Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 69/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 69/
Ședința publică de la 03 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Truță
JUDECĂTOR 2: Ana Budacu
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor declarate de intimații DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUD. PT. STATUL ROMÂN REPREZ. PRIN P B și PRIMARUL MUNICIPIULUI D, împotriva sentinței civile nr. 456/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr-, având ca obiect legea 10/2001.
Procedura este legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 27 martie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor civile de față,
Constată că prin sentința civilă nr.456/14.11.2007 Tribunalul Hunedoara -secția civilă a admis în parte contestația formulată de contestatoarea împotriva dispoziției nr.1730/2006 emisă de intimatul Primarul municipiului D în contradictoriu cu Municipiul D, reprezentat prin Primar și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice H, anulând parțial dispoziția.
S-au stabilit măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul din D,-, de 491 mp teren și construcții casă de piatră veche, grajd, garaj și anexă de 166 mp și 13,50 mp împrejmuit, prin despăgubiri în limita sumei de 229.298,9 RON echivalent a 70.388,9 Euro, la cursul de 1,349 Euro la momentul evaluării.
A fost menținută în rest dispoziția atacată.
A fost obligat intimatul Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor să achite contestatoarei acele despăgubiri, iar intimatul Primarul municipiului D suma de 602 lei cheltuieli de judecată.
A fost respinsă cererea de intervenție formulată de contestatorul.
În motivarea contestației în esență s-a arătat că prin dispoziția atacată s-a constatat calitatea de persoană îndreptățită la reparațiuni reglementate de Legea 10/2001 pentru imobilul preluat de stat prin expropriere și a cărui restituire în natură nu este posibilă, întrucât este ocupat integral de construcții de elemente și sistematizare, iar edificatele-casă și anexe au fost demolate. A susținut că este unica moștenitoare a proprietarilor tabulari, adresându-se în termen cu cerere de notificare conform Legii 10/2001, iar acordarea măsurilor reparatorii în echivalent prin Fondul Proprietății nu reprezintă o soluție eficientă, statuând și practica CEDO, prin decizii de speță similare pronunțate în cauze contra României.
Intimatul Primarul municipiului Dad epus întâmpinare, în principal invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive în condițiile în care despăgubirile în echivalentul imobilelor ce intră sub incidența Legii 10/2001 se acordă persoanelor îndreptățite potrivit procedurii instituită de Titlul VII al Legii 247/2005 de către Comisia pentru stabilirea despăgubirilor.
În subsidiar s-a cerut respingerea contestației ca inadmisibilă pentru că prin dispoziția atacată a fost stabilit dreptul celei în cauză la măsuri reparatorii în echivalent prin despăgubiri bănești.
Statul Român prin Ministerul Finanțelor a depus întâmpinare, solicitând respingerea contestației, pe excepția lipsei calității sale procesuale pasive, pentru că prin legea cadru i-au fost conferite atribuțiuni doar în situații reglementate de art.28 alin.3 și respectiv 30 alin.4 din Legea 10/2001.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că potrivit Titlului VII art.1 și 6 din Legea 247/2005 deciziile sau dispozițiile prin care s-au soluționat notificări sau cereri de retrocedare și s-au acordat despăgubiri persoanelor îndreptățite se predau Secretariatului Comisiei Centrale abilitate de legiuitor în vederea acordării titlurilor de despăgubiri. Au fost invocate prevederile art.3 lit.b din același titlu, potrivit căruia Fondul proprietatea este entitatea destinată plății despăgubirilor în echivalent pentru imobilele ce intră sub incidența Legii 10/2001.
În cauză s-a depus cerere de intervenție de către care în calitate de frate al contestatoarei a arătat că achiesează la cererea acesteia, motivând că dintr-o neatenție nu a fost inclus și el în cererea de restituire a imobilului din litigiu.
În considerarea actelor și lucrărilor dosarului instanța de fond și-a argumentat astfel soluția pronunțată:
S-a reținut în primul rând că s-a impus în probațiune întocmirea unei expertize topografice care a stabilit că imobilul preluat abuziv de stat ca efect al exproprierii este compus din casă de piatră, garaj (magazie), grajd, WC și teren de 491,6 mp din care ocupat construcții 166 mp.
Aceeași expertiză a concluzionat că imobilul nu poate fi restituit în natură, edificatele fiind demolate, iar terenul ocupat de detalii de sistematizare.
Același raport a stabilit valoarea despăgubirilor cuvenite în echivalent pentru imobil, după scăderea despăgubirilor actualizate achitate de stat la momentul exproprierii și în funcție de indicii internaționali de evaluare () în limita sumei de 229.298,8 RON sau echivalentul a 70.388,9 Euro la cursul valutar din 20.08.2007- data evaluării.
