rețelele ceea ce reprezintă doar o mică parte din suprafața de teren de 2218 mp, iar restul suprafeței poate fi restituită întrucât nu sunt amplasate rețele utilitare.
Precizează că instanța de fond nu a făcut aplicarea disp.art. 9 din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află se restituire în natură în starea în care se află la data cererii de restituire. In consecință solicită desființarea Dispoziției Primarului cât și sentința civilă să fie anulată.
Consilier juridic pentru intimat având cuvântul solicită respingerea apelului ca netemeinic și nelegal, menținerea sentinței civile pronunțate de Tribunalul Bacău și în consecință menținerea Dispoziției Primarului, iar pe fond respingerea acțiunii ca nefondată. Arată că terenul care s-a solicitat așa cum s-a arătat și în raportul de expertiză efectuat la fond este ocupat de Parcul din B, zona fiind amenajată cu spațiu pe care se află plantat, garduri vii, fântână arteziană, alei asfaltate teren ce nu poate fi restituit în natură. Mai arată că Dispoziția Primarului este legală motivat de faptul că la baza emiterii acestei a stat o hotărâre judecătorească că nu au fost încălcate prev. art. 25. In ce privește suprafața de teren să fie dată în compensare, Primăria B nu deține liste în acest sens.
Consilier juridic pentru apelantă arată că art. 25 nu a fost respectat întrucât nu ne-am spus părerea în momentul în care cererea de restituire a fost soluționată, imobilul se restituie solicitanților liber de orice sarcină.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra apelului civil de față, instanța, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1418/2007, pronunțată în dosarul nr. 3247/11o/2007 al Tribunalului Bacău, a fost respinsă contestația declarată de contestatoarea Camera de Comerț, Industrie și Agricultură B în contradictoriu cu intimata Primăria mun.
In motivarea sentinței instanța de fond a arătat că prin cererea înregistrată la această instanță cu nr- reclamanta Camera de Comerț, Industrie și Agricultură B în contradictoriu cu Primarul mun. Bac ontestat dispoziția nr. 1122/05.03.2007 prin care a fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 2218 mp situat în B,- și s-a solicitat anularea dispoziției și obligarea primarului la restituirea în natură a terenului menționat
În motivarea contestației s-a arătat că imobilul mai sus amintit s-a aflat în proprietatea camerei de Comerț până în anul 1949 când a fost trecut în proprietatea statului prin decretul nr. 74/1949, că în anul 1990 Camera de Comerț și-a reluat activitatea fiind recunoscută prin HG nr. 799/1990. s-a arătat că dispoziția contestată încalcă art. 25 al. 2 din legea 10/2001în sensul că Primăria B nu a invitat reprezentanții contestatoarei pentru a susține cererea în fața organelor de conducere ale instituției deținătoare, că în motivarea dispoziției se arată că imobilul este ocupat de amenajări arhitecturale și peisagistice precum și de rețele edilitare însă art. 10 al. 3 din Legea 10/2001 prevede restituirea în natură și a terenurilor pe care se află construcții ușoare sau demontabile, că existența rețelelor edilitare nu constituie un impediment pentru restituirea în natură, că oricum trebuia restituită în natură măcar suprafața de teren neafectată de rețele edilitare deoarece suprafața pe care se află construcții nu este în nici un caz de 2218 mp, așa cum s-a solicitat.
În dovedire au fost depuse înscrisuri, respectiv copii după dispoziția contestată, raport de analiză întocmit de Primăria mun. B- Comisia Internă de Analiză a, notificare nr. 7621 din 19.07.2001, statutul camerei de Comerț, act de vânzare nr. 2794 din 19.07.1930, încheiere din 18.06.2002 și sentința civilă nr. 8130 din 24.10.2001 pronunțate de Judecătoria Bacău, plan de situație, raport de expertiză tehnică judiciară întocmit în dosarul nr. 8607/2005 al Tribunalului Bacău.
La solicitarea contestatoarei a fost administrată proba cu interogatoriul intimatei
Din analiza probatoriului administra în cauză instanța a reținut următoarele:
Prin dispoziția nr.1122 din 05.03.2007 emisă de Primarul mun. Baf ost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului - teren situat în B,- și s-a propus acordarea de despăgubiri conform Titlului VII din Legea 247/2005 întrucât terenul menționat este ocupat de amenajări arhitecturale și peisagistice precum și de rețele edilitare care fac parte din domeniul public.
