Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 76/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 76/A/2008 | |
Ședința publică 11 martie 2009 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Tania Antoaneta Nistor | --- - |
JUDECĂTOR 2: Traian Dârjan | - - |
GREFIER: | - - |
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâții COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR și, respectiv de pârâta REGIA AUTONOMĂ A DOMENIULUI PUBLIC C-N, împotrivasentinței civile nr. 681 din 16 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj îndosarul nr-, privind și pe reclamanta, având ca obiect plângere în baza Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal, la prima și la a doua strigare a cauzei se prezintă reclamanta-intimată, asistată de avocat, lipsă fiind reprezentanții pârâților rapelanți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelurile au fost declarate și motivate în termenul legal, s-au comunicat părților și sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 10 martie 2009, reclamanta-intimată a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinări la cele două recursuri.
La termenul de azi, reprezentantul reclamantei-intimate depune la dosar chitanța prin care se atestă plata onorariului avocațial în cuantum de 10.000 lei.
Nefiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelurilor.
Reprezentantul reclamantei-intimate susține întâmpinările depuse la dosar și solicită respingerea apelurilor formulate de pârâți pentru motivele arătate în scris.
Reprezentantul reclamantei-intimate învederează instanței că a precizat verbal acțiunea la fond, în ședința din 14 octombrie în sensul că înțelege să se judece cu Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, aspec care nu a fost menționat în încheierea de ședință, însă această lipsă este complinită prin încheierea de ședință din 11 noiembrie 2008 în care se indică lipsa de procedură cu pârâta Comisia Centrală pentru Acordarea Despăgubirilor, aspect care rezultă și din concluziile scrise depuse la fila 241 din dosarul de fond.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 681 din 16.12.2008 a Tribunalului Cluj, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva pârâților Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor cu sediul în B, și Regia Autonomă a Domeniului Public C-N și, în consecință, a fost obligat pârâtul Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită dispoziție de restituire în favoarea reclamantei cu privire la imobilul cu nr. top 1242/2 nr. cad. 12050/2, constând din casă de piatră, acoperită cu țiglă, compusă din: parter: 4 camere, 2 bucătării și dependințe; etaj: 2 camere, 1 bucătărie, dependințe, curte și grădină în-, în suprafață de 792. înscris în CF - C, condiționat de restituirea despăgubirilor, actualizate. A fost respins ca prematur petitul de obligare a pârâtei Regia Autonomă a Domeniului Public la predarea în deplină proprietate și posesie și de a se abține de la orice act care să conturbe exercitarea deplină de către reclamantă a prerogativelor dreptului de proprietate. A fost respinsă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj. A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Municipiul C-N și Consiliul local al municipiului C-, și respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu acești pârâți. Au fost respinse excepțiile tardivității și prescripției acțiunii invocate de pârâta Regia Autonomă a Domeniului Public.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut că, imobilul situat în C-N, str. - nr. 22-24, fost nr. 20, înscris în CF 2858 nr. topo 1242 constituit proprietatea numiților, și, fiind preluat în baza Decretului nr. 92/1950 și a nr. 3096/1959 a Sfatului Popular al orașului C, în proprietatea Statului Român.
În baza Legii nr. 112/1995, prin Hotărârea nr. 60 din 22 iulie 1999 eliberată de Comisia județeană pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, s-au acordat despăgubiri bănești în sumă de 338.727.129 lei, plafon maxim, pentru cota de 3/8 parte din imobilul situat în C-N,--24 în favoarea petentei, cotă ce a aparținut numitei. La apariția Legii nr. 10/2001, reclamanta a notificat pârâta Regia Autonomă a Domeniului Public, solicitând restituirea în natură a cotei de 3/8 parte din imobilul în litigiu.
Prin Decizia nr. 5621 din 18.05.2005, Regia Autonomă a Domeniului Public a admis cererea de acordare de măsuri reparatorii prin despăgubiri în titluri și acțiuni pentru cota de 3/8 parte din imobilul înscris în CF 2158 C nr. topo 1242. Această decizie nu a fost atacată de către reclamantă.
