Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 71/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 71
Ședința publică de la 14 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorina Ciobanu JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
GREFIER - - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare apelurile civile promovate de reclamanta și pârâta DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU CULTURĂ ȘI PATRIMONIU CULTURAL NAȚIONAL B, împotriva sentinței civile nr. 1562 din 01.11.2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- și apelul civil promovat de reclamanta împotriva încheierii din data de 29 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns pentru apelanta - reclamantă, av. și av. pentru apelanta Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național B, lipsă fiind reprezentantul legal al intimatei Municipiul B - prin Primar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Avocat pentru apelanta - reclamantă solicită admiterea probei cu expertiză care să stabilească mărimea suprafeței de teren aflată la stat și valoarea pe piață a terenului.
Avocat pentru apelanta - pârâtă Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultura Național B nu este de acord cu efectuarea unei expertize, motiv de faptul că mai întâi instanța trebuie să se pronunțe asupra celor 3 excepții invocate.
Nemaifiind chestiuni prealabile de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat pentru apelanta - reclamantă având cuvântul solicită admiterea apelului casați hotărârea apelată și să dispuneți trimiterea cauzei spre rejudecare arată că își menține excepțiile formulate în ce privește sentința civilă cât și încheierii.
Avocat și av. pentru apelanta - pârâtă având cuvântul solicită admiterea apelului casarea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, arătând că își mențin cele 3 excepții invocate întrucât instanța de fond a dispus acordarea de despăgubiri fără să spună cine este obligat și nu a motivat soluția cu privire la capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri. Solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra apelului civil de față instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1526/D/2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bacău, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Primăria municipiului B, ca rămasă fără obiect.
S-a admis contestația formulată de contestatoarea prin procurator în contradictoriu cu intimatele Municipiul B prin Primar și Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național
S-a anulat Decizia nr. 4/29.04.2004 emisă de directorul Direcției Județene pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național
S-a dispus restituirea în natură în favoarea contestatoarei - a cotei de 1/3 din imobilul casă și terenul aferent în suprafață de 1190,07 mp situat în municipiul B,-, suprafață rezultată în urma excluderii terenului de 326,93 mp ocupat de construcțiile identificate la pct. 1- 6 din planul de situație fila 41 la dosar.
S-a dispus acordarea de despăgubiri în favoarea contestatoarei - aferente cotei de 1/3 din suprafața de teren de 326,93 mp ocupate de construcțiile identificate la pct. 1- 6 din planul de situație fila 41 la dosar.
S-a respins contestația ca nefondată față de intimatul Municipiul
A fost obligată intimata Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național B să plătească contestatoarei suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
În motivarea sentinței, instanța de fond a arătat că prin cererea înregistrată sub nr.l95/110/2CC5) număr dosar vechi 1518/2305) la Tribunalul Bacău prin declinare de la Tribunalul București, reclamanta - a chemat in judecată pe pârâții Statul Român prin reprezentanții săi Ministerul Finanțelor Publice, Primăria Municipiului B și Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național(.GN.)B, solicitând în temeiul Legii nr.10/2001 obligarea Statului Român și a Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național B să-i restituie în natură cota de 1/3 din imobilul situat în B,- sau să-i acorde despăgubiri pentru părțile ce nu pot fi restituire în natură, să fie obligate ultimele două pârâte,să depună la dosar notificările și actele întocmite în legătură cu imobilul în litigiu,prin aceiași cerere reclamanta arătând că înțelege să conteste și decizia nr.4/29.04.2004 emisă de Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național B, decizie prin care i-a fost respinsă notificarea având ca obiect restituirea în natură a imobilului mai sus menționat.
In dovedirea cererii reclamanta a depus la dosar decizia contestată, copiile notificărilor adresate Primăriei Municipiului B și Inspectoratul pentru Cultură al orașului B ( devenit ulterior - Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național B) precum și o serie de răspunsuri primite de la organele în drept cu privire la cererile formulate în legătură cu restituirea imobilului în discuție.
Intimata Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național Bad epus la dosar întâmpinare prin care arată că imobilul se încadrează în dispozițiile art. 16 din Lg.lo/2001, așa cum a fost modificată ulterior prin OUG 184/2002, aceasta a trecut în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, în acest sens pronunțându-se Curtea de APEL BACĂU prin Decizia civilă nr. 82/2001, în dosarul nr. 4396/2000 și statuându-se că preluarea terenului de către stat s-a făcut în temeiul unui just titlu și anume Legea 119/1948.
