Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 8/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ NR. 8/
Ședința publică din 14 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Irina Bondoc
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea asupra apelului civil formulat de apelantul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI, cu sediul în C, B-dul. - nr. 51, județ C - declarat împotriva sentinței civile nr. 985/C din 08.09.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în contradictoriu cu intimații reclamanți și, domiciliați în sat, comuna, județ C, având ca obiect contestație în temeiul Legii nr. 10/2001.
Dezbaterile asupra fondului apelului au avut loc în ședința publică din data de 07 ianuarie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, pentru a da posibilitate intimaților reclamanții și să depună concluzii scrise, în temeiul art. 260 în referire la art. 146 Cod proc. civilă, a dispus amânarea pronunțării asupra cauzei la data de 14 ianuarie 2009, dată la care a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la 08.08.2006, precizată în scris la termenul din 29.01.2007, reclamanții și au solicitat instanței obligarea Primarului municipiului C, prin Primar, să le restituie terenul intravilan situat în C,-.
În motivare s-a arătat că prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1491/02.03.1976 reclamanții au dobândit construcția situată la adresa menționată anterior, în timp ce terenul aferent, în suprafață de 115,30 mp. a trecut în proprietatea statului conform prevederilor art.30 din Legea nr.58/1974.
Ulterior construcția a fost expropriată și demolată, iar după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001 reclamanții au solicitat prin notificare restituirea terenului preluat, dar prin dispoziția nr. 2100/07.07.2006 a Primarului municipiului C cererea a fost respinsă ca nefiind supusă actului normativ reparator.
Prin sentința civilă nr.200/29.01.2007 Tribunalul Constanțaa admis excepția de necompetență materială a acestei instanțe - invocată din oficiu - și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța reținând că acțiunea dedusă judecății reprezintă un litigiu funciar, iar instanța competentă să soluționeze astfel de procese este judecătoria.
Aceeași excepție a fost invocată și admisă de Judecătoria Constanța prin sentința civilă nr.5696/11.05.2007, conflictul negativ de competență fiind soluționat de Curtea de Apel Constanța prin sentința civilă nr.17/C/15.08.2007, prin care s-a constatat că instanța competentă să soluționeze contestația reclamanților este Tribunalul Constanța.
S-a avut în vedere că voința reală a reclamanților a fost aceea de a contesta dispoziția nr.2103/07.07.2006 emisă de Primarul municipiului C în baza Legii nr.10/2001 și că invocarea în cererea completatoare a prevederilor Legii nr.18/1991, în scopul susținerii pretențiilor de restituire, nu este de natură să modifice obiectul contestației adresată Tribunalului Constanța conform art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001.
Prin sentința civilă nr.985/08.09.2008 Tribunalul Constanțaa admis contestația, a anulat dispoziția nr.2103/07.07.2006 emisă de Primarul municipiului C și a obligat pârâtul să restituie reclamanților în natură suprafața de 115,30 mp situată în C,-, astfel cum a fost identificat în anexa nr.1 a raportului de expertiză tehnică imobiliară întocmit de expert.
La pronunțarea hotărârii s-a reținut că reclamanții au făcut dovada calității de persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii pentru terenul preluat în proprietatea statului în temeiul art.30 din Legea nr.58/1974 pentru că măsura preluării contravenea Constituției din 1965 și Codului civil, iar imobilul intră sub incidența art.6 din Legea nr.213/1998.
A mai constatat instanța că, urmare a demolării construcției, reclamanții nu mai pot beneficia de dispozițiile art.36 din Legea nr.18/1991, și cum Legea nr.10/2001 are caracter de complinire, iar unitatea administrativ teritorială emitentă a dispoziției contestate nu justifică nici un titlu pentru imobilul solicitat prin notificare, ei sunt îndreptățiți la restituirea în natură a terenului care, potrivit expertizei tehnice imobiliare efectuată în cauză, este liber de construcții și neafectat de detalii de sistematizare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Primarul municipiului C și a invocat greșita aplicare a prevederilor Legii nr.10/2001 asupra unui bun pentru care reclamanții nu au făcut dovada dreptului de proprietate.
A susținut apelantul că prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1491/02.03.1976 reclamanții au dobândit doar proprietatea construcției situată în C,-, iar terenul aferent acesteia, în suprafață indiviză de 115,30 mp a trecut în proprietatea statului în condițiile art.30 din Legea nr.58/1974, astfel că titularii acțiunii nu au avut niciodată calitatea de proprietari ai acestui bun și nu pot pretinde că a fost preluat abuziv în proprietatea statului.
S-au invocat prevederile art.1.4 lit. c) din Normele metodologice de aplicare ale Legii nr.10/2001 și s-a arătat că în raport de aceste dispoziții nu se poate susține că reclamanților li se creează un regim discriminator față de beneficiarii Legii nr.18/1991 pentru că acțiunea de față este întemeiată pe Legea nr.10/2001, care recunoaște dreptul la acordarea măsurilor reparatorii numai proprietarilor imobilelor aflate sub incidența sa, calitate pe care reclamanții nu o pot dovedi.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în raport cu criticile formulate instanța reține următoarele:
Legea nr. 10/2001 reglementează o procedură specială de restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv de către stat, de organizații cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, urmărind înlăturarea prejudiciilor suferite de foștii proprietari prin abuzurile săvârșite de stat.
