Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 7/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 7/
Ședința publică din 16 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Irina Bondoc
Grefier - -
S-a luat în examinare, apelul civil formulat de apelantul reclamant, domiciliat în B,-,.55,.A,.16, județul B, împotriva sentinței civile nr. 941, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 10 mai 2007, în dosarul nr- (nr. în format vechi 3636/2006), în contradictoriu cu intimații pârâți COMUNA PRIN PRIMAR și PRIMARUL COMUNEI, cu sediile în comuna, județul C, având ca obiectLegea nr. 10/2001.
La apelul nominal efectuat în cauză, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
La a doua strigare se prezintă avocat pentru apelantul reclamant, în baza împuternicirii avocațiale nr.11/2007 depusă la dosar, lipsind intimații pârâți.
În referatul oral, grefierul referă că la acest termen s-a la dosar - prin fax - întâmpinare de către intimații pârâți.
Avocat, urmare înmânării unui exemplar de pe întâmpinarea depusă de intimații pârâți, susține că a luat cunoștință de aceasta și solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul admiterii contestației și obligării pârâților la restituirea imobilului. Instanța de fond a făcut o greșită încadrare a cererii de chemare în judecată, reclamantul a solicitat restituirea imobilului în baza Legii nr.18/1991, iar din acest punct de vedere instanța de fond a fost în eroare.
De asemenea susține că dispoziția emisă trebuia anulată, iar cererea trebuia soluționată prin raportare la Legea nr.18/1991, nu în baza Legii nr.10/2001 - art.39. Mai invocă dispozițiile art.8 din Legea nr.10/2001, potrivit cărora terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sunt reglementate de Legea nr.18/1991. nr.HG250/2007 - norme de aplicare a legii - explicitează ce se întâmplă când organele competente sunt notificate pentru restituirea unor asemenea obiective, cum este și cel din speța de față.
Instanța față de susținerile apărătorului reclamantului, arată că la fila 10 dosar fond, există notificare - în temeiul Legii nr.10/2001. Sub aspectul desființării cererii - instanța s-a pronunțat pe fond, analizând fondul problemei, nu tardivitatea formulării cererii.
În replică apărătorul reclamantului, apreciază că cererea este nulă, să fie anulată decizia și să se emită altă cerere.
Instanța rămâne în pronunțare asupra cererii de față.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin contestația înregistrată la 16.10.2006, reclamantul a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata Comuna prin Primar, anularea dispoziției nr. 177/14.08.2006 prin care a fost respinsă cererea sa, de restituire a unui imobil situat în această localitate.
În motivare a arătat că, după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, a solicitat prin notificare restituirea conacului pe care tatăl său, numitul, l-a deținut în comuna, județul C și că, deși a depus cererea în forma specifică și după procedura Legii nr.10/2001, autoritatea administrativă primitoare trebuia să observe că solicitarea sa nu intra sub incidența acestui act normativ și că norma legală aplicabilă era art.39 din Legea nr. 18/1991 - pentru că imobilul revendicat, compus din teren în suprafață de 9829 mp și construcții, constituia o exploatație agricolă care a fost trecută în proprietatea statului în baza Decretului nr.83/1949.
A mai susținut reclamantul că a făcut dovada dreptului de proprietate al autorului său și pe cea a calității sale de moștenitor și a invocat prevederile art.8 din Legea nr.10/2001 arătând că imobilul în litigiu a fost folosit ca sediu al și că, pe cale de consecință, intră sub incidența legilor fondului funciar, astfel cum au fost modificate prin Legea nr.247/2005.
Pe cale de excepție s-a invocat nulitatea dispoziției nr. 42/01.03.2006 - prin care Primarul comunei a restituit surorii reclamantului, numita, suprafața de 1120 mp (din totalul de 9829 mp) - cu motivarea că a fost în mod nelegal soluționată conform prevederilor Legii nr.10/2001, iar nu potrivit Legii nr.18/1991.
Prin precizările depuse la 25.01.2007 reclamantul a solicitat completarea cadrului procesual prin introducerea în cauză a Primarului comunei - chemat în judecată în calitate de pârât - și a numitei, cu privire la care s-a solicitat să fie citată în calitate de reclamantă.
Ca urmare a cererii din 11.04.2007, prin care a precizat că nu își însușește acțiunea reclamantului, instanța de fond a constatat că unicul titular al contestației de față este.
Prin sentința civilă nr.941/10.05.2007 Tribunalul Constanțaa respins acțiunea reclamantului ca nefondată.
La pronunțarea hotărârii s-a avut în vedere că notificarea formulată de reclamant în calitate de succesor al autorului a fost depusă la 30.11.2005, cu depășirea termenului stabilit de Legea nr.10/2001 și după intrarea în vigoare a Legii nr.247/2005, astfel că în mod corect a fost respinsă de unitatea deținătoare ca tardivă.
A mai apreciat tribunalul că problemele de fond invocate în contestație nu pot fi examinate în prezentul litigiu - câtă vreme prin dispoziție s-a examinat doar problema termenului în care s-a formulat notificarea - și că reclamantul avea deschisă calea Legii nr.10/2001, bunul a cărui restituire se solicită intrând sub incidența prevederilor art.2 lit.h din actul normativ menționat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul și a invocat greșita aplicare a prevederilor Legii nr.10/2001.