De asemenea,prin sentința civilă nr. 3o85/2001 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. 14676/2000 rămasă definitivă și irevocabilă a fost respinsă acțiunea în revendicare având ca obiect imobilul în cauză. Arată de asemenea că sunt incidente dispozițiile art.18 lit.c din Lg.10/2001 și drept consecință imobilul în litigiu nu poate fi restituit în natură, urmând ca petenta să beneficieze de măsuri reparatorii. La termenul din 06.06.2oo7 a invocat excepția autorității de lucru judecat.
Depune la dosar în apărare Decizia civilă nr. 661/2004 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr. 1322/2004, Decizia civilă nr.302/2002 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr. 260/2002, Sentința civilă nr. 16/2004 pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr.8957/2003
La termenul din 30.03.2005 reprezentantul Primăriei Municipiului B ridică excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului
Prin cererea depusă la dosar fila 79 intimatul Statul Român prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B s-a ridicat excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român.
La fila 157 dosar - contestatoarea își precizează acțiunea în sensul că înțelege să se judece cu Municipiul B prin Primar și solicită să-i fie restituite în natură de către Municipiul B cota de 1/3 din imobilul casă, garaj, suprafața de 561,45. teren și să fie obligat Municipiul B săi acorde măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 162,17. teren ce nu poate fi restituit în natură.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat și cu privire la excepția calității procesuale pasive a Statului Român instanța s-a pronunțat prin încheierea din date de o5.o9.2oo7.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului B instanța având în vedere că contestatoarea și-a precizat acțiunea în sensul că înțelege să se judece cu Municipiul B prin Primar, instanța urmează să respingă excepția ca rămasă fără obiect.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că prin Decizia nr.4 din 29.04.204 emisă de Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național B - prin reprezentantul său directorul s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului situat în B,-, jud B compus din clădire -282,11. și suprafața de 1517. teren.
Instanța a reținut că, contestatoarea este moștenitoarea defunctului - decedat la data de o5.o4.l944( fila ll,37.38,39,3o-dosar nr. 566/2oo4 al Tribunalului București ) și proprietar asupra imobilului -teren și construcții situat-, în municipiul B,conform actelor aflate la dosar nr.556/2004 al Tribunalului București ( filele 32,33,34,35 și 36).In prezent în acest imobil își desfășoară activitatea intimata Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național
Imobilul a fost naționalizat în baza Decretului nr.110/1948 așa cum rezultă din referatul Sfatului Popular al orașului B - Comitetul Executiv( fila 41 dosar 566/2CC4 al Tribunalului București ). Instanța urmează să rețină față de susținerile intimatei Direcția Județeană pentru Cultura, Culte și Patrimoniu Cultural Național B din întâmpinare că imobilul în litigiu a fost preluat de stat fără titlu valabil atâta timp cât lipsește actul juridic concret care să constate preluarea individuală a imobilului.
In ceea ce privește susținerile intimatei că imobilul se încadrează dispozițiilor art.16 alin.l din Lg.lo/2001, instanța urmează să rețină că atât timp cât nu există o Hotărâre a Guvernului României care să vizeze imobilul în litigiu, acesta nu se încadrează în dispozițiile arătate mai sus.
De altfel prin Decizia civilă nr. 430/2004 pronunțată în dosarul nr. 5755/2003 de către Curtea de Apel Suceava rămasă irevocabilă prin respingerea recursului formulat împotriva ei, s-a dispus restituirea în natură în favoarea celorlalți doi moștenitori ai lui, a cotei de 2/3 din imobilul casă și terenul aferent în suprafață de 1190,07.p situat în municipiul B,-, suprafață rezultată în urma excluderii suprafeței de teren de 326,93. ocupat de construcțiile identificate la pct.1-6 din planul de situație efectuat de ing. și aflat la dosarul de față la fila 41.
Față de cele reținute mai sus instanța a constatat că contestatoarea deține cota de 1/3 din imobilul descris mai sus și în consecință urmează să admită în parte contestația,să anuleze Decizia nr.4/29.04.2004 emisă de directorul Direcției Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național B, să dispusă restituirea în natură în favoarea contestatoarei a cotei de 1/3 din imobilul casă și terenul aferent în suprafață de 1190,07. situat în Municipiul B,-, suprafață rezultată în urma excluderii terenului de 326,93. ocupat de construcțiile identificate la pct.1-6 din planul de situație fila 41 la dosar. Pentru cotate de 1/3 din suprafața de teren de 326,93.p, instanța în baza dispozițiilor Lg. 10/2001, va dispune acordarea de despăgubiri.
