Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 70/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
- Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie -
DOSAR NR-
DECIZIA Nr. 70
Ședința publică din data de 27 martie 2009
PREȘEDINTE: Gherghina Niculae
JUDECĂTOR 2: Constanța Ștefan C -
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de reclamantul -, domiciliat în B,-, - 9..A,.7,. 76, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 2548 pronunțată la data de 7 octombrie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții Orașul -prin primar, jud.P, Comisia pentru aplicarea Legii 10/2001, jud.P și Primarul Orașului, jud.P și intervenienții -, toți domiciliați în B,-, sector 4 și, domiciliat în B,-, sector 1.
Prezența și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 20 martie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 27 martie 2009 când, în urma deliberării, a pronunțat următoarea decizie:
Curtea:
Examinând apelul civil de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată sub nr.5825/105/19.09.2007, contestatorul - a chemat în judecată pe intimații Orașul, Primarul or. Comisia pentru Aplicarea Legii 10/2001, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să se dispună anularea dispozițiilor nr.390/2007, 391/2007, 497/2007, 498/2007, restituirea în natură pe vechiul amplasament a terenului de 3135 mp. situat în,-, sau, în subsidiar, atribuirea în compensare a unui teren de acceași valoare, excluderea din cuprinsul acestora a intervenientei.
Prin aceeași cerere, s-a solicitat citarea în cauză în calitate de intervenienți forțați, pentru a le fi opozabilă hotărârea, pe intervenienții -,.
De asemenea contestatorul a solicitat excluderea numitei din cuprinsul dispoziției de restituire întrucât nu are calitate de persoană îndreptățită.
-2-
În motivarea contestației, s-a arătat că prin dispozițiile sus-menționate s-a restituit în natură doar o parte din terenul de 3135 mp. ce a aparținut autorului lor, fără să se țină seama că este posibilă restituirea în natură a întregului teren și că în mod eronat s-a recunoscut în favoarea intervenientei calitatea de moștenitoare și de persoană îndreptațită în baza Legii 10/2001, atât timp cât aceasta este străină de succesiunea autorului său --.
La 30.10.2007 s-au formulat întâmpinări prin care s-a solicitat respingerea contestației, atât de intervenienta, care a susținut că există acte care atestă calitatea sa de moștenitoare a defuncților -- și, cât și de intimații Orașul și Primarul or. care au susținut că numai o parte din terenul în litigiu poate fi restituit în natură, restul nefiind liber.
În cauză s-au administrat probe cu acte și expertiză topometrică iar Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr.2548/07.10.2008 a respins ca neîntemeiată contestația, luând act că intervenienta își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată, pe cale separată.
La pronunțarea sentinței, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin dispozițiile nr.390/14.06.2007, nr.391/14.06.2007, nr.497/02.08.2007 s-a dispus restituirea în natură în favoarea contestatorului și a intervenienților, în calitate de persoane îndreptațite, respectiv moștenitori ai fostului proprietar, a imobilului situat în,-, având un teren de 1156 mp. disponibil de restituire și acordarea de despăgubiri în favoarea acestora pentru restul terenului de 1979 mp. ce nu poate fi restituit în natură din totalul suprafetei de 3135 mp. motivându-se că acest imobil a trecut în proprietatea statului în temeiul nr.3522/1953.
Din raportul de expertiză tehnică topometrică ing., reiese că terenul în litigiu, în suprafață totală de 3135 mp. având două loturi de 2500 mp. și 635 mp. situat în, Bd.-, este folosit de către CFR, nefiind liber și neputând fi retrocedat foștilor proprietari.
Disp.art.1, 2 lit.h din Legea 10/2001 stipuleaza că imobilele preluate în mod abuziv de către stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 06.03.1945-22.12.1989, se restituie în natură, iar în cazul în care restituirea nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent, prin imobile preluate abuziv înțelegându-se orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil.
De asemenea, disp.art.3, 4 din Legea 10/2001 prevăd că sunt îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau prin echivalent, persoanele fizice proprietare ale imobilelor la data preluării abuzive a acestora, precum și moștenitorii legali sau testamentari ai acestora.
Din analiza înscrisurilor depuse la dosar, instanța de fond a reținut că autorul contestatorului și al intervenienților, a dobândit în timpul vieții imobilul situat în -, respectiv. constând în teren cu două loturi, ce a revenit moștenitorilor defunctului în urma decesului acestuia, în proprietate, la data de 19.05.1936 respectiv,
-3-
, și care a fost preluat de către stat în baza 3522/1953.
S-a concluzionat că o asemenea preluare a imobilului a avut un caracter abuziv, deoarece a fost făcută fără acordul proprietarilor, urmărindu-se deposedarea acestora prin orice mijloace, de bunul ce le aparținea.
În atare situație, prin dispozițiile care fac obiectul prezentei contestații, s-a dispus restituirea în natură către contestatori și intervenienți a unei părți din terenul în litigiu liber de construcții și acordarea de despăgubiri pentru restul terenului imposibil de restituit în natură, folosit în prezent de către CFR.
