Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 71/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 71
Ședința publică de la 22 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Protea
JUDECĂTOR 2: Liliana Palihovici
Grefier - -
S-a luat în examinare cererea de apel formulată de Primarul Municipiului Bîrlad împotriva sentinței civile nr. 1362 din 27.11.2007 a Tribunalului Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 18.04.2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, când:
CURTEA DE APEL:
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr.1362/27.11.2007 pronunțată de Tribunalul Vasluis -a admis acțiunea formulată de reclamanta și s-a dispus anularea dispoziției nr.2931/24.07.2007 emisă de Primarul Municipiului Bîrlad. Totodată, pârâtul a fost obligat să restituie reclamantei în natură imobilul casă de locuit situat în Bîrlad, str. - nr.113 bis precum și terenul aferent de 250.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.2038 din 7 noiembrie 1979 Judecătoria Bîrlad a constatat că soții G și nu justifică proveniența licită a unor bunuri în valoare de 106.464 lei, la care au fost obligați să-i plătească Administrației Financiare a Județului
Prin decizia civilă nr.112 din 3 martie 1980 Tribunalul Vasluia admis recursurile Administrației Financiare și Procuraturii Bîrlad și au modificat sentința civilă nr.2038 din 7 noiembrie 1979 în sensul că cercetații au fost obligați la 181.000 lei către stat ca reprezentând valoarea bunurilor dobândite ilicit.
Prin Decizia nr.326 din 18 august 1980 Consiliul Popular al Județului V - Comitetul Executiv, imobilul casă din cărămidă cu 8 camere, bucătărie, marchiză și hol, acoperit cu tablă și 250. teren, din Bîrlad,- bis a trecut în administrarea V, urmare aplicării deciziei civile nr.112 din 3 martie 1980 Tribunalului Vaslui.
Ulterior acestei decizii, prin procesul-verbal din 03.03.1989 imobilul de mai sus a trecut în administrarea Bîrlad. Prin Decizia nr.139 din 15 mai 1972 imobilul a fost dat în folosință lui
Prin Notificarea din 08.06.2001, G și au solicitat Prefecturii Județului V restituirea în natură a imobilului din litigiu.
Prin Dispoziția nr.2931/2007 Primarul Municipiului Bîrlad a refuzat restituirea imobilului în care reclamanta locuiește în prezent pe considerentul arătat, că imobilele preluate în baza Legii nr.18/1968 nu fac obiectul restituirilor prevăzute de Legea nr.10/2001.
Raționamentul folosit la fundamentarea dispoziției rezumate mai sus este greșit în conformitate cu prevederile art.2 lit. d și h din Legea nr.10/2001, potrivit căruia se restituie imobilele preluate de stat pentru neplata impozitelor.
În speță, imobilul reclamantei a fost preluat în baza Decretului nr.221/1960, ca urmare a neplății dispuse de Tribunalul Vasluia sumei de 181.000 lei, reprezentând valoarea bunurilor dobândite ilicit, modalitate socotită abuzivă, astfel că în temeiul art.9 din Legea nr.10/2001 tribunalul a admis plângerea, a anulat dispoziția atacată și a obligat Primarul Municipiului Bîrlad să restituie imobilele solicitate de reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel Primarul Municipiului Bîrlad criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
A precizat apelantul că terenul aferent construcției ce a aparținut numitului G și reclamantei nu a fost deținut în proprietate de proprietarii casei de locuit, ci doar în folosință.
Imobilul în litigiu a fost preluat de stat în temeiul Decretului nr.221/1960, act normativ care nu intră sub incidența articolului 2 din Legea nr.10/2001.
Motivarea instanței este neconformă cu prevederile explicite ale art.2 alin.(1) care, definind înțelesul noțiunii de imobile preluate în mod abuziv, sistematizează fără o enumerare limitativă, în raport de modalitatea, motivul sau condițiile preluării, toate situațiile în care preluarea a fost nelegală întrucât s-a întemeiat pe acte normative, administrative de putere sau jurisdicționale, contrare regimului juridic constituțional de la data producerii lor și totodată contrare drepturilor și libertăților fundamentale consacrate în legislația internațională opozabilă în domeniu.
Or, Legea nr.18 din 24 iunie 1968, care a sancționat dobândirea pe căi nelegale a proprietății, a fost în concordanță atât cu normele constituționale cuprinse în Constituția din 1965 care ocrotea numai proprietatea personală dobândită pe căi legale, cu Constituția din 1991 sub puterea căreia a fost menținută până la reglementarea domeniului prin Legea nr.115/1996.
De altfel, declarând, în esență, constituționalitatea sa, Curtea Constituțională (decizia nr.64/1996 publicată în Monitorul Oficial Partea I nr.181/1996) a menținut implicit și dispozițiile art.11 din Legea 18/1968 cu privire la sancțiunea trecerii bunurilor dobândite pe căi ilicite în proprietatea statului, amendând numai dispoziții procedurale fără corespondent în legile în vigoare la data examinării constituționalității.
