Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 63/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 63
Ședința publică de la 16 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Protea
JUDECĂTOR 2: Elena Gheorghiu
GREFIER: -
Pe rol judecarea cererii de apel formulată de către reclamantele și, cu domiciliul ales I,- (la procurator ), împotriva sentinței civile nr.1891 din 17.10.2007 a Tribunalului Iași; cauza având ca obiect anularea dispoziției nr.3968/16.12.2005 emisă de Primarul Municipiului
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă av. pentru apelantele și; lipsă fiind intimatul Primarul Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la al treilea termen de judecată. Prin serviciul registratură, cu adresa nr.33489/08.04.2008, intimatul a răspunsul relațiilor solicitate de către instanță.
Av. arată că a luat cunoștință de punctul de vedere în ce privește respingerea probei cu expertiză, cât și conținutul adresei depuse la dosar. NU are alte cereri de formulat.
Nemaifiind formulate cereri și constatându-se cauza în stare de judecată, se dă cuvântul apelantelor.
Av. solicită admiterea cererii de apel astfel cum a fost formulată și să se ia act că nu solicită cheltuieli de judecată.
Cauza rămânând în pronunțare, declarându-se dezbaterile închise, după deliberare;
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 1891 din 17 octombrie 2007 Tribunalului Iașis -a respins contestația formulată de reclamantele - și -, domiciliate în Germania, 84034, cu domiciliul ales în România - I,- la procurator, împotriva Dispoziției nr. 3968/16.12.2005 emisă de Primarul Municipiului
Pentru a hotărî astfel, se rețin următoarele:
Prin notificarea adresată Primăriei Municipiului I (filele 26-27) - și - au solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, măsuri reparatorii pentru imobilul situat în I,- A,. B,. 4,. 19 compus din 4 camere, bucătărie, baie, hol, debara, logie și boxă la subsol. În principal, notificantele au solicitat restituirea în natură a imobilului iar în subsidiar măsuri reparatorii prin echivalent.
Prin Dispoziția nr. 3968/16.12.2005 emisă de Primarul Municipiului I, s-a respins cererea de restituire în natura a imobilului motivat de faptul că acesta a fost înstrăinat la condițiile Legii nr. 112/1995, fiind în prezent proprietate personală a numitului în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 37/2001 (pct. 1); s-a respins cererea de acordare de măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri bănești pentru imobilul ce face obiectul notificării motivat de faptul că Legea nr. 10/2001, nu prevede posibilitatea acordării de măsuri reparatorii în echivalent sub formă de despăgubiri bănești, pentru cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă (pct. 2); s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv de către stat, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul sus-menționat (pct. 3); s-a stabilit că notificantele beneficiază de măsurile reparatorii, în cotă de 5/8 - - și 3/8 - (pct. 4). În preambulul acestei decizii s-a reținut că, din actele depuse la dosarul aferent notificării rezultă că notificantele au calitatea de persoane îndreptățite, conform dispozițiilor art. 3, alin. 1, lit. a din Legea nr. 10/2001 și fac dovada dreptului de proprietate asupra imobilului cu Contractul de vindere - cumpărare pentru construire locuință personală nr. 676 din 20.05.1969; imobilul a fost preluat de către stat în mod abuziv în baza Decretului nr. 223/1974, fără plată, prin Decizia nr. 27/28.01.1989; la soluționarea notificării s-au avut în vedere Raportul nr. 20358 din 29.09.2005 întocmit de Comisia pentru analizarea notificărilor ce fac obiectul Legii nr. 10/2001, dispozițiile art. 3 alin. 1, lit. a; art. 4 alin. 2, art. 10, alin. 1 și 10, art. 18 lit. c, art. 23, art. 25 alin. 3, art. 26 alin. 1 și 3 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată; pct. 1.4 lit. B teza I din Hotărârea Guvernului nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, art. 16 alin. 2, Titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.
Această dispoziție a fost contestată cu privire la tipul de măsuri reparatorii stabilite.
Astfel după cum rezultă din actele depuse la dosar (filele 28 - 38), apartamentul nr. 19 situat în I,- A,. B,. 4 fost proprietatea soților - și -. Prin decizia nr. 27/28.01.1989, imobilul sus - menționat a fost trecut fără plată în proprietatea statului, în temeiul Decretului nr. 223/1974, Decretului nr. 467/1979, a Decretului nr. 409/1955 și a art. 60 din Legea nr. 57/1968, motivat de faptul că proprietarii imobilului au plecat în străinătate și nu s-au înapoiat la expirarea termenului stabilit pentru înapoierea în țară (filele 38 - 39).
- a decedat la 31 mai 1999 (fila 47), reclamantele fiind moștenitoarele acestuia în calitate de soție supraviețuitoare - și respectiv fiică - -.
Reclamantele și-au probat astfel calitatea de persoane îndreptățite la măsurile reparatorii prev.ăzute de Legea nr. 10/2001 - art. 3 lit. a și art. 4, imobilul ce face obiectul notificării fiind preluat de stat în mod abuziv, potrivit art. 1.4 lit. B din Normele de aplicare a Legii nr. 10/2001.