Raportul de expertiză întocmit în dosarul nr. 8607/2005 al Tribunalului Bacău în care a fost soluționată cererea de obligare a intimatei de a răspunde la notificare, confirmă faptul că terenul cu privire la care se solicită restituirea se află în prezent cuprins în parcul din B, zona fiind amenajată ca spațiu pe care se află plantați, garduri vii, o fântână arteziană, alei asfaltate, bănci, coșuri de gunoi și stâlpi de iluminat ornamentali, precum și o troiță și bustul comemorativ al eroului.
Toate amenajările mai sus menționate sunt amenajări de utilitate publică, astfel cum acestea sunt prevăzute de art. 10 al. 2 din legea 10/2001 și cum sunt detaliate de prevederile art. 10.3 din HG nr. 250/2007 privind normele metodologice de aplicare unitară a legii 10/2001. În acest sens nu se poate contesta că amenajările menționate nu ar fi afectate unei utilități publice și nu pot fi primite concluziile raportului de expertiză, cum că ar fi posibilă restituirea în natură a terenului.
În ceea ce privește neaplicarea prevederilor art. 25 din Legea 10/2001 de către intimată, nu s-a demonstrat de către contestatoare producerea unei vătămări prin neinvitarea la sediul unității deținătoare în vederea susținerii cererii.
În consecință, față de aspectele mai sus reținute, în mod justificat nu s-a procedat la restituirea în natură a terenului, contestatoarea urmând a beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent, în conformitate cu procedura prevăzută de Titlul VII din Lege 274/2005, astfel că prezenta contestație a fost respinsă ca nefondată.
Impotriva acestei sentințe a promovat apel contestatoarea care a criticat nelegalitatea și netemeinicia acesteia invocând, în esență:
- instanța de fond a procedat la o greșită aplicare a legii, reținând, că, prin neaplicarea art. 25 din Legea nr. 10/2001 de către intimată, respectiv invitarea sa, la sediul unității deținătoare pentru susținerea cererii de restituire, nu s-a produs nicio vătămare intereselor sale;
- instanța de fond nu a ținut cont de dispozițiile art. 10 alin.3 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile legii, până după data de 01.01.1990, precum și construcții ușoare sau demontabile, în speță, a arătat apelanta, pe suprafața de teren nu sunt amplasate construcții, astfel că, terenul solicitat poate fi restituit în natură;
- in mod eronat, instanța de fond a preluat selectiv condițiile unui raport de expertiză topocadastrală, întocmit într-un alt dosar ( nr. 8607/2005 al Tribunalului Bacău, reținând că pe terenul în litigiu sunt edificate amenajări arhitecturale și peisagistice, precum și rețele edilitare, de asemenea, instanța nu a avut în vedere disp.art. 10 alin.2 din Legea 10/2001, în temeiul cărora ar fi fost îndreptățită la restituirea în natură a porțiunii de teren solicitate, neafectată de construcții sau rețele edilitare.
- totodată, au fost ignorate disp.art. 9 din Legea 10/2001, republicată, conform cărora imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini.
In subsidiar, a arătat apelanta, dacă restituirea în natură nu este posibilă, solicită obligarea Primarului Municipiului B la restituirea unei suprafețe de teren echivalente ca valoare sau despăgubiri bănești.
In cauză, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat a apelului, invocând prevederile art. 10 alin.2,3 din Legea nr. 10/2001, republicată.
In susținere, intimata a depus documentația tehnică ( fl. 15, 20 - 25 ), ce a stat la baza emiterii dispoziției atacate.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța, reține următoarele:
Prin cererea introductivă, apelanta - contestatoare a solicitat anularea dispoziției nr. 1122/05.03.2007, emisă de Primarul Municipiului B și obligarea acestuia la restituirea în natură a suprafeței de 2.218 mp teren situat în B,-, jud. B, conform notificării formulate în baza legii 10/2001, republicată.
