Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 7/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 7/
Ședința publică din 14 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Irina Bondoc
Grefier - -
Pe rol pronunțarea apelului civil declarat de apelanții reclamanți și, domiciliați în B,-,. 2,. 11, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 92/1.02.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți ADMINISTRAȚIA PROTOCOLULUI DE STAT, cu sediul în--8, sector 1 și PRIMARUL ORAȘULUI, cu sediul în Sud,-, județul C, având ca obiect contestație în temeiul Legii nr. 10/2001.
Dezbaterile asupra fondului apelului au avut loc în ședința publică din data de 07 ianuarie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, n temeiul art. 260, amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 14 ianuarie 2009, dată la care a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr-, reclamanții și au solicitat anularea dispoziției nr. 297/3.03.2004 emisă de pârâtul primarul Orașului, prin care i-a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului teren situat în Nord - lotul 100, parcelarea "", în suprafață de 948.
În motivare se arată că dispoziția nu îndeplinește condițiile de formă și de fond impusă de lege în sensul că nu este precizat actul comisiei tehnice de aplicarea Legii nr.10/2001, iar actele doveditoare a calității reclamanților de moștenitori ai proprietarului terenului și titlul de proprietare al autorului au fost depuse în termen legal la dosarul de notificare.
Prin notificarea nr.292/08.08.2001 formulată în termen legal, reclamanții au solicitat restituirea în natură a terenului anexând în termen legal atât actele care făceau dovada proprietății, precum și cele referitoare la calitatea de moștenitori, ocazie cu care reclamanții sau referit și la notificările nr.286,287,288 și 292, solicitând conexarea dosarelor constituite în cadrul comisiei de aplicare a Legii nr.10/2001.
În condițiile în care autorii reclamanților nu au înstrăinat bunurile, ele fiind preluate de stat și existând dovezi incontestabile în acest sens, existând o dispoziție de restituire pentru un teren care provenea din același loc și care avea același proprietar și implicit moștenitori, se argumentează contradictoriu că reclamanții nu au făcut dovada proprietății.
Ca efect al anulării a dispoziției se solicită obligarea pârâtului să emită o dispoziție prin care să restituie în natură imobilul teren.
Anexat contestației se depun înscrisuri care dovedesc calitatea de proprietar: actul de vânzare-cumpărare nr.8/920/27.05.1920, planul de situație Nord, anexă la acest act din 22.09.1945 și acte de stare civilă ale reclamanților, certificate de moștenitor nr.35/30.07.2001 din care rezultă și calitatea de moștenitori, precum și dispoziția atacată, notificarea nr.92, certificare de atestare fiscală, declarație de impunere a veniturilor, adrese privind achitarea debitelor restante și plan cu parcelarea în 116 loturi a lotului A făcut în 1915 de bunicul reclamanților.
Prin întâmpinare, pârâtul solicită respingerea contestației, prezentând și documentația care a stat însă la baza emiterii dispoziției nr.297/03.03.2004 referitoare la imobil teren lotul nr. 22 din Nord, deși litigiul privește lotul nr.100.
S-a solicitat de către instanță documentația care a stat la baza emiterii dispoziției nr.297 referitoare la lotul nr.100; prin cerere modificatoare la data de 10.09.2004 reclamanții au solicitat introducerea în cauză a B ca deținător a terenului, în calitate de pârât.
Prin întâmpinare Bai nvocat excepția inadmisibilității cererii modificatoare motivat pe faptul că pretenția reclamanților privind restituirea în natură a imobilului este inadmisibilă, a invocat de asemenea excepția lipsei sale procesual pasive, întrucât nu deține terenul solicitat de reclamanți, iar pe fondul cauzei solicită respingerea contestație având în vedere faptul că reclamanții nu au făcut dovada identității între imobilul solicitat și cel descris în contractul de vânzare-cumpărare și nu fac dovada preluării abuzive de către stat.
Prin încheierea de ședință din 25.02.2005 au fost respinse ca nefondate excepțiile inadmisibilității cererii modificatoare și lipsei calității procesual pasive invocate de
Ulterior prin încheierea pronunțată la data de 9.11.2007, Tribunalul Constanțaa admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei B, motivat de faptul că la data soluționării contestației nu mai are calitate de deținător al imobilului notificat, bunul fiind transferat către - prin nr.HG 1033/2001.