Instanța, a constatat că unitatea deținătoare a imobilului este intimata Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național B și nu intimatul Municipiul B, a respins contestația ca nefonadă față de acest din urmă intimat.
In baza art.274 cod procedură civilă instanța a obligat intimata Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național B să plătească contestatoarei suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorar avocat.
Prin încheierea din data de 29.01.2008 (fila 193 dosar Tribunal) s-a respins ca nefondată cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 1526/D/1 noiembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bacău, formulată de contestatoarea -, prin procurator, în contradictoriu cu intimatele MUNICIPIUL B prin PRIMAR și DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PT. CULTURĂ, CULTE ȘI PATRIMONIUL CULTURAL NAȚIONAL ca nefondată.
A fost obligată contestatoarea să plătească intimatei DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PT. CULTURĂ, CULTE ȘI PATRIMONIUL CULTURAL NAȚIONAL suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a promovat apel pârâta Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național B, și reclamanta -.
1.Apelanta Bac riticat nelegalitatea și netemeinicia sentinței invocând în esență:
- instanța nu s-a pronunțat cu privire la toate părțile chemate în judecată, respectiv față de pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, B, astfel, cu toate că asupra calității procesuale pasive a acestuia, instanța s-a pronunțat, prin încheierea din 05.02.2007, calitate procesuală a pârâtului trebuia clarificată prin dispozitivul sentinței apelate.
- hotărârea este lovită de nulitate în condițiile în care instanța de fond nu a motivat soluția cu privire la capătul de cerere având ca obiect acordarea de despăgubiri în cotă de 1/3 din suprafața de teren cuvenită, imposibil de restituit în natură:
- hotărârea este lovită de nulitate absolută, în contextul în care instanța nu a stabilit prin dispozitiv debitorul obligației de executat, respectiv " la cine dispune restituirea și acordarea de despăgubiri", dispozitivul fiind neclar sub acest aspect;
- instanța a încălcat dispozițiile Legii nr. 10/2001, prin obligarea la despăgubiri, în condițiile în care contestația a fost respinsă față de municipiul B, conform dispozițiilor normative aplicabile în materie, demersurile la Comisia Centrală pentru acordarea de despăgubiri în baza Legii 10/2001, le poate face numai primarul ca reprezentant al municipiului, aspect ignorat de prima instanță;
- în mod greșit s-a dispus restituirea în natură a 1/3 din imobilul în litigiu, întrucât intimata reclamantă a solicitat anterior restituirea prin echivalent, aspect asupra căruia s-a pronunțat Tribunalul Bacău prin sentința civilă nr. 16/*2004, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 9118/2005 a, pe cale de consecință, nu se mai putea solicita, respectiv, acorda în natură imobilul solicitat în baza Legii 10/2001, republicată, intimata - contestatoare fiind îndreptățită să facă demersurile prevăzute de lege, la Comisia Centrală pentru acordare de despăgubiri;
- instanța de fond a ignorat decizia civilă nr. 430/2004 a S, prin care, asupra imobilului în litigiu s-a stabilit un drept de coproprietate, și altor doi succesori, și, pentru care s-a dispus restituirea în natură a cotei - părți cuvenite acestora;
- instanța a dispus obligarea la despăgubiri, fără nici o motivare, pentru terenuri care sunt deținute de alte persoane juridice care nu au figurat ca părți în proces.
Prin completarea la motivele de apel, Bam ai arătat faptul că intimata - contestatoare a solicitat conform acțiunii acordarea de despăgubiri, de către Municipiul B, considerent pentru care a și cerut introducerea în cauză a Primarului Municipiului; astfel, prima instanță nu se putea pronunța implicit, cu privire la acest capăt de cerere, prin obligarea sa la despăgubiri; faptul că singura debitoare a obligațiilor stabilite prin dispoziție este ca, inclusiv cea referitoare la despăgubiri, constituie o încălcare a dreptului său la apărare, instanța pronunțându-se "din oficiu" asupra unei cereri care nu a fost formulată în contradictoriu cu ea.