Articolul 2 din lege definește noțiunea de preluare abuzivă și enumeră nelimitativ și în raport de modalitatea, motivul sau condițiile preluării, toate situațiile în care măsura a fost nelegală - deoarece s-a întemeiat pe acte normative, administrative de putere sau jurisdicționale, contrare regimului juridic constituțional de la data producerii lor și, totodată, contrare drepturilor și libertăților fundamentale consacrate în legislația internațională opozabilă în domeniu - iar art. 3 și 4 alin. 2 din același act normativ stabilesc că sunt îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor îndreptățite.
Conform art. 3 alin. 1 lit. "a", ale art. 23 din Legea nr. 10/2001 și ale art. 1 din Normele de aplicare unitară a acestui act normativ, aprobate prin nr.HG 250/2007, sarcina probei proprietății, a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive și a calității de persoană îndreptățită la restituire revine persoanei care pretinde dreptul.
În speță, în dovedirea dreptului lor de proprietate asupra terenului situat la adresa din C,-, de 115,30. reclamanții au invocat actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1491/02.03.1976, prin care și le-au vândut imobilul menționat anterior, compus dintr-o casă de locuit formată din două camere, sală și hol și potrivit căruia terenul aferent, în suprafață de 115,30. ce făcea parte din lotul de 232 mp, a trecut în proprietatea statului în condițiile art. 30 alin. 2 din Legea nr. 58/1974.
Din înscrisul menționat rezultă că terenul din- nu a aparținut niciodată patrimoniului reclamanților pentru că prin actul de vânzare-cumpărare din 1976 aceștia au dobândit numai dreptul de proprietate asupra construcției situată la adresa menționată, ulterior expropriată și demolată, nu și asupra terenului aferent acesteia, care a trecut în proprietatea statului conform art. 30 din Legea nr. 58/1974.
Cum reclamanții nu au fost niciodată titularii dreptului de proprietate asupra acestui din urmă teren nu pot pretinde că preluarea a avut caracter abuziv, ca urmare a neacordării unei juste și prealabile despăgubiri, deoarece creditor al obligației de despăgubire era "fostul proprietar al terenului", deci vânzătorii, nu cumpărătorii imobilului înstrăinat, o astfel de soluție fiind reglementată și de Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001, aprobate prin nr.HG 250/2007, care la pct. 1.4 lit. "c" prevăd că în ipoteza terenurilor preluate conform art. 30 din Legea nr. 58/1974 proprietarul construcției nu are vocație de a obține titlu de proprietate pentru terenul aferent, regimul juridic al acestuia fiind supus Legii nr. 10/2001 în favoarea proprietarului terenului de la data trecerii acestuia la stat în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974, respectiv la înstrăinarea locuinței.
Prin urmare, în condițiile în care reclamanții nu au făcut dovada că după încheierea actului de vânzare-cumpărare din 1976 au devenit proprietarii terenului aferent construcției cumpărate în baza unui act translativ de proprietate sau prin efectul legii, calitatea lor de persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii reglementate de Legea nr. 10/2001 pentru acest imobil nu poate fi reținută.
Nu se poate susține cu temei că prin nerecunoașterea caracterului translativ de proprietate al actului de vânzare-cumpărare din 1976 pentru terenul aferent construcției înstrăinate li se creează reclamanților un regim discriminator în raport cu beneficiarii prevederilor Legii nr. 18/1991 pentru că dispozițiile actului normativ pe care se întemeiază contestația de față recunosc dreptul la acordarea măsurilor reparatorii numai proprietarilor imobilelor care intră sub incidența sa sau moștenitorilor acestora, ori reclamanții nu justifică existența acestei calități.
Rezultă, din cele ce preced, că terenul în suprafață de 115,30. pentru care se pretinde în speță acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 nu poate fi retrocedat în procedura instituită de acest act normativ astfel că, în temeiul art. 296 din Codul d e procedură civilă, apelul va fi admis și se va schimba în tot hotărârea atacată, în sensul că se va respinge contestația reclamanților ca nefondată.
Cum apelanții nu au făcut dovada efectuării cheltuielilor de judecată în recurs, conform art.274 alin.2 din Codul d e procedură civilă, instanța va respinge cererea de obligare a intimaților la plata cheltuielilor de judecată ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI, cu sediul în C, B-dul. - nr. 51, județ C - declarat împotriva sentinței civile nr. 985/C din 08.09.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în contradictoriu cu intimații reclamanți și, domiciliați în sat, comuna, județ.
Schimbă în tot sentința civilă atacată în sensul că respinge contestația ca nefondată.
Respinge cererea apelantului, de obligare a intimaților la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 ianuarie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond -
Tehnored.dec.jud. - -/27.01.2009
Emis 3 com./___________
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Irina Bondoc