Reclamantul a solicitat completarea cadrului procesual și introducerea în cauză în calitate de pârâtă a -, motivat de faptul că la dosar a fost depus protocolul încheiat la data de 1.12.2001 între - Sucursala pentru Reprezentare și Protocol, pe de o parte și -, pe de altă parte, prin care s-a transmis în patrimoniul societății comerciale și Complexul, în incinta căruia se situează terenul notificat.
Prin sentința civilă nr. 92/1.02.2008 Tribunalul Constanțaa respins ca nefondată contestația formulată de și în contradictoriu cu Primarul Orașului, Orașul și
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că reclamanții nu au calitate de proprietari ai imobilului notificat, motivat de faptul că autorul lor a vândut Societății Române toate terenurile ce făceau parte din moșia, inclusiv parcelele 20 - 31- 32- 33- 24- 60 și 61 deținute din anul 1914 în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 723/1914.
S-a mai reținut că, terenul în litigiu aparține unei societăți comerciale, iar parte din el este afectat de spațiu, existând interdicția legală de înstrăinare a acestuia.
Împotriva sentinței civile nr. 92/1.02.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța au declarat apel reclamanții și, care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
- Instanța de fond a respins în mod nelegal cererea de completare a cadrului procesual, prin chemarea în judecată și a -, succesoare în drepturi a, considerentele hotărârii fiind contradictorii și nepertinente. Deși inițial prima instanță a respins excepția lipsei calității procesual pasive a B, reținând că este deținătoarea a bunului, ulterior, printr-o nouă încheiere a admis această excepție, reținând că bunul notificat a fost transmis de la. B la -, care este în prezent deținătoarea terenului situat în complexul.
- În mod greșit prima instanță a reținut că reclamanții nu sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru terenul în suprafață de 948. reprezentând lotul 100 din parcelarea "", întrucât autorul lor l-a înstrăinat în anul 1920. În realitate, după vânzarea făcută în anul 1920 către Societatea, în proprietatea vânzătorilor, și au rămas loturile 1-102; 105-106 și 214-215 din parcelarea făcură în 1915 de bunicul reclamanților, arhitectul, așa cum rezultă din planul anexat la actul de vânzare-cumpărare către Societatea și din înscrisurile emise de Administrația Financiară a Județului C din 26.01.1948.
- Tribunalul Constanțaa reținut greșit că terenul în litigiu aparține domeniului public și privat al orașului, bunul nefiind menționat în nr.HG 904/22.august.2002 publicată în Monitorul Oficial nr. 645 bis/30.08.2002 de atestare a domeniului public al județului C și respectiv al orașului.
Analizând legalitatea hotărârii apelate în raport cu criticile reclamanților se constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
În referire la calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001.
Pornind de la rațiunea adoptării Legii nr. 10/2001 privind situația juridică a unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exprimată în caracterul profund reparatoriu, este de precizat că prin acest act normativ legiuitorul a urmărit să înlăture prejudiciile suferite de foștii proprietari prin abuzurile săvârșite de stat.
Conform dispozițiilor art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor îndreptățite.
Reclamanții s-au legitimat ca moștenitori legali ai defunctei, decedată la 2.02.1998, conform certificatului de moștenitor nr. 35/30 iulie 2001, eliberat de BNP - B (fila 12 - dosar nr- al Tribunalului Constanța, vol. I) care la rândul său a fost unica succesoare a defunctului --, decedat la 3.12.1954, conform certificatului de moștenitor nr. 38/11.03.2003 eliberat de - B (fila 11 - dosar nr- al Tribunalului Constanța, vol. I).
este fiul lui, conform extrasului din Registrul actelor de naștere al comunei - Franța, înregistrat sub nr. 5226 la Primăria (fila 269 - dosar nr- al Tribunalului Constanța, vol. I), iar reclamanții sunt identificați ca moștenitori prin retransmitere, ai defunctului conform certificatului de calitate de moștenitor nr. 11/24.01.2007 emis de BNP dr. G - B, calitate necontestată de intimații pârâții (fila 267 și 279 - dosar nr- al Tribunalului Constanța, vol. I).
Autorul comun al reclamanților a cumpărat în anul 1914, în baza actului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 723/17.01.1914, transcris la Tribunalul Constanța (filele 17 - 21 - dosar nr- al Tribunalului Constanța, vol. I), alături de și suprafața de teren de 7,2244 ha din parcelele 34 și 35, divizie I din moșia, conform planului statului întocmit în anul 1884 (fila 52 - dosar nr- al Curții de APEL CONSTANȚA )
În anul 1920, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 10586/1920, și au înstrăinat Societății suprafața de teren menționată în planul parcelelor care face parte integrantă din contract, precizându-se la obiectul contractului în mod expres loturile înstrăinate, și anume: " din lotul A, numai parcelele 103 și 104, din lotul B, parcelele 117-129, în afară de parcelele 214 și 215; lotul C în întregime; lotul D în întregime" (filele 22-29, vol. I, dosar fond).