2. Apelanta -, a criticat hotărârea apelată invocând următoarele:
- sentința este criticabilă sub aspectul menționării în dispozitiv a debitorului obligației de acordare a despăgubirilor;
- instanța nu de a motivat nerestituirea garajelor și nerestituirea în natură sau prin echivalent a unei suprafețe de 614,65 mp din terenul imobil preluat abuziv de stat;
- instanța nu s-a pronunțat asupra unei suprafețe de teren de 723,62 mp, astfel cum a rezultat din expertizele topocadastrale efectuate în cauză, în acest context, statul a fost îmbogățit fără just temei cu imobilul anterior menționat;
- renunțarea de către coerezii, Gh., la o parte din terenul în litigiu și garajele amplasate pe acesta ar trebui să profite ei, și, nu statului, situația în care s-a ajuns prin pronunțarea hotărârii atacate;
- în mod greșit instanța de fond a dispus obligarea la despăgubiri bănești, în condițiile în care a solicitat măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul imposibil de restituit în natură;
- nelegală este și încheierea de lămurire a dispozitivului sentinței apelate, prin care s-a respins cererea sa de a fi clarificată situația debitorului obligației de acordare a despăgubirilor bănești, în absența unei astfel de mențiuni, hotărârea fiind imposibil de exercitat;
- obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată este nelegală, întrucât potrivit art. 281/3 cod pr.civilă părțile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor legate de îndreptarea, lămurirea sau completarea hotărârii.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține următoarele:
Prin contestația promovată, apelanta - contestatoare a solicitat în contradictoriu cu apelanta - pârâtă B și intimații - pârâți Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice și Primăria Municipiului B, prin primar, restituirea în natură a cotei de 1/3 din imobilul situat în B,-, iar pentru partea de imobil, imobil de restituit în natură acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, potrivit valorii care se va stabili prin expertiză; totodată, a cerut obligarea pârâtelor Primăria municipiului B și B la depunerea notificărilor și actelor care le-au fost transmise în atestarea susținerilor sale, precum și anularea deciziei nr. 4/29.04.2004 emisă de ultima pârâtă.
Prin cererea depusă la fl.77 dosar Tribunal, ca instanță de fond, apelanta - contestatoare a solicitat expres, respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice invocată de acesta, prin reprezentant ( fl. 79 dosar fond), calitate ce i-a fost recunoscută acestuia, ca și Primăriei Municipiului B, prin decizia civilă 1315/2004, pronunțată în dosarul nr. 2897/2004 al Curții de APEL BACĂU.
După repunerea pe rol a cauzei, suspendată în baza art. 244 pct. 1 cod pr.civilă, prin încheierea de ședință din data de 05.09.2007, instanța de fond a respins ca nefondată excepția autorității de lucru judecat, invocată de părți, și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, în temeiul art. 28 alin.3 din Legea 10/2001, republicată, cu toate că apelanta - contestatoare a învederat instanței că înțelege să se judece și cu aceasta, în condițiile în care, din probatoriul administrat în speță, nu a fost identificat titulara dreptului de proprietate, B fiind doar un deținător precar ( fl.144 - 145 dosar fond).
Totodată, apelanta - contestatoare a formulat precizări la cererea introductivă la termenul din 03.10.2007 în sensul introducerii în caută a Municipiului B, reprezentat de Primar, pentru obligarea acestuia la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru partea de imobil imposibil de restituit în natură.
Totodată, prin aceeași cerere, contestatoarea a solicitat ca pârâtul anterior menționat să precizeze titularul dreptului de proprietate asupra întregului imobil în litigiu dat fiind faptul că pârâta B nu este singura deținătoare a acestuia, și, față de excepția reținută de instanță prin încheierea din data de 05.09.2007, respectiv, lipsa calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Art.129 cod pr.civilă instituie ca principiu de bază al procesului civil rolul activ al judecătorului și al stabilirii adevărului în cauză, precum și cel al disponibilității părții în proces.
Potrivit textului normativ anterior arătat, instanța are îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, textul stipulând, totodată, în mod expres, faptul că aceasta este obligată să hotărască numai asupra cererii deduse judecății.
Din interpretarea ansamblului textului art. 129 cod pr.civilă, rezultă că instanța este obligată să se pronunțe cu privire la toate capetele de cerere cu judecata cărora a fost investită, în limita investirii și față de toate părțile implicate în conflictul judiciar, acest lucru trebuind să rezulte explicit din însuși dispozitivul hotărârii, singurul susceptibil de a fi pus în executare.
In cauză se constată că principiile procedurale anterior arătate au fost încălcate de către instanța de fond.
Astfel, prima instanță s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, prin încheiere, în contextul neclarificării situației juridice a imobilului pretins, și în pofida opoziției apelantei - contestatoare care a invocat că pârâta B nu este singura deținătoare a imobilului, fapt ce o îndreptățea în contradictoriu și cu Statul Român, în condițiile art. 28 alin.3 din Legea nr. 10/2001, republicată.