Or, prin Titlul VII al Legii 247/2005 a conchis aceeași instanță, legiuitorul a stabilit ca fiind Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor, unica autoritate competentă în a acorda persoanelor îndreptățite prin decizie titluri de despăgubiri, în echivalentul imobilelor ce intră sub incidența Legii 10/2001 și cărora nu li se poate restitui în natură edificatele.
În acest context s-a stabilit că Primarul municipiului D este lipsit de calitate procesuală pasivă.
De altfel, Curtea de la Strasbourg a stabilit că în cauze vizând respectarea de către România a Convenției și a Protocolului adițional nr.1, prin restituirea imobilelor ce fac obiectul Legii 10/2001 prin echivalent sub forma despăgubirilor, potrivit Legii 247/2005 este lipsită de eficacitate, Fondul proprietății nefuncționând în maniera de a putea acorda efectiv despăgubirile.
Mai mult, conform art.3 punct 48 din nr.HG386/2007, Ministerul Economiei și Finanțelor reprezintă Statul Român ca subiect de drepturi și obligații în instanțe și alte situații în care acesta participă direct în nume propriu.
Prin art.8 și 12 din același act normativ se conferă ministerului menționat calitatea de reprezentant al statului, ca acționar unic al Fondului proprietății, atribuindu-i exercițiul tuturor drepturilor ce decurg din această calitate, a stabilit aceeași instanță.
În considerarea tuturor acestor aspecte și în raport de principiul preeminenței convenției și jurisprudenței CEDO- ca izvor de drept- contestația s-a admis în limitele menționate.
Referitor la cererea de intervenție formulată de, în raport de art.4 alin.4 din Legea 10/2001, conform căruia cotele de moștenitori legali sau testamentari ce nu au urmat procedura acestui act normativ, nefăcând notificare prin executor, profită celorlalți moștenitori ai persoanei îndreptățite, care a depus în termen cererea.
Sancțiunea este cea prevăzută de art.22 și 24 cod procedură civilă după renumerotare, adică decăderea de a mai solicita prin justiție măsuri reparatorii.
S-a avut în vedere că potrivit art.21 și 77 din Legea 215/2001, primăriile sunt concepute ca structuri funcționale cu activitate permanentă a unităților administrativ teritoriale și sunt reprezentate prin primar sau președintele consiliului.
Pentru că prin Legea 10/2001, primarii sunt desemnați expres ca reprezentanți cu atribuții speciale în restituirea imobilelor preluate abuziv de stat în perioada prevăzută de lege, acesta are calitate procesuală pasivă în cadrul contestației.
Împotriva deciziei civile nr.456/20076 a Tribunalului Hunedoara -Secția civilă, au declarat apel DGFP H pentru Statul Român reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor, și Primarul municipiului
1.Prin apelul său, H pentru Statul Român a solicitat schimbarea sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii față de Statul Român și acordarea măsurilor reparatorii potrivit procedurii instituite prin Legea 247/2005 de către Comisia Centrală pentru Stabilirea despăgubirilor.
În expunerea motivelor de apel în esență se susține că au fost ignorate prevederile art.16 alin.1 și 2 din Legea 247/2005, Titlul VII privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv de fostul regim comunist, care stipulează expres că se predau Secretariatului Comisiei Centrale atât deciziile cât și dispozițiilor emise de entitățile investite cu soluționarea notificărilor sau cererilor de retrocedare în care s-au consemnat sume ce urmează a fi acordate ca despăgubiri, însoțite de întreaga documentație aferentă lor, cât și modificările formulate în baza Legii 10/2001, ce nu s-au soluționat până la momentul intrării în vigoare a Legii 247/2005.
Despăgubirile se stabilesc în acest context printr-un raport întocmit de secretariatul Comisiei Centrale iar notificările ce s-au soluționat până la intrarea în vigoare a Legii 247/2005 prin dispoziții ce conțin propuneri de acordare a titlurilor de valoare nominală se transmit Autorității Naționale pentru restituirea proprietăților de către primării și se recalculează de această instituție conform noii metodologice.
Prin urmare, susține apelantul, nu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice poate fi obligat la plata prin echivalent a despăgubirilor aferente imobilului ce nu se mai pot restitui în natură ci Fondul Proprietatea (art.3 lit.b din Titlul VII al Legii 247/2005).
2. Prin apelul său, Primarul municipiului D solicită în principal desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru a se pronunța asupra tuturor capetelor de cerere.
În subsidiar, solicită schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii față de primarul apelant, pentru lipsa calității procesuale pasive a acestuia, cu privire la stabilirea despăgubirilor în temeiul Legii 10/2001, respectiv respingerea precizării de acțiune ca fiind tardiv depusă conform art.26 alin.3 din actul normativ menționat, raportat la art.132 alin.1 cod procedură civilă.
Pe fondul cauzei se solicită respingerea contestației cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Prin motivele de apel arată că din prima fază procesuală pe calea întâmpinării a invocat lipsa calității procesuale pasive a Primarului municipiului D, privind acordarea despăgubirilor, legiuitorul abilitând în acest sens Comisia Centrală din cadrul Autorității Naționale pentru restituirea proprietăților.