Prin compararea actelor de vânzare-cumpărare nr. 723 din 17.01.1914 și nr. 10586/1920 și a planurilor anexate, rezultă că din suprafața de 7, 2244 ha cumpărate în anul 1914, cei trei proprietari între care și autorul reclamanților, nu au vândut din lotul A parcelele 1-102 (filele 23, 262 - 264, dosar nr- al Tribunalului Constanța, vol. I și filele 49 și 52, dosar nr- al Curții de APEL CONSTANȚA ).
Așa cum rezultă din "Registrul proprietăților cartierului - Plajă ( fila 57, dosar nr- al Curții de APEL CONSTANȚA ) cei trei asociați și-au împărțit parcelele din lotul A încă din 19 ianuarie 1915, conform participării lotul 100 în suprafață de 948. fiind preluat în proprietate exclusivă de autorul reclamanților, (fila 257 - vol. I - dosar fond).
Situația juridică a lotului 100 din Parcela A, în suprafață de 948. ca proprietate a lui, succesorul lui, rezultă și din certificatul Administrației Financiare a Județului C, din 26 ianuarie 1948, în care acest teren este menționat împreună cu alte 3 loturi la poziția 409 (fila 255, vol. I - dosar fond), declarația pentru recensământul proprietăților din 1950 și foaia matricolă nr. 409 cu rolul fiscal nr. 99 (fila 77, vol. II - dosar nr- al Tribunalului Constanța ), adresa din 13 ianuarie 1949 înaintată de Administrației Financiare a Comunei, județul C (fila 256, vol. I, dosar nr- al Tribunalului Constanța ).
Din adresa nr. 275/17.09.2003, emisă de Serviciul, rezultă că, potrivit evidențelor fiscale pe care le deține lotul nr. 100 din parcelarea "" figurează înscris astfel: 948. Proprietarilor din anii 1940,. " (fila 260, vol.I, dosar nr- al Tribunalului Constanța ).
Din matricola nr. 2 (impozit pe clădiri), nr. matricol nr. 409, rezultă că la rolul fiscal al comunei figurează ca proprietar, până în anul 1950, autorul reclamanților arhitect, domiciliat în B,-, la poziția 6, fiind menționat în mod expres terenul viran în suprafață de 948. reprezentând lotul 100 din, (fila 56, dosar nr- al Curții de Apel Constanța ).
Sarcina probei proprietății și a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive revine persoanei care se pretinde a fi îndreptățită în condițiile art. 3 lit. (a) și ale art. 22 din Legea nr. 10/2001.
Prin noțiunea de acte doveditoare, în sensul art. 22 din lege, de înțelege orice acte translative de proprietate, acte care atestă calitatea de persoană îndreptățită - titular al bunului preluat sau moștenitorul acestuia (acte de stare civilă, certificate de moștenitor) și acte juridice sau susțineri care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă.
Art. 3.1. din Normele de aplicare a legii nr. 10/2001 aprobate prin nr.HG 498/2003 prevede că în cazul în care pentru imobilul preluat nu se va face dovada formală a preluării de către stat, iar imobilul respectiv se găsește în patrimoniul statului după data invocată ca fiind data preluării abuzive, soluționarea notificării se face în funcție și de acest element - faptul că imobilul se regăsește în patrimoniul statului constituie o prezumție relativă de preluare abuzivă - deci fără titlu.
În cauză se reține, din analiza întregului material probator mai sus menționat, că reclamanții au făcut dovada calității de proprietari ai terenului în suprafață de 948. ce a făcut obiectul notificării nr. 292/08.08.2001,prima instanță dezlegând în mod greșit problema calității reclamanților de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în temeiul legii nr. 10/2001.
Terenul în litigiu a figurat în patrimoniul autorilor reclamanților începând cu anul 1914 până în anul 1950. În prezent acest teren se află în patrimoniul -, în urma transmiterii acestuia în baza nr.HG 1033/18.octombrie.2001 de la. și este afectat complexului hotelier, conform expertizei efectuate în cauză.