Cât privește susținerea contestatorului în sensul că intervenienta nu ar avea calitatea de persoană îndreptățită în sensul Legii 10/2001 deoarece a renunțat la moștenirea autorului săui, instanța fondului a reținut, pe de o parte că prin hotărâre judecătorească irevocabilă certificatul de moștenitor nr.12/1965 prin care se constată vacanța succesorală a fost desființat, iar pe de altă parte, certificatele de moștenitor nr.33/1997 și nr.52/2001 prin care se constată calitatea de moștenitoare a intervenientei, au fost emise cu acordul contestatorului și nu au fost desființate prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
Împotriva sentinței a declarat apel în termen legal reclamantul, considerând-o nelegală și netemeinică, sub următoarele aspecte:
.- Primăria or., jud.P nu mai are calitate procesuală.
Se susține de apelant, dezvoltând această critică, faptul că în urma efectuării expertizei în specialitatea topografie s-a constatat că terenul solicitat a fi retrocedat este ocupat de Ministerul Transporturilor reprezentat prin Ferate Române, așa încât se impunea introducerea în cauză a acestuia.
.- Prima instanță a interpretat greșit principala solicitare din contestație.
Arată apelantul sub acest aspect că în mod greșit instanța a interpretat principalul capăt de cerere al contestației în sensul că acesta ar fi solicitat, printre altele, să i se restituie în natură întregul teren în suprafață de 3135 mp.
În realitate s-a solicitat să fie citați în cauză, ținând seama de respectarea principiului unanimității, având calitatea de intervenienți forțați și restul coindivizarilor iar apelantul-reclamant, chiar prin concluziile scrise depuse la 03.10.2008 a cerut să i se acorde cota-parte din suprafața totală a terenului deținut de Primăria or.
.- Intervenienta forțată nu are calitatea de succesor legal al defunctului.
Susține apelantul sub acest aspect că declarația de renunțare expresă la ea autorului comun --, autentificată sub nr.397/1965, dată de către intervenientă, nu a fost anulată, acest act producând efecte față de disp. art.1171 Cod civil.
Astfel, ca urmare a renunțării, vocația succesorală a numitei a fost desființată retroactiv conform disp. art.696 Cod civil.
Această stare de fapt rezultă și din decizia nr.3794/01.11.2002 irevocabilă, pronunțată de Curtea Supremă, care lasă în ființă certificatul de vacanță succesorală pentru în timp ce aplantului i se recunoaște calitatea de succesor unic al tatălui său --.
.//.
-4-
Se concluzionează în sensul că actele și hotărârile judecătorești anterioare produc efecte în sensul art.4 din Legea 10/2001, stabilind că succesibilii renunțători nu beneficiează de prevederile acestei legi.
Se invocă de apelant și Ordonanța nr.5284/P/07.11.2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 B, prin care se constată că deși s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale, a săvârșit infracțiunea prev. de art.31 rap. la art.289 Cod penal instigându-l pe notarul public să emită certificatul de moștenitor nr.33/29.04.1997 ce cuprinde date neconforme realității, respectiv mențiunea că nu există moștenitori.
.- În fine, apelantul susține că având în vedere existența declarației de învinuit/inculpat a numitei dată în dosarul penal nr.5284/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 B, prin care aceasta recunoaște că a renunțat la succesiune în mod expres și ulterior, în anul 1997 solicitat eliberarea unui alt certificat de moștenitor, a solicitat instanței de fond ca în temeiul art.184 Cod pr.civilă și a Deciziei nr.XV din 21.11.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile unite, să cerceteze falsul intelectual reprezentat de certificatul de moștenitor nr.33/1997 prin orice mijloace de dovadă, cerere care nu a fost soluționată.
Se solicită, pentru motivele invocate, admiterea apelului invocându-se și art.21 alin.(3), art.44 și art.136 din Constituția României precum și art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenție.
Intimata Primăria or. a depus în termen legal întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Curtea, analizând decizia atacată în raport de criticile formulate, față de actele și lucrările dosarului și de normele legale incidente în soluționarea cauzei, constată că apelul este nefondat și va fi respins în baza art.296 Cod pr.civilă, cu motivarea de mai jos:
Referitor la calitatea procesuală pasivă a Primăriei or., în condițiile în care în prezent imobilul este deținut de o altă persoană juridică, respectiv Ministerul Transporturilor, critica este nefondată.
Potrivit art.9 din Legea 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în situația în care se află la data depunerii cererii de restituire și libere de orice sarcini.
Normele metodologice de aplicare unitară a Legii 10/2001 precizează în art.9.1 că sintagma "indiferent în posesia cui se află în prezent" are semnificația, pe de o parte că incidența legii este stabilităerga omnesindiferent de calitatea deținătorului și, pe de altă parte are semnificația stabilirii momentului în funcție de care se face calificarea unității deținătoarea, respectiv cel care deținea imobilul respectiv la data intrării în vigoare a legii.
În cazul în care, după data intrării în vigoare a legii, un imobil notificat potrivit legii a fost transferat în administrarea unei alte unități, aceasta din urmă devine entitate deținătoare investită cu soluționarea notificării.