Pe fond, în cauză s-a stabilit prin expertiză dispusă că terenul în totalitatea lui este ocupat de construcții și detalii de sistematizare, valoarea despăgubirilor fiind stabilită în limita sumei de 229.298,8 RON sau echivalentul a 70.338,9 Euro.
La 23.05.2007 contestatorul a depus o precizare a contestației prin care solicita anularea parțială a dispoziției nr.1730/2006 în sensul că intimata are dreptul la măsuri reparatorii pentru suprafața reală de 621,5 mp clădiri demolate de 94,5 mp și împrejmuiri de 13,5 mp. În raport de această precizare, s-a invocat tardivitatea în contextul dispozițiilor art.26 alin.3 din Legea 10/2001 și art.132 alin.1 cod procedură civilă, însă instanța nu s-a pronunțat asupra acestora.
De altfel, precizarea reprezintă în concret o modificare a acțiunii care potrivit normelor procesuale civile nu se putea face decât până la prima zi de înfățișare.
Titlul VII din Legea 247/2005 instituie în concret procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor, în sensul că părțile îndreptățite la despăgubiri conform Legii 10/2001, trebuia să parcurgă procedura specială prevăzută de acest act normativ, astfel că și contestatoarea trebuie evident să se conformeze acestui formalism obligatoriu.
În drept s-au invocat dispozițiile Legii 10/2001, Legea 247/2005 și art.132 alin.1 cod procedură civilă.
Analizând cele două apeluri prin prisma criticilor invocate în scris, se constată a fi întemeiate, în considerarea următoarelor aspecte:
Sentința civilă apelată, nr.456/2007 a Tribunalului Hunedoara -secția civilă, evident s-a pronunțat cu nesocotirea cerințelor imperative impuse de Legea 247/2005, privind modalitatea de acordare a despăgubirilor pentru imobilele preluate abuziv.
Potrivit astfel prevederilor art.16 alin.1 și 2 din Legea cadru nr.247 a Titlului VII, referitor la regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv de fostul regim comunist în intervalul de timp stabilit. stipulează expres că se predau Secretariatului Comisiei Centrale atât deciziile cât și dispozițiile emise de entitățile investite cu soluționarea notificărilor sau cererilor de retrocedare în care s-au consemnat suma ce urmează a se acorda ca despăgubire însoțită de întreaga documentație aferentă acestora, cât și notificările formulate potrivit Legii 10/2001 și care nu au fost soluționate până la intrarea în vigoare a Legii 247/2005. Despăgubirile ce se pot acorda pentru imobilele preluate abuziv de stat se stabilesc printr-un raport întocmit de acest secretariat al Comisiei Centrale din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
Notificările soluționate până la data intrării în vigoare a Legii 247/2005 prin dispoziții ce conțin propuneri de acordare a titlurilor de valoare numinală, necontestate în instanță, se transmit Autorității Naționale pentru restituirea proprietăților de către primării, care evident vor fi recalculate conform noii metodologii.
În speță, dispoziția contestată s-a emis de către Primarul municipiului D la 25.09.2006, deci după apariția Legii 247/2005, care impune în mod imperativ procedura ce trebuie a fi urmată de cei îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent.
Prin urmare, în mod legal dispoziția cu toată documentația se impunea a fi trimisă Comisiei Centrale în condițiile art.16 din Legea 247/2005.
În acest context apelurile, sub acest aspect, sunt întemeiate urmând a fi admise în sensul schimbării sentinței apelate și a respingerii ca inadmisibilă a contestației formulată de intimata.
Ca o consecință se vor înlătura dispozițiile sentinței stabilite în sarcina intimaților pârâți.
Se va menține sentința doar cu privire la modul de soluționare a cererii de intervenție formulată de intervenientul.
Cererea acestuia în mod judicios a fost respinsă pe excepția tardivității în raport de dispozițiile art.22 și 24 din Legea 10/2001, astfel că sub acest aspect sentința apelată va fi menținută.
(continuarea deciziei civile nr.69/A/2008)
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile intimaților Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice H pentru Statul Român și Primarul Municipiului D împotriva sentinței civile nr.456/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara.
Schimbă sentința atacată în sensul că respinge ca inadmisibilă contestația formulată de contestatoarea împotriva intimaților primarul Municipiului D, Municipiul D prin Primar, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva Dispoziției nr.1730/2006 emisă de intimatul de ordinul 1. Înlătură dispozițiile sentinței stabilite în sarcina contestatorilor.
Menține dispozițiile din sentință privind soluționarea cererii de intervenție.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 03.04.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact.7ex/23.04.2008
Jud.fond
Președinte:Ioan TruțăJudecători:Ioan Truță, Ana Budacu