Inexistența unui act formal de preluare a acestui teren și deținerea lui de către -, în baza nr.HG 1033/2001, precum și afectarea acestuia, anterior anului 1989, unui complex hotelier constituie o prezumție relativă a preluării abuzive a terenului, prezumție ce nu a fost răsturnată de pârâții.
Și criticile ce vizează greșit dezlegarea excepției lipsei calității procesual pasive a și respingerea cererii reclamanților de introducere în cauză a -, în calitate de succesor cu titlu particular al, se rețin a fi fondate pentru următoarele considerente:
Legea nr. 10/2001, în capitolul III, reglementează pentru exercitarea dreptului de restituirea imobilelor preluate abuziv două etape, și anume: una necontencioasă și alta contencioasă. Această lege, în art. 21, stabilește și părțile între care se desfășoară aceste proceduri, și anume: "persoana îndreptățită la restituire" și "persoana juridică deținătoare a imobilului". În art. 20 al aceleiași legi sunt prevăzute categoriile de persoane juridice care sunt obligate la restituirea proprietății, către persoanele îndreptățite, prin dispoziție motivată a organului de conducere. În consecință, cele două părți, "persoana îndreptățită la restituire", care are calitate procesual activă, și "unitatea deținătoare" care are calitate procesual pasivă, vor figura ca atare, atât în faza necontencioasă, cât și în faza contencioasă.
Conform dispozițiilor art. 27 (fost art. 25), în cazul în care persoana juridică notificată nu deține bunurile solicitate, aceasta va proceda la redirecționarea notificării entității investite cu soluționarea acesteia, fie unitatea deținătoare a bunurilor imobile, fie entitatea investită de legiuitor cu competența soluționării notificării.
Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 precizează în art. 9.1. că " sintagma indiferent în posesia cui se află în prezent are semnificația, pe de o parte, că incidența legii este stabilităerga omnes, indiferent de calitatea deținătorului - și pe de altă parte, are semnificația stabilirii momentului în funcție de care se face calificarea unității deținătoare, respectiv cel care stăpânea imobilul notificat la data intrării în vigoare a legii.
Din înscrisurile existente la dosar rezultă că la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, cât și la data notificării, unitatea "deținătoare" a terenului în suprafață de 948. revendicată de reclamanți era, conform nr.HG 639/1995.
Terenul revendicat de reclamanți a fost identificat prin expertiză, necontestată de părți, în cadrul complexului hotelier " Nord". Prin nr.HG 854/28.09.2000 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492/9.oct.2000, bunurile imobile prevăzute în anexa 4 au trecut din domeniul public în domeniul privat al statului și constituie patrimoniu administrat de Regia Autonomă "Administrația, Protocolului de Stat" (art. 3 al. (2)).
În anexa 4, la HG nr. 854/2000, figurează menționat la poziția nr. 107 "Complex Nord", compus din Hotel-Restaurant "" și Hotel "Nord", cu anexe și teren aferent, inclusiv teren de volei, din Nord, județul C (filele 27 - 29, vol. II - dosar nr- al Tribunalului Constanța ).
Situația juridică a terenului este confirmată și de pârâta Orașul prin adresa nr. 1029/09.10.2007(fila 20, vol. II, dosar nr- al Tribunalului Constanța ); adresa depusă în apel la termenul de judecată din 07.01.2009 (fila 44 dosar nr- al Curții de Apel Constanța ), în care se menționează în mod expres că la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, respectiv la 14.02.2001, terenul se afla în domeniul privat al statului, în administrarea, conform nr.HG 854/2000, anexa 4, pct. 107.
În speță se constată că dispoziția nr. 297/3.03.2004 a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 10/2001, Orașul neavând calitatea de unitate deținătoare.
Orașul, constatând că nu este unitate deținătoare, bunul fiind deținut de o altă persoană juridică din cele enumerate de art. 21 din Legea nr. 10/2001, era obligat să trimită notificarea unității deținătoare, conform art. 27 din lege, iar nu să emită o dispoziție de respingere a notificării.
Urmare depunerii la dosar a înscrisurilor mai sus menționate, de către emitenta dispoziției nr. 297/03.03.2004, reclamanții și-au modificat acțiunea solicitând anularea în totalitate a acestei dispoziției, fiind emisă de o unitate necompetentă și introducerea în cauză a, în calitate de deținătoare a bunului imobil la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, căreia i-au fost remise și toate înscrisurile depuse de reclamanți în cauză, inclusiv notificarea de restituire a terenului (fila 90 - încheiere de ședință din 01.10.2004).