După trecerea imobilului în proprietatea statului, acesta a fost înstrăinat unor persoane fizice prin actul de vânzare-cumpărare nr. 37/4 iulie 1997.
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Iași sub nr. 22858/12.08.2002, reclamantele - și - au solicitat constatarea nulității titlului în baza căruia apartamentul sus-menționat a trecut în proprietatea statului, respectiv decizia nr. 27/28.01.1989 și nulitatea actului de vânzare-cumpărare nr. 37/4.07.1997. Cauza a fost soluționată prin Sentința civilă nr. 6255/16.05.2006 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. 22661/2005 (pricina a fost reînregistrată sub acest număr după casarea cu trimitere), sentință prin care s-a respins excepția nulității deciziei nr. 27/28.01.1989 emisă de fostul Comitet Executiv al Consiliului Popular al Județului I, precum și acțiunea reclamantelor. Această soluție a fost menținută de Curtea de APEL IAȘI prin decizia civilă nr. 279/13.06.2007 pronunțată în dosarul nr- (filele 94-103).
În aceste condiții, se reține că cererea reclamantelor de constatare a nulității contractului de vânzare-cumpărare nr. 37/4.07.1997 încheiat în baza Legii nr. 112/1998 a fost soluționată în mod irevocabil prin sentința civilă nr. 6255/16.05.2006 a Judecătoriei Iași, sentință ce se bucură de autoritate de lucru judecat și prin care s-a stabilit că vânzarea-cumpărarea a fost încheiată cu respectarea cerințelor impuse de Legea nr. 10/2001.
Potrivit art. 18 lit. d din Legea nr. 10/2001 (în redactarea existentă la data emiterii dispoziției atacate), măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent în cazul în care imobilul a fost înstrăinat fostului chiriaș cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului.
Această normă vizează conservarea situației juridice a imobilelor înstrăinate legal în baza Legii nr. 112/1995 - situație stabilită cu autoritate de lucru judecat prin sentința sus-menționată, iar incidența ei exclude restituirea în natură. Dată fiind incidența acestei dispoziții legale, în mod corect pârâtul a respins cererea notificantelor de restituire în natură a imobilului. De asemenea, se reține că, dispoziția contestată a fost emisă la 16.12.2005, moment la care Legea nr. 10/2001 nu mai prevedea posibilitatea acordării de măsuri reparatorii constând în despăgubiri bănești, în speță fiind aplicabile prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
În consecință, în mod corect a fost respinsă și cererea notificantelor privind acordarea de despăgubiri bănești, propunându-se acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor, măsură prevăzută de art. 1 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantele - și - pentru următoarele motive:
- sentința este nelegală deoarece cuprinde motive contradictorii și este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a Legii nr. 10/2001.
Astfel, în mod greșit s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului din litigiu, ori prin compensare cu alte bunuri ori cu acordarea de despăgubiri pentru imobilul preluat abuziv de Statul Român.
Prin decizia contestată în preambul s-a recunoscut că Statul Român nu are un titlu valabil pentru apartamentul proprietatea reclamantelor.
Așadar, tribunalul ar fi trebuit să rețină că potrivit Legii nr. 112/1995 nu putea fi înstrăinate decât imobilele cu destinație de locuințe pentru care Statul Român avea un titlu valabil.
În cauză însă s-a dovedit contrariul.
Reclamantele nu mai aveau nici măcar obligația de a proba în această cauză că în mod nelegal a procedat Statul Român la vânzarea imobilului din litigiu, de vreme ce pârâtul a recunoscut prin decizia contestată că imobilul a fost preluat abuziv, fără plată.
Există suficiente probe la dosar din care rezultă că reclamanta și soțul ei au devenit proprietarii imobilului prin credite de la stat pe care le-au achitat în totalitate.
Statul a confiscat bunul în temeiul Decretului nr. 223/1974, după plecarea reclamantelor în Germania, astfel că preluarea bunului s-a făcut în mod abuziv.
În acest context hotărârea Tribunalului Iașia statuat în mod greșit asupra legalității contractului de vânzare-cumpărare nr. 37 din 04.07.2001.
a statuat în mod constant că buna-credință a dobânditorilor nu se prezumă în situația înstrăinărilor efectuate în baza Legii nr. 112/1995, după data de 24.11.1998, când a intrat în vigoare Legea nr. 213/1998.
În asemenea situații speciale, foștii proprietari, cum este cazul reclamantelor, se bucură de beneficiul deplin al Legii nr. 10/2001, în cazul înstrăinărilor efectuate în baza Legii nr. 112/1995, dar după data intrării în vigoare a Legii nr. 213/1998.
Chiar dacă Tribunalul Iașia făcut trimitere la cele statuate prin hotărâri judecătorești, după data de 21.06.2006, se susține de către reclamante că nu se poate invoca autoritate de lucru judecat.