Cu privire la cota de 5/8 parte din același imobil, s-a admis cererea formulată de numitele și în contradictoriu cu Regia Autonomă a Domeniului Public, prin Sentința civilă nr. 1037/2005 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. 4914/2005 și s-a dispus restituirea în natură a acestei cote.
Întrucât nu este posibil ca în ceea ce privește același imobil, pentru o parte din persoanele îndreptățite să fie posibilă restituirea în natură iar pentru cealaltă parte nu, tribunalul a apreciat că în cauză sunt incidente disp. art. 21 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005. Potrivit acestor dispoziții, Secretariatul Comisiei Centrale a procedat la centralizarea dosarelor și, dacă, pe baza constatărilor acesta stabilește că imobilul pentru care s-a stabilit plata de despăgubiri este restituibil în natură, prin decizie motivată va proceda la restituirea acestuia.
În cauză, ulterior emiterii de către a Deciziei nr. 5621/18.05.2005, întreg dosarul aferent a fost înaintat Secretariatului Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor, fără ca, până în acest moment, secretariatul să se pronunțe cu privire la temeinicia deciziei.
Asupra excepțiilor, tribunalul a reținut că excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj este nefondată, întrucât potrivit disp. art. 21 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, decizia de restituire în natură emisă urmează regimul juridic prevăzut de art. 23 alin. 4 din Legea nr. 10/2001. Prin urmare, aceasta va fi respinsă, competența materială de soluționare revenind tribunalului.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Municipiul C-N și Consiliul local al municipiului C-N, aceasta a fost admisă, întrucât cei doi pârâți nu sunt nici unități deținătoare și nici entități investite cu soluționarea notificării sau cu cenzurarea dispoziției emise de unitatea deținătoare.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților a fost admisă întrucât, potrivit disp. art. 13 alin. 1 și 21 alin. 1 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, nu este competentă a se pronunța cu privire la temeinicia dispoziției de acordare de despăgubiri și să dispună restituirea în natură.
Excepțiile prescripției și excepția tardivității acțiunii invocate de pârâta Regia Autonomă a Domeniului Public au fost respinse, întrucât obiectul cererii de chemare în judecată nu îl reprezintă plângere împotriva Dispoziției nr. 5621/2005 emisă de pârâtă ci restituirea în natură întemeiată pe disp. art. 21 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Pe fondul cauzei, raportat la considerentele mai sus invocate, tribunalul a apreciat că acțiunea reclamantei este întemeiată în parte, cu privire la obligarea pârâtului Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită dispoziție de restituire în favoarea reclamantei cu privire la imobilul cu nr. top 1242/2 nr. cad. 12050/2, constând din casă de piatră, acoperită cu țiglă, compusă din: parter: 4 camere, 2 bucătării și dependințe; etaj: 2 camere, 1 bucătărie, dependințe, curte și grădină în-, în suprafață de 792. înscris în CF - C, condiționat de restituirea despăgubirilor acordate, reactualizate.
În ceea ce privește petitul doi al acțiuni, de obligarea pârâtei Regia Autonomă a Domeniului Public la predarea în deplină proprietate și posesie și de a se abține de la orice act care să conturbe exercitarea deplină de către reclamantă a prerogativelor dreptului de proprietate, acesta a fost respins ca prematur, întrucât până la emiterea dispoziției de restituire și punerea în posesie, reclamanta nu poate exercita atributele dreptului de proprietate.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel pârâtele Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor B și Regia Autonomă a Domeniului Public C-
În motivarea apelului, pârâta Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor B arătat că sentința este nelegală și netemeinică, deoarece acțiunea a fost soluționată de către o instanță necompetentă.
Pârâta se află în subordinea Ministerului Economiei și Finanțelor, potrivit OG 25/2007, fiind un organ administrativ central. Art.19 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 stipulează că, deciziile adoptate de comisia centrală pot fi atacate cu contestație, în condițiile Legii nr. 554/2004 și contestația se judecă de către curțile de apel.