Prin încheierea din 25.02.2005, care are caracter interlocutoriu, prima instanță a respins excepția lipsei calității procesual pasive a în prezenta cauză, reținând că această regie autonomă avea calitatea de unitate deținătoare bunului notificat la apariția Legii nr. 10/2001. I-au fost transmise toate înscrisurile doveditoare cu privire la terenul revendicat, inclusiv notificarea reclamanților, încă din luna noiembrie 2004, iar aceasta nu a răspuns până în prezent acestei notificări.
Se reține că în mod corect prima instanță a respins excepția lipsei calității procesual pasive a în acțiunea reclamanților modificată, întrucât după redirecționarea notificării și a înscrisurilor doveditoare către, aceasta nu s-a pronunțat asupra cererii reclamanților, printr-o dispoziție, în sensul respingerii sau admiterii notificării, deși au trecut mai mult de 60 de zile de la data la care primiseră notificarea reclamanților.
Prevederile legale ilustrează că, indiferent dacă "persoanei îndreptățite" i se restituie în natură imobilul ori i se oferă restituirea prin echivalent sau chiar i se refuză un drept ca atare, unitatea deținătoare este obligată ca asupra solicitării adresate pe calea notificării, să se pronunțe printr-o decizie sau dispoziție motivată.
Avându-se în vedere caracterul profund reparatoriu al Legii nr. 10/2001, se reține că termenul de 60 de zile în care unitatea deținătoare trebuie să răspundă notificării este imperativ, iar nu unul de recomandare, iar în lipsa unui răspuns este admisibilă acțiunea în justiție prin care reclamantul tinde la pronunțarea unei hotărârii judecătorești care să oblige unitatea deținătoare să analizeze notificarea primită și să emită un răspuns.
Prin decizia XX din 19.03.2007 pronunțată într-un recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că, în aplicarea dispozițiilor art. 26 al. (3) din Legea nr. 10/2001, instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entități deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.
Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut, în argumentarea aceste soluții, că în raport cu spiritul reglementărilor de ansamblu date prin Legea nr. 10/2001, atribuția instanței de judecată este de a soluționa calea de atac exercitată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererii de restituire a imobilului în natură nu este restrânsă doar la o prerogativă formală de a dispune emiterea unei alte decizii/dispoziții în locul celei pe care o anulează, ci impune ca în cadrul plenitudinii sale de jurisdicție, nelimitată în această materie prin vreo dispoziție legală, să dispună direct restituirea în natură a imobilului ce face obiectul litigiului.
În speță se reține că fără un temei legal Primarul Orașului a procedat la soluționarea notificării formulată de reclamanți, deși nu avea calitate de "unitate deținătoare" situație în care se impunea să comunice reclamanților toate datele privind persoana juridică deținătoare, astfel încât, reclamanții să fie în măsură să adreseze notificarea conform art. 27 al. (2+5) din Legea nr. 10/2001 adevăratului deținător, în speță
soluționarea notificărilor reclamanților, aproximativ 3 ani de zile, și emițând ulterior Dispoziția nr. 297/3.03.2004 prin care a respins cererea reclamanților de restituire în natură a terenului pe care nu îl deținea, pârâtul Primarul Orașului a încălcat disp. art. 27 din Legea nr. 10/2001, dispoziția contestată fiind lovită de nulitate.
De altfel, în cursul prezentului proces, și numai după administrarea probei cu înscrisuri, reclamanții au fost încunoștințați cu privire la unitatea deținătoare a terenului notificat și au solicitat chemarea în judecată a unității deținătoare, căreia i-a fost remisă notificarea cât și actele doveditoare.
Limitarea soluției instanței de apel numai la anularea dispoziției nr. 297/3.martie.2004 emisă de o persoană care nu avea calitate de unitate deținătoare, în sensul art. 22 și 25 din Legea nr. 10/2001, cu consecința obligării Primarului Orașului să redirecționeze notificarea reclamanților către, conform art. 27 din lege, ar fi de natură să afecteze grav dreptul reclamanților la un proces echitabil, sub aspectul duratei rezonabile de soluționare a cererii sale astfel cum este reglementată această garanție de art. 6 din CEDO. Practic reclamanții s-ar afla în aceiași situație cu cea de la data formulării notificării, în urmă cu 7 ani de zile. Scopul soluționării cauzei într-un termen rezonabil - garanție a unui proces echitabil - îl reprezintă protejarea părților împotriva duratei excesive a procedurilor, asigurarea eficienței și credibilității actului de justiție, evitarea menținerii părților într-o stare de nesiguranță cu privire la drepturile lor fundamentale.