De altfel, împrejurarea că nu este singura deținătoare a imobilului în litigiu este invocată și, de recurenta B, ca motiv de apel.
Este de reținut, de asemenea, faptul că, în speță, constatarea lipsei calității procesuale a Statului Român, prin reprezentantul Ministerului Economiei și Finanțelor Publice, fără o clarificare a situației juridice a imobilului și a posesiei sale, în baza unor probe pertinente, printre care și expertiza topocadastrală, solicitată de apelanta - contestatoare, dar neadmisă de instanță.
Procedând în această modalitate, instanța de fond a încălcat principiile statuate prin textul art. 129 cod pr.civilă, respectiv principiul aflării adevărului și a rolului activ al judecătorului. Totodată, nepronunțându-se prin dispozitiv cu privire la Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, instanța de fond a adus atingere principiului disponibilității părților, recunoscut prin art. 129 alin.5 cod pr.civilă, partea reclamantă fiind îndreptățită, în virtutea acestui principiu, de a obține o hotărâre judecătorească referitoare la toate celelalte părți cu care a înțeles să se judece în cadrul procesului pe care l-.a determinat prin act de chemare în judecată.
Totodată, prin dispozitivul sentinței apelate, se dispune obligarea la acordarea de despăgubiri fără ca această obligare să fie argumentată în fapt și în drept, fără referire la probatoriu și norma juridică aplicabil în speță, fără a se preciza în ce constă despăgubirea, eventual cuantumul acesteia și debitorul obligației de plată.
Se reține din motivele contestației și completarea la aceasta că apelanta - contestatoare a solicitat acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent astfel cum acestea sunt menționate în art. 26 din Legea nr. 10/2001, republicată.
în sensul obligării la plata de despăgubiri, instanța a depășit limitele investirii sale, pronunțându-se asupra unui lucru ce nu s-a cerut, omițând să se pronunțe asupra capătului de cerere privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent astfel cum a fost cerută de parte.
Totodată, se reține că în dispozitivul sentinței apelate nu este precizat debitorul, obligației de despăgubire lucru învederat primei instanțe și prin cererea de lămurire dispozitiv, cerere respinsă de instanța de fond.
Pe de altă parte, dacă se admite, în contextul respingerii acțiunii față de Municipiul B, prin Primar, că debitorul obligației de plată despăgubiri este apelanta - pârâtă B, se constată că instanța de fond a încălcat atât principiul contradictorialității cât și al dreptului la apărare al acestei părți, în condițiile în care, cererea de acordare despăgubiri a fost formulată împotriva Municipiului B, prin Primar, și, nu împotriva sa. In contextul anterior arătat, apelanta - pârâtă a fost privată de dreptul de a-și formula apărările corespunzătoare în raport de acest capăt de cerere astfel cum a fost precizat de apelanta - contestatoare.
Având în vedere cele anterior arătate, constatând că în cauză instanța de fond nu s-a pronunțat prin dispozitiv asupra cererii formulate, apelanta - contestatoare împotriva Statului Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, nu a motivat în fapt și în drept obligarea la despăgubiri pentru partea de imobil solicitat de contestatoare, parte imposibil de restituit în natură, nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind obligarea la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent astfel cum a fost formulat, încălcând astfel principiul, rolului activ al judecătorului, principiul contradictorialității, disponibilității și a dreptului la apărare, instanța, în temeiul art. 105 alin.2 cod pr.civilă coroborat cu art. 2097 alin.1 cod pr.civilă, va admite ambele apeluri, va desființa hotărârea atacată, trimițând cauza spre rejudecare instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile formulate de apelanta - reclamantă - B, sector 6,- - 69,.10,.B,.58 și apelanta - pârâtă DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU CULTURĂ CULTE ȘI PATRIMONIU CULTURAL NAȚIONAL B --, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 1562 din 01.11.2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- și apelul civil promovat de reclamanta - B, sector 6,- - 69,. 10,.B,.58, toți în contradictoriu cu intimatul - pârât MUNICIPIUL B - PRIN PRIMAR.
Desființează sentința civilă nr. 1526/01.11.2007 pronunțată de Tribunalul Bacău și trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.04.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 2: Liliana Ciobanu
- - - -
GREFIER,
- -
Red.sent.
Red. - 13.05.
.ct/6 ex.
13/14.05.2008
Președinte:Sorina CiobanuJudecători:Sorina Ciobanu, Liliana Ciobanu