În mod nelegal tribunalul reținut că, este competent, potrivit disp. art.21 din Titlul VII a Legii nr. 247/2005, potrivit căruia, decizia de restituire în natură urmează regimul juridic prev.de art.23 alin.4 din Legea nr.10/2001, întrucât regimul juridic stipulat în art.21, mai sus invocat, vizează doar faptul că, deciziile de restituire în natură ale comisiei au forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu de executare pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară, nu și competența instanței în soluționarea plângerii.
A doua critică vizează nelegalitatea obligării Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea unei decizii de restituire pentru imobilul notificat, întrucât atribuțiile acestuia constau numai în centralizarea deciziilor prin care s-au consemnat sau propus despăgubiri, și analizarea acestora din punct de vedere al legalității respingerii cererii de restituire în natură, potrivit procedurii administrative prevăzute în titlul VII din Legea nr. 247/2005. Pe de altă parte, în cauză, au fost citate în calitate de pârâte numai Autoritatea națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, nu și Secretariatul comisiei centrale, care nu are personalitate juridică și nu poate sta în justiție.
Nefiind citat Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, nu și- putut formula apărări. A fost arătată procedura administrativă urmată de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, menționându-se obligația entității care emis decizia de soluționare notificării de a atașa dosarului situația juridică actuală a imobilului și având în vedere situația prezentată de C și de prev. art.11 alin. 3 și 4 din Legea nr.10/2001, s-a dedus că reclamantei nu i se poate restitui în natură imobilul respectiv.
Pentru considerentele arătate, s- solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente, în subsidiar, în cazul în care s-ar aprecia că este posibilă restituirea în natură imobilului notificat, s-a solicitat anularea dispoziției și dispunerea restituirii în natură a acestuia, potrivit regulii ca în situații diferite, se regăsesc identitate de motive, ele să fie rezolvate la fel.
În ipoteza în care, Curtea de APEL CLUJ reține cauza spre rejudecare, trimițând-o completului competent, solicită respingerea acțiunii formulate, ca neîntemeiate.
Pârâta C-N a solicitat admiterea apelului și modificarea sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii, ca tardiv introdusă și neîntemeiată.
Pârâta a arătat că, prin decizia nr. 5621/18.05.2005, s-a respins cererea de restituire în natură formulată de reclamantă și această decizie nu a fost atacată de către reclamantă în instanță, motiv pentru care, pârâta apreciază că prezenta acțiune este tardivă și prescrisă. Pârâta consideră acțiunea formulată și inadmisibilă, deoarece decizia pronunțată nu a fost contestată în termenul legal, iar emiterea unui alt act de restituire contravine dispozițiilor legale.
S- mai arătat că împrejurarea că a fost restituită în natură cota de 5/8 parte nu are nici o relevanță, atâta vreme cât reclamanta a acceptat pentru cota de 3/8 parte măsuri reparatorii în echivalent.
Prin întâmpinare, reclamanta solicitat respingerea apelurilor ca nefondate, cu cheltuieli de judecată. S-a arătat în întâmpinare că Legea nr. 10/2001 consacră principiul prevalenței restituirii în natură imobilelor pentru care s-au depus notificări și relevantă în cauză trebuie să fie disp. art.10 pct.4 din Legea nr.10/2001, reclamantei putându-i-se restitui în natură cota de 3/8 din imobilul în litigiu. Nu are relevanță împrejurarea că, imobilul în litigiu este cuprins într-un plan urbanistic zonal și s-a propus realizarea pe acest teren unui centru integrat, întrucât și reclamanta ar putea participa la această investiție.
Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de apel invocate, curtea constată că apelurile sunt fondate, urmând a fi admise pentru următoarele considerente:
Potrivit art 137.Pr.Civ. instanța este obligată să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură, care fac de prisos cercetarea în fond a cauzei. Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat necompetența materială a tribunalului în soluționarea prezentei cauze, dar și critici care vizează fondul cauzei, curtea apreciind că abia după verificarea competenței instanței sesizate cu soluționarea acțiunii se pot discuta celelalte critici.