Conform jurisprudenței CEDO, în materie civilă, termenul pentru soluționarea unei cauze, în cazul în care sesizarea instanței este împiedicată până la epuizarea unor proceduri prealabile - în speță procedura administrativă declanșată prin notificare în baza Legii nr. 10/2001 - va începe să curgă de la data declanșării acestor proceduri prealabile sesizării instanței (CEDO, hot. din 26.04.1994, Seria A, nr. 289, p. 17).
Față de aceste considerente, se reține că, în calitate de persoană deținătoare a imobilului, căreia i s-a înmânat notificarea formulată de reclamanți, conform art. 22 al. (4) și art. 27 din Legea nr. 10/2001 în timpul procesului de judecată, are calitate procesuală pasivă, așa cum corect s-a reținut prin încheierea interlocutorie din 25.02.2005, pronunțată de Tribunalul Constanța (fila 146).
Împrejurarea că pe parcursul derulării procedurii declanșată de reclamanți prin notificarea nr. 292/8.08.2001, unitatea deținătoare a transmis terenul notificat, aferent complexului "", unei societății comerciale -, conform nr.HG 1033/2001 (filele 25-35, dosar nr-, vol. II, al Tribunalul Constanța ), nu determină pierderea calității procesual pasive în procedura declanșată de reclamanți, conform Legii nr. 10/2001, așa cum greșit a reținut instanța de fond prin încheierea de ședință din 9.11.2007 )fila 75, vol. II, dosar fond).
În speță a operat o transmisiune cu titlu particular a bunului indisponibilizat prin notificarea formulată de reclamanți. Se impunea în această situație admiterea cererii reclamanților de chemare în judecată și a - în calitate de succesor cu titlu particular al pârâtei pentru ca în contradictoriu cu toate părțile interesate, care pretind un drept asupra imobilului ce face obiectul măsurilor reparatorii reglementate de Legea nr. 10/2001, să se soluționeze notificarea reclamanților, ce viza restituirea în natură a terenului în suprafață de 948. integrat Complexului "".
Constându-se că în mod eronat prima instanță a respins cererea reclamanților de anulare a dispoziției nr. 297/3.03.2004 emisă de Orașul prin primar, care nu avea calitate de "unitate deținătoare", iar încheierile interlocutorii din datele de 25.02.2005 și 09.11.2007 au dat dezlegări de drept contradictorii excepției lipsei calității procesual pasive a, unitatea deținătoare a bunului la data notificării se impune admiterea ca fondat a apelului reclamanților.
Conform art. 297.pr.civ. constatându-se că, în mod greșit prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului cererii reclamanților, în raport cu toate părțile interesate, ce invocă un drept cu privire la imobilul notificat, se va desființa hotărârea apelată, cauza fiind trimisă spre rejudecare primei instanțe - Tribunalul Constanța. Cheltuielile de judecată efectuate de reclamanți urmează a fi avute în vedere cu ocazia soluționării pe fond a litigiului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanții reclamanți și, domiciliați în B,-,. 2,. 11, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 92/1.02.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți ADMINISTRAȚIA PROTOCOLULUI DE STAT, cu sediul în--8, sector 1 și PRIMARUL ORAȘULUI, cu sediul în Sud,-, județul
Desființează sentința civilă atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 Ianuarie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud. fond -
Red.dec.jud.-/15.01.2009
Tehnored.gref./6ex./19.01.2009
Emis 4 com./19.01.2009
OMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
C,-, județ
.0241--; fax: 0241--
-------------------------------------------------------------------------------------------------
Dosar nr-
Emisă la data de
CĂTRE,
TRIBUNALUL CONSTANȚA
Secția Civilă
Vă înaintăm alăturat dosarul nr- al Curții de APEL CONSTANȚA, apel civil declarat de apelanții reclamanți și, domiciliați în B,-,. 2,. 11, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 92/1.02.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți ADMINISTRAȚIA PROTOCOLULUI DE STAT, cu sediul în--8, sector 1 și PRIMARUL ORAȘULUI, cu sediul în Sud,-, județul C, întrucât prin decizia civilă nr. 7/C din 14.Ianuarie.2009 s-a admis apelul, s-a casat sentința civilă apelată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare instanței dumneavoastră.
Dosarul conține un nr. 80 de file și are atașat dosarul nr- al Tribunalului Constanța, conținând 315 file, vol. I și 119 file, vol. II.
Președinte de complet, Grefier,
- - - -
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Irina Bondoc