În motivarea apelului s-a arătat că unitatea deținătoare, ca și instanța de fond, au reținut în mod greșit că cererea prin care reclamantul a solicitat restituirea conacului ce a aparținut autorului său intră sub incidența dispozițiilor Legii nr.10/2001 în condițiile în care în conținutul acesteia s-a precizat expres că solicitarea se întemeiază pe Legea nr.247/2005, care a modificat, printre alte acte normative, și Legea nr.18/1991.
În susținerea incidenței acestui din urmă act normativ s-a invocat faptul că imobilul în litigiu a fost, de fapt, o exploatație agricolă care a fost preluată în proprietatea statului în baza Decretului nr.83/1949, fiind ulterior folosit ca sediu al, iar în raport de natura bunului revendicat, s-a apreciat că cererea de restituire a fost formulată în termenul stabilit de Legea nr.18/1991, astfel cum a fost acesta prelungit de prevederile Legii nr.247/2005.
Intimații Comuna și Primarul comunei au solicitat prin întâmpinare respingerea apelului ca nefondat, iar în motivare au arătat că notificarea reclamantului a fost întemeiată pe prevederile Legii nr.10/2001, că prevederile art.39 din Legea Nr.18/1991 nu sunt incidente cauzei pentru că vizează terenuri agricole, ori imobilul în litigiu este compus din construcție și teren intravilan și că imobilele preluate în temeiul Decretului nr.83/1949 fac parte din categoria imobilelor preluate abuziv în perioada de referință a Legii nr.10/2001.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în raport cu criticile formulate, instanța reține următoarele:
În terminologia Legii nr.10/2001 notificarea reprezintă chiar cererea de restituire în natură sau de acordare a altor măsuri reparatorii pentru imobilele ce formează obiectul reglementării astfel că, pentru ca aceasta să producă efecte juridice și să valoreze solicitare de realizare a dreptului pretins de titularul său, este necesar ca pretenția persoanei îndreptățite să fi fost adusă la cunoștința efectivă a unității deținătoare în interiorul termenului prevăzut de lege.
În speță, procedura reglementată de actul normativ menționat a fost declanșată prin notificarea înregistrată sub nr. 646/30.11.2005, prin care - în calitate de moștenitor legal ai defunctului - reclamantul a solicitat Primăriei comunei, în nume propriu și în numele surorii sale, numita, "restituirea în natură, pe vechiul amplasament, a terenului în suprafață de 9829 mp situat în intravilanul comunei " și "a din conacul în suprafață de 100 mp situat pe lotul G", precum și "despăgubiri bănești conform Legii nr.247/2005" pentru "construcțiile existente până la expropriere conform Decretului nr. 83/1949 și demolate ulterior".
Că cererea de restituire a fost fundamentată pe prevederile Legii nr.10/2001 rezultă cu certitudine din chiar cuprinsul său, unde reclamantul a precizat expres că acordarea măsurilor reparatorii este solicitată "în temeiul Legii nr.10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005", iar această concluzie nu poate fi infirmată de susținerile referitoare la natura bunului revendicat și a actului normativ în baza căruia acesta a fost preluat de stat.
Sub primul aspect se reține că imobilul a cărui restituire se solicită este situat în intravilanul localității și nu intră în categoria bunurilor limitativ prevăzute de art.8 din Legea nr.10/2001, care exclude din sfera reglementării acestui act normativ "terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat de Legea fondului funciar nr.18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr.1/2000". În ceea ce privește actul normativ ce a constituit temei al măsurii deposedării se reține că imobilele trecute în proprietatea statului în baza Decretului nr. 83/1949, dat în completarea unor dispoziții ale Legii nr.187/1945, fac parte din categoria celor preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, chiar dacă aceste acte normative nu sunt prevăzute expres în cuprinsul Legii nr.10/2001. În acest sens s-a statuat în practica judiciară în materie și este unanim acceptat că temeiul legal de imediată aplicare pentru restituirea ce se va face în baza Legii nr.10/2001 îl constituie art.2 alin.1 lit.h din acest act normativ, care prevede că intră sub incidența legii "orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale administrației de stat".
Rezultă, din cele ce preced, că notificarea înregistrată la biroul executorului judecătoresc la 30.11.2005, soluționată de Primarul comunei prin dispoziția nr. 177/14.08.2006, a fost formulată de reclamant în condițiile art.22 din Legea nr.10/2001, iar față de acest temei al cererii de acordare a măsurilor reparatorii, instanța de fond a apreciat în mod corect asupra netemeiniciei contestației pentru că, nefiind demonstrată respectarea termenului stabilit de art.22 alin.1 din acest act normativ, în speță sunt incidente prevederile alin.5 al aceluiași text de lege. Reglementarea cuprinsă în această din urmă dispoziție legală prevede că nerespectarea termenului prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent și este justificată de necesitatea evitării unui climat de insecuritate juridică în domeniul proprietății imobiliare, care ar fi fost generat prin recunoașterea sine die a posibilității persoanei interesate de a declanșa procedura de recuperare a imobilelor preluate abuziv de către stat (decizia nr.21 din 27 ianuarie 2004 Curții Constituționale a României).
Pentru considerentele expuse și în temeiul art.296 din Codul d e procedură civilă, apelul reclamantului va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul civil declarat de apelantul reclamant, domiciliat în B,-,.55,.A,.16, județul B împotriva sentinței civile nr. 941 din 10 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- (nr. în format vechi 3636/2006), în contradictoriu cu intimații pârâți COMUNA PRIN PRIMAR și PRIMARUL COMUNEI, cu sediile în comuna, județul
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 ianuarie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond:
Tehnored./5 ex.
10 martie 2008
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Irina Bondoc