Din ansamblul probator administrat în cauză, respectiv, înscrisuri, documentația tehnică ce a stat la baza emiterii dispoziției contestate, expertiza topocadastrală efectuată în dosarul nr. 8607/2005 al Tribunalului Bacău, opozabilă apelantei în condițiile în care a figurat ca parte în proces, cauza având ca obiect obligarea intimatei de a răspunde notificării de restituire în natură a aceluiași teren ( 9 - 13, 14- 49, fl. 53 - 56, fl. 68 - 70 dosar fond, fl. 15, 20 - 25 dosar apel), rezultă că terenul solicitat de apelantă a-i fi restituit în natură aparține domeniului public, suprafața de teren este afectată de amenajări de utilitate publică, și rețele edilitare, terenul în litigiu, situat în centrul municipiului B, fiind inclus în Parcul "".
Astfel cum relevă expertiza și înscrisurile depuse în cauză, terenul solicitat este configurat și amenajat ca spațiu, pe care se află, arbuști, gard, bănci, stâlpi de iluminat ornamentali, alei asfaltate, troiță și bustul comemorativ al eroului.
Sintagma de amenajări de utilitate publică, la care face referire textul art. 10 alin.2 din Legea nr. 10/2001, explicitată în Normele metodologice de aplicare a actului normativ anterior arătat, aprobate prin nr.HG 250/2007, care, la pct. 10.3, menționează că au acest caracter suprafețele de teren afectate unei utilități publice, supuse unor amenajări destinate a servi nevoile comunității, și, anume căi de comunicație ( străzi, alei, trotuare), dotări tehnico edilitare subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale,
Amenajările menționate fiind de utilitate publică, în mod corect instanța de fond a procedat la interpretarea și aplicarea art. 20 alin.2 din Legea nr. 10/2001, conform căruia pentru suprafețele ocupate de construcții noi, afectate de servituți legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent, prevedere reiterată și în Titlul I din Legea nr. 247/2005 de completare a Legii 10/2001.
Imprejurarea invocată de apelantă, conform căreia, pe o parte din terenul în litigiu sunt construcții ușoare și demontabile, considerent pentru care se poate dispune restituirea în natură, conform art. 10 alin.3 din Legea nr. 10/2001, republicată, este lipsită de relevanță în cauză, atât timp cât aceste construcții amplasate în Parcul "" sunt înglobate utilității publice, a acestuia în sensul pct. 10 alin.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii 10/2001, republicată.
In raport de acest aspect, nu sunt aplicabile disp.art. 9 din Legea nr. 10/2001, invocate, de asemenea, de apelantă, potrivit cărora " imobilele preluate abuziv, indiferent de posesia cui se află în prezent se restituie în natură, în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini.
In ce privește susținerea apelantei conform căreia, în temeiul art. 10 alin.2 din legea 10/2001, republicată, ar avea vocație la restituirea în natură a porțiunii de teren rămase liberă, neafectată de construcții, se apreciază că și aceasta este neîntemeiată, atât timp, cât, terenul, incorporat "Parcul " are același regim juridic cu acesta, respectiv teren de utilitate publică.
Referitor la motivul de apel, respectiv, acordarea unui alt teren, echivalent ca valoare cu cel notificat, se reține că acesta, reprezintă, în fond o cerere nouă formulată în apel, cerere inadmisibilă prin prisma disp.art. 294 alin.1 cod pr.civilă.
In ce privește solicitarea subsidiară a apelantei de a-i fi acordate despăgubiri bănești, se constată, pe de o parte, că și această cerere a fost formulată abia în calea de atac a apelului, iar pe de altă parte, faptul că, prin dispoziția contestată (art. 2) s-a propus de către intimată acordarea de despăgubiri conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 aferente imobilului în litigiu.
Având în vedere cele anterior arătate, apreciind, în raport de probatoriul administrat, dispozițiile normative aplicabile și motivele de apel, că, în speță, nu se impune schimbarea hotărârii atacate, instanța, în temeiul art. 297 cod pr.civilă, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de reclamanta CAMERA DE COMERȚ, INDUSTRIE ȘI AGRICULTURĂ B,-, jud. B împotriva sentinței civile nr. 1418/03.10.2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B, Calea -, nr. 6, jud.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 31.03.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Liliana Ciobanu, Daniela Părău
- - - -
GREFIER,
- -
Red.sent.
Red. - 22.04.
.ct/4 ex.
22/24.04.2008
Președinte:Liliana CiobanuJudecători:Liliana Ciobanu, Daniela Părău
