Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 69/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 69
Ședința publică de la 18 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Protea
JUDECĂTOR 2: Liliana Palihovici
Grefier - -
S-a luat în examinare cererea de apel formulată de Primarul Municipiului I prin reprezentantul său legal împotriva sentinței civile nr. 2364/17 12 2007 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă procurator pentru intimata, lipsă fiind reprezentantul apelantului.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-au depus prin serviciul de registratură precizări formulate de apelant.
Interpelat, procurator arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul părților la dezbateri.
Procurator solicită respingerea apelului, menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra apelului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 2364/17.12.2007 pronunțată de Tribunalul Iașis -a admis acțiunea formulată de reclamanta - prin procurator - în contradictoriu cu Primarul municipiului I; s-a dispus anularea dispoziției nr. 3516/4.12.2006 emisă de Primarul Municipiului I, restituirea în natură a imobilului situat în I,- sau acordarea de teren în compensare, în suprafață echivalentă, ori acordarea de măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri bănești. Totodată s-a dispus obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 856 lei.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta a solicitat anularea dispoziției nr. 3516/4.12.2006 emisă de Primarul Municipiului I și obligarea acestuia să-i restituie în natură imobilul situat în I, str. - nr. 6, în suprafață de 596. sau să adopte una dintre soluțiile legale posibile în sensul acordării de teren în compensare sau al acordării de despăgubiri bănești.
Pârâtul a contestat calitatea de moștenitor a reclamantei după foștii proprietari ai imobilului solicitat.
Instanța a reținut că reclamanta a făcut dovada - calității sale de moștenitor, fiind tatăl reclamantei iar - unchiul acesteia.
Din actele anexate la filele 92 - 94 rezultă aceste aspecte cât și faptul că fostă a fost soră cu mama reclamantei numita ( fostă după tatăl său).
Din conținutul expertizei, a măsurătorilor efectuate în teren, raportat la actele depuse și la planul fotogrammetric din anul 1955 cu planul rezultat la măsurătorile actuale instanța a constatat că vechea proprietate care a aparținut autorilor reclamantei a făcut obiectul actului de vânzare - cumpărare depus la fila 61 dosar fond ( și care face parte din documentația depusă de pârâtă) în dosarul cauzei din-, suprafața fiind de 596.
Astfel, rezultă o suprapunere perfectă a limitelor proprietății actuale peste vechiul amplasament al proprietății de la nr. 6 care este identificată pe schițele aferente expertizei între punctele de contur 1,2,3,4,5,6,7,8,9,1, având suprafața de 591,570.
Totodată, expertul a constatat că și cele două case de bilete existente, în prezent sunt dezafectate, iar în planșa nr. 3 se poate observa planul de ansamblu al întregului stadion cu aleile de acces către tribună și observându-se și amplasamentul suprafeței ce se revendică.
Se constată totodată că accesul publicului spre tribună se poate face prin de acces principal care străbate spațiul existent între strada - și - -, unde se află intrarea principală în stadion, iar intrarea pe acesta se face și prin accesul principal din strada - -.
Accesul în tribuna sudică se face prin ce permite accesul și evacuarea spectatorilor, iar care reprezintă proprietatea revendicată este puțin folosită de spectatori, situație care a determinat dezafectarea caselor de bilete care aveau amplasamentul la intrarea pe de acces, despre care s-a menționat anterior.
Întrucât se constată că activitatea de pe stadion nu poate fi îngreunată în nici un fel prin recunoașterea dreptului de proprietate al reclamantei pe vechiul amplasament, se impune admiterea acțiunii ce face obiectul prezentei cauze.
Astfel, s-a dispus anularea dispoziției nr. 3516/04.12.2006 emisă de Primarul municipiului I, restituirea în natură a imobilului ( teren) situat în I,-, județul sau acordare de teren în compensare în suprafață echivalentă conform constatărilor expertizei efectuate în cauză sau acordarea de măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri bănești.
Conform art. 274 Cod procedură civilă pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Primarul Municipiului I criticând-o pentru nelegalitate.
A susținut apelantul că în mod greșit s-a recunoscut reclamantei dreptul de a beneficia de măsuri pentru întreaga suprafață de teren în condițiile în care nu a făcut dovada îndreptățirii sale decât pentru J din acest teren, respectiv pentru partea ce a aparținut soților și.
Astfel, arată apelantul că imobilul a fost dobândit în proprietate în cote egale de numiții și iar dovada calității de moștenitor a fost făcută doar după numitul.
De asemenea, apelantul a criticat modalitatea de acordare de către instanța de fond a măsurilor reparatorii, care a dispus fie restituirea în natură a terenului fier acordarea de teren în compensare ori măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri bănești.
A precizat apelantul că în prezent despăgubirile bănești pot fi acordate în limita a 500.000 lei RON și doar de Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor, nu și de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor.
Prin întâmpinare intimata - prin mandatarul său - a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, susținând că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a probatoriului administrat, pronunțând o hotărâre ce îndreaptă injustiția făcută de Primarul Municipiului
Alăturat întâmpinării, instanța a depus la dosar înscrisuri (raportul privind vizita de studiu a unor magistrați la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, jurisprudență CEDO și extrase din presă privind practica CEDO în materia restituirii de imobile.
La solicitarea instanței,Primarul Municipiului Iaî nvederat faptul că în patrimoniul Municipiului I nu au fost identificate bunuri sau servicii susceptibile a fi oferite în compensare în temeiul Legii nr. 10/2001.