Așadar, în cadrul procedurii administrative prevăzută de Legea 10/2001, obligația de soluționarea notificării revine unității deținătoare și, în considerarea disp. art. 26(3) din același act normativ prin care se reglementează competența materială a
-5-
secției civile a tribunalului în atacarea deciziei sau dispoziției de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură, calitate procesuală pasivă în litigiile de acest gen are entitatea investită cu soluționarea notificării.
În speță, așa cum rezultă din actele dosarului, Primăria or. a fost investită cu soluționarea notificării nr.143/2001 prin care contestatorul-apelant împreună cu ceilalți moștenitori au solicitat restituirea în natură a imobilului, dispoziția atacată (nr.390/14.06,2007) -fila 7-8 dosar fond, fiind dată de primarul or.
Împrejurarea că în prezent imobilul se află în posesia altei persoane, nu justifică introducerea în cauză a acesteia câtă vreme în cauză nu s-a dovedit că după data intrării în vigoare a legii imobilul notificat ar fi fost eventual transferat în administrarea unei alte entități.
Față de cele mai sus arătate, Curtea va respinge ca nefondată critica înscrisă în primul motiv de apel.
O a doua critică invocată de apelant vizează interpretarea greșită a primului capăt de cerere cu care a fost investită instanța.
Susținerea apelantului este nefondată. Din considerentele sentinței atacate rezultă că instanța fondului a interpretat corect cererea cu care a fost investită, făcând o analiză a celor trei dispoziții emise de unitatea deținătoare, cu trimitere expresă la formularea notificărilor de către contestator și intervenienți, toți în calitate de persoane îndreptățite în sensul Legii 10/2001 (fila 315 dosar fond).
Neîntemeiată este și susținerea apelantului privind lipsa calității de succesor legal al defunctului în persoana intervenientei.
În speță, astfel cum rezultă din actele dosarului, intervenienta a făcut dovada calității de moștenitor legal a proprietarului imobilului la data preluării abuzive, respectiv de persoană îndreptățită în sensul disp. art.3 al.1 rap. la art.4 alin.2 din Legea 10/2001.
Astfel, prin certificatele de moștenitor nr.33/29.04.1997 și nr.52/2001 (filele 41-42 dosar fond) se atestă calitatea de moștenitor a intervenientei față de autorul său -- decedat la data de 31.08.1964.
Certificatele respective au fost contestate de reclamant însă cererea sa a fost respinsă prin hotărâre judecătorească irevocabilă (sentința civilă nr.2519/09.04.2003 -filele 43-49 dosar fond).
Apelantul reiterează în argumentarea lipsei calității de moștenitoare a intervenientei, aceleași aspecte care au făcut obiectul analizei în cadrul sentinței civile mai sus citate, respectiv declarația autentică de renunțare la moștenire nr.397/1965, certificatul de moștenitor nr.12/1965 și sentința civilă nr.21227/1999.
Însă certificatul de moștenitor nr.12/1965 prin care s-a dezbătut succesiunea defunctului -- și s-a constatat vacanța succesorală a fost constatat nul absolut prin sentința civilă nr.21227/1999 a Judecătoriei Sectorului 1 B devenită irevocabilă prin decizia civilă nr.2648/2001 a Curții de Apel București iar cele două certificate de moștenitor, având în vedere disp. art. 88 din Legea 36/1995, până la anularea lor prin hotărâre judecătorească irevocabilă, fac dovada deplină asupra calității de moștenitor.
.//.
-6-
Invocarea de către apelant a ordonanței dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 B în cadrul cercetării infracțiunii de fals în ceea ce o privește pe intervenientă, nu poate fi avută în seamă atâta timp cât cele două certificate de moștenitor nu au fost declarate false, acestea făcând dovada, așa cum s-a arătat mai sus, a calității sale de moștenitor.
Și, în fine, este neîntemeiată și solicitarea înserată în ultimul motiv de apel vizând cercetarea falsului de către instanță întrucât instanța fondului a fost investită cu soluționarea unei contestații în temeiul Legii 10/2001 care presupune o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun în cadrul căreia instanțele au de verificat doar legalitatea emiterii dispoziției motivate de soluționare a notificării.
Față de considerentele mai sus arătate, Curtea va respinge apelul contestatorului ca nefondat păstrând soluția atacată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul -, domiciliat în B,-, - 9..A,.7,. 76, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 2548 pronunțată la data de 7 octombrie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții Orașul -prin primar, jud.P, Comisia pentru aplicarea Legii 10/2001, jud.P și Primarul Orașului, jud.P și intervenienții -, toți domiciliați în B,-, sector 4 și, domiciliat în B,-, sector 1.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 27 martie 2009.
Președinte, Judecător,
- - C -
Grefier,
- -
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
red../tehnored.VM
12 ex./08.04.2009
f- Tribunalul Prahova
Președinte:Gherghina NiculaeJudecători:Gherghina Niculae, Constanța Ștefan