Prin modalitatea de soluționare a cererii de restituire în natură s-a încălcat dreptul la respectarea bunurilor lor, așa cum este el recunoscut de art. 1 din Protocolul nr. 1 din
Un al doilea motiv de apel se referă la faptul că Tribunalul Iașia reținut că reclamantele au formulat și în subsidiar cererea de-a fi despăgubite pentru pierderea bunului în urma vânzării, la valoarea estimată de circulație a acestuia.
Conform Legii nr. 10/2001, acestea nu numai că nu au fost despăgubite până în prezent, dar prin art. 2 al Dispoziției le-a fost respinsă și această cerere de către Primar, iar Tribunalul Iași le-a respins contestația, cu motivarea că ar fi aplicabile dispozițiile Legii nr. 247/2005.
Susțin reclamantele că Tribunalul Iași investit fiind cu contestația împotriva dispoziției emisă de Primar, în mod greșit și nelegal a respins-o prin sentința civilă nr. 189 din 17.10.2007, rezumându-se numai la punctul de vedere a legii noi, adică la dispozițiile Legii nr. 247/2005.
Instanța nu s-a preocupat de verificarea posibilității atribuirii unor bunuri în compensare astfel cum prevăd dispozițiile legale în materie, lăsând necercetat acest aspect.
Apelul este fondat în limitele ce se vor dezvolta în continuare.
Primul motiv de apel este neîntemeiat.
Astfel, apartamentul ce a fost proprietatea soților a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 223/1974.
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 37/04.07.1997 chiriașii imobilului au dobândit proprietatea asupra apartamentului preluat de la soții prin Decretul nr. 223/1974.
Ulterior, reclamantele din prezenta cauză au formulat acțiune în constatarea nulității absolute a acestui contract și excepția nulității absolute a deciziei nr. 27/28.01.1989 emisă de fostul Comitet Executiv al Consiliului Regional
Prin sentința civilă nr. 6255 din 16 mai 2006 Judecătoriei Iașis -a respins excepția nulității absolute a deciziei de preluare de către stat a apartamentului în litigiu cât și acțiunii reclamantelor în sensul constatării nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare a acestui apartament.
Această sentință a rămas irevocabilă prin decizia nr. 279 din 13 iunie 2007 Curții de APEL IAȘI.
Este de principiu că hotărârile judecătorești se bucură de putere de lucru judecat, ceea ce înseamnă că ceea ce s-a dispus de către instanțe nu mai poate constitui obiect al vreunei dispute judiciare.
Drept urmare, în speță puterea de lucru judecat a hotărârilor invocate nu mai permite ca acestea să mai fie analizate nici pe cale incidentală cum solicită reclamantele, nici prin o altă acțiune.
În speță este vorba de putere de lucru judecat și nu de autoritate de lucru judecat,instituții distincte, cu efecte diferite.
În mod corect tribunalul a stabilit că raportat la hotărârile invocate nu se mai poate pune în discuție restituirea în natură a imobilului.
Împrejurarea că în considerente tribunalul s-a referit la autoritate de lucru judecat nu înlătură soluția dată care este corectă în raport de principiul puterii de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești, iar această instituție este incidentă în cauză și va substitui motivarea tribunalului.
Astfel că criticile privind greșita respingere a cererii de restituire în natură sunt nefondate, situația de fapt a imobilului impune incidența în cauză a dispozițiilor art. 18 lit. "d" din Legea nr. 10/2001 în redactarea existentă la data emiterii dispoziției atacate, respectiv stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Împrejurarea că prin dispoziția contestată s-a încercat preluarea abuzivă a imobilului recunoaște reclamantelor dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent. Nu va fi primită nici critica privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constând în compensarea cu alte bunuri sau terenuri, atâta timp cât prin adresa nr. 33489/08.04.2008 Primarul municipiului I arată că patrimoniul municipiului I nu au fost identificate bunuri sau terenuri susceptibile de a fi oferite în compensare ca măsură reparatorie.
În ceea ce privește măsurile reparatorii în mod corect prin dispoziția contestată la pct. 3 s-au propus acordarea de despăgubiri potrivit Titlului VI din Legea nr. 247/2005.
În aceste condiții, dispozițiile art. 2 sunt în evidentă contradicție cu dispozițiile art. 3, care sunt legale.
Drept urmare se va admite apelul, urmând ca art. 2 al dispoziției contestate să fie anulat, și a se menține dispozițiile art. 2 și 3.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul formulat de - și - împotriva sentinței civile nr. 1891/17.10.2007 a Tribunalului Iași, pe care o schimbă în tot.
Admite contestația formulată de reclamantele - și împotriva dispoziției nr. 3968 din 16.12.2005 emisă de Primarul Municipiului I pe care o anulează în parte numai în ceea ce privește articolul 2.
Menține prevederile art. 1 și 3 din dispoziție.
Definitivă. Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16.04.2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași: -
23.05.2008
2 ex.-
Președinte:Georgeta ProteaJudecători:Georgeta Protea, Elena Gheorghiu