Examinând motivele invocate, actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale aplicabile în materie, instanța constată apelul întemeiat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse.
Reclamanta a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, retrocedarea terenului în suprafață totală de 596. ce a aparținut în cote egale, părinților săi și precum și unchiului și mătușii sale ( și ).
Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 de prevederile acestei legi beneficiază, (alături de persoanele îndreptățite la restituire enumerate de articolul 3) și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.
În speță Curtea reține că reclamanta este atât moștenitoarea părinților săi, cât și a unchiului și mătușii sale, așa cum rezultă din actele de stare civilă aflate la filele 71 -84 dosar de fond.
Instanța nu poate primi critica apelantului potrivit căreia dovada calității de moștenitor trebuia făcută cu certificatul de moștenitor de pe urma defunctului.
Așa cum prevăd dispozițiile art. 4 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 succesibilii care, după data de 6 martie 1945 nu au acceptat moștenirea sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul acestei legi, cererea de restituire având valoarea acceptării succesiunii.
Instanța constată că prin notificarea făcută în temeiul Legii nr. 10/2001 reclamanta a fost repusă de drept în termenul de acceptare a succesiunii rămase de pe urma unchiului și mătușii sale pentru imobilul ce face obiectul acestei legi, acceptând succesiunea defuncților și prin chiar cererea de restituire, în conformitate cu prevederile legale sus -citate.
Mai mult, dispozițiile înscrise în articolul 4.4 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate, publicate la 3.04.2007, prevăd că stabilirea calității de moștenitor (legal sau testamentar) se face, în toate cazurile, potrivit legii civile române.
În conformitate cu disp. art. 675 din Codul civil, reclamanta este moștenitoarea legală a mătușii sale în calitate de nepoată.
Prin urmare, având în vedere atât calitatea sa de moștenitoare legală, conferită de gradul de rudenie cu defuncta, precum și faptul acceptării succesiunii ambilor defuncți prin cererea de restituire făcută în temeiul Legii nr. 10/2001, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a reținut calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la măsurile reparatorii și pentru cota -parte indiviză de teren ce a aparținut defuncților și.
În ceea ce privește însă modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii instanța reține că în mod nelegal s-a dispus, în mod alternativ, prin dispozitivul hotărârii apelate, fie restituirea în natură a imobilului, fie acordarea unui teren în compensare, fie plata de despăgubiri bănești.
Așa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică efectuat de expertul, terenul solicitat de reclamantă a fost identificat ca fiind una dintre aleile de acces la (fila 119 dosar fond), alee care, în opinia expertului, este "puțin folosită de spectatori".
Având în vedere însă destinația acestui teren precum și prevederile art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 potrivit cu care entitatea investită cu soluționarea notificării are obligația de a verifica destinația actuală a terenului solicitat, pentru a nu afecta căile de acces, instanța constată că în mod corect Primarul Municipiului Iar espins cererea de restituire în natură a terenului, faptul folosirii într-o mai mică măsură a acestei căi de acces nefiind relevant în cauză.
În aceste condiții, Curtea constată că terenul în litigiu nu poate fi inclus în sintagma "teren liber" neputând fi deci restituit în natură.
Potrivit prevederilor înscrise în articolul 11 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, pot fi restituite în natură doar terenurile libere de construcții, pentru suprafața ocupată de construcții noi sau afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică măsurile reparatorii fiind stabilite prin echivalent.
Întrucât în speță terenul solicitat este afectat accesului la stadion, măsura restituirii lui în natură este nelegală.
Instanța constată întemeiată și critica referitoare la acordarea unei suprafețe de teren în compensare, având în vedere că, potrivit precizărilor făcute și în apel, la nivelul Municipiului I nu au fost identificate bunuri sau servicii susceptibile a fi oferite în compensare ca măsură reparatorie prevăzută de Legea nr. 10/2001.
În lipsa unor astfel de bunuri și a elementelor de individualizare a terenului presupus a fi acordat în compensare măsura dispusă de instanța de fond este nu doar neîntemeiată, ci și lipsită de finalitate.
În ceea ce privește măsura acordării despăgubirilor bănești, criticată de asemenea de apelant, Curtea constată că este lipsită de temei legal, potrivit prevederilor înscrise în art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 republicată în situația în care restituirea în natură nu este posibilă entitatea investită cu soluționarea notificării fiind obligată să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situația în care compensarea nu este posibilă sau nu este acceptată de persoana îndreptățită.
Ori, prin dispoziția nr. 3516/4.12.2006, apelantul a propus o astfel de măsură, însă doar pentru cota de din imobilul solicitat de reclamantă.
Întrucât reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prevăzute de articolul 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 (respectiv de Titlul VII din Legea nr. 247/2005) pentru întreaga suprafață de teren solicitată (596.) urmează ca instanța, în temeiul disp. art. 296 Cod procedură civilă, să schimbe în parte sentința apelată, în sensul acordării măsurilor reparatorii prevăzute de Titlul VII pentru întreaga suprafață de teren și nu doar pentru cota de .
Totodată, instanța va păstra dispoziția referitoare la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de Primarul Municipiului I prin reprezentantul său legal împotriva sentinței civile nr. 2364/17.12.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Stabilește că reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită la măsurile reparatorii prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 pentru întreaga suprafață de teren (596 mp) situată în I, str. - nr 6.
dispoziția referitoare la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.04.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
12.05.2008
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Georgeta ProteaJudecători:Georgeta Protea, Liliana Palihovici