Apreciază apelanta că dispozițiile art.2 lit. d din Legea nr.10/2001 invocate de către instanță nu sunt aplicabile prezentei cauze având în vedere precizările legiuitorului din Normele metodologice din 7 martie 2007, de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, care precizează că la "art.2 alin.(1) lit. d) din lege formularea "neplata impozitelor ca urmare a unor măsuri abuzive impuse de stat, prin care drepturile proprietarului nu puteau fi exercitate" vizează: arestarea persoanei pentru motive politice, deportarea acesteia pe motive politice, internare forțată în unități sanitare, fuga din țară pentru evitarea unei pedepse ca urmare a opoziției față de regimul comunist, incidența unor alte măsuri abuzive impuse de stat, prin care drepturile proprietarului nu puteau fi exercitate".
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat susținând în esență că executarea silită a imobilului a fost abuzivă, fiind astfel îndreptățită să obțină restituirea imobilului în care locuiește în calitate de chiriaș.
Astfel, intimata a precizat că imobilul a fost preluat pentru neplata impozitului, cu încălcarea dispozițiilor art.12 lit. f din Decretul 221/1960, cu încălcarea dispozițiilor art.12 lit. f din Decretul 221/1960, care prevedea că pentru debitele din taxe și impozite nu putea fi urmărită casa de locuit.
În apel a fost administrată proba cu înscrisuri.
Examinând motivele de apel invocate, actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale aplicabile în materie, instanța constată întemeiat apelul formulat de pârât, în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse.
Potrivit procesului-verbal de inventariere încheiat la 24.06.1980 imobilul în litigiu, cuprinzând teren proprietate de stat în suprafață de 250. și casă de locuit cu 8 camere aparținând numiților G și a făcut obiectul executării silite prin aplicarea prevederilor Decretului nr.221/1960.
Curtea reține că în cauză nu s-a contestat situația de fapt stabilită de instanță, ci aplicabilitatea în speță a prevederilor art.2 din Legea nr.10/2001.
Potrivit dispozițiilor art.2 lit. h din Legea nr.10/2001 prin "imobile preluate abuziv" se înțeleg orice alte imobile preluate fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării.
În speță casa de locuit proprietatea reclamantei a fost preluată în temeiul Decretului nr.221/1960 - aspect necontestat de apelant - ca urmare a neplății sumei de 181.000 lei, reprezentând valoarea bunurilor dobândite în mod ilicit.
Instanța constată însă că preluarea imobilului s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor Decretului nr.221/1960, acesta având destinația de casă de locuit iar în conformitate cu prevederile art.12 alin. ultim din acest act normativ pentru debite rezultate din impozite și taxe nu putea fi urmărită casa de locuit folosită efectiv de debitor și de familia sa.
Prin urmare instanța va respinge ca nefondată critica apelantului potrivit căreia preluarea imobilului s-a făcut în mod legal.
Curtea constată însă întemeiată critica referitoare la greșita restituire în natură a terenului în suprafață de 250.
Așa cum rezultă din decizia nr.326/1.09.1980 emisă de fostul Consiliu Popular al Județului V precum și din procesul-verbal de inventariere din 24.06.1980, aflate la filele 49, 50 dosar, terenul aferent construcției se afla, la data preluării, în proprietate de stat, și nu în proprietatea reclamantei și a soțului său.
Potrivit dispozițiilor art.3 alin.1 din Legea nr.10/2001 republicată sunt îndreptățite la măsuri reparatorii persoanele fizice,proprietariai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora.
Cum în speță terenul aferent construcției se afla în proprietatea statului, reclamanta având doar folosința acestuia, Curtea constată că în mod nelegal instanța de fond a dispus restituirea în natură și a acestui imobil.
Pentru aceste considerente, constatând apelul întemeiat în limitele expuse mai sus, urmează ca instanța să îl admită și în conformitate cu dispozițiile art.296 Cod procedură civilă, să schimbe în parte hotărârea apelată în sensul prevăzut în dispozitiv.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite apelul declarat de Primarul Municipiului Bîrlad împotriva sentinței civile nr.1362 din 27.11.2007 a Tribunalului Vaslui, sentință pe care o schimbă în parte.
Înlătură din sentință dispoziția referitoare la obligarea pârâtului de a restitui reclamantei în natură suprafața de 250. teren aferentă construcției din Bîrlad,- bis.
celelalte dispoziții ale sentinței.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi - 22.04.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:
-
19.2008.-
2 ex.-
Președinte:Georgeta ProteaJudecători:Georgeta Protea, Liliana Palihovici