Prin Decizia nr.5621/18.05.2005 reclamantei i s- respins cererea de restituire în natură s-au acordat măsuri reparatorii, deși celorlalți coproprietari ai imobilului li s-a restituit în natură cota de 5/8 parte din imobil.
Dosarul în care s-a pronunțat această decizie a fost înaintată în data de 22.11.2005 apelantei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și reclamanta a făcut nenumeroase demersuri în soluționarea dosarului de către pârâtă, dar acestea au rămas fără rezultat. Prin urmare acțiunea reclamantei nu este o plângere formulată în temeiul 10/2001, ci o acțiune întemeiată pe dispozițiile Titlului VII din 247/2005.
Prin această lege s-a stabilit procedura de acordarea despăgubirilor, pentru imobilele care nu au putut fi restituite în natură, ca urmarea aplicării 10/2001. Potrivit acestei proceduri, în art 21 din acest act normativ, se stipulează că pe baza constatărilor Secretariatului Comisiei Centrale, aceasta stabilește dacă imobilul pentru care s-a stabilit plata de despăgubiri este restituibil în natură și prindeciziemotivată va proceda la restituirea acestuia. În alineatul 2 al acestui articol se menționează că decizia de restituire în natura astfel emisă urmează regimul juridic prevăzut de <LLNK 12001 10 11 202 23 39>art. 23 alin. (4) din Legea nr. 10/2001privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată. Art. 23 al. 4.10/2001 prevede că decizia sau, după caz, dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară.
Prin urmare decizia Comisiei Centrale are același regim juridic ca și decizia emisă de unitatea deținătoare a imobilului, în sensul că are forța probatorie a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu, însă această normă nu are legătură cu dispozițiile privind competența materială de soluționarea plângerilor împotriva deciziei unității deținătoarea imobilului.
Competența materială este reglementată de norme imperative, de la care instanța sau părțile nu pot să deroge. În procedura acordării despăgubirilor potrivit Titlului VII din 247/2005 deciziile adoptate de comisia centrală pot fi atacate, în condițiile 554/2004, întrucât se contestă decizia emisă de o autoritate centrală, competența de soluționarea plângerilor aparține, curții de apel.
Reclamanta nu a investit instanța cu o plângere împotriva deciziei comisiei centrale, ci prin această acțiune a solicitat sancționarea pasivității pârâtei, de a soluționa dosarul trimis de Curtea constată că este evidentă împrejurarea că instanța investită cu cenzurarea deciziei, în virtutea dreptului său de plenitudine de jurisdicție ce i s-a acordat prin lege, are posibilitatea să se pronunțe dacă restituirea imobilului în natură este posibilă sau nu, în cazul în care pârâta refuză să răspundă. Comisia centrală a fost investită cu soluționarea dosarului reclamantei din 22.11.2005 nu s-a pronunțat pe acest dosar după mai bine de trei ani, iar un asemenea refuz nu poate rămâne necenzurat, pentru că nici o dispoziție legală nu limitează dreptul celui ce se consideră nedreptățit de a se adresa instanței.
Deși practica instanțelor nu a fost unitară sub aspectul instanței competente să soluționeze acțiunile vizând refuzului abuziv al unității deținătoare a imobilului să soluționeze notificarea, prin Decizia nr. XX/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii s-a statuat că instanța investită cu cenzurarea deciziei este instanța competentă să soluționeze și refuzul nejustificat al unității deținătoare de a răspunde la notificare.
Pentru identitate de rațiune conchidem că și în cazul de față instanța competentă să cenzureze decizia comisiei centrale, respectiv curtea de apel, este instanța care trebuie să cenzureze refuzul comisiei centrale de a se pronunța pe dosarul reclamantei.
Prin urmare curtea constată că în mod greșit tribunalul a constatat că este competent să soluționeze prezenta acțiune, fără să observe că în procedura stabilită de 247/2005, tribunalul nu are nici competență materială. Referirile la art. 23 din 10 /2001 vizează doar regimul juridic al imobilului care se va restitui în natură, nu instanța competentă să cenzureze această decizie(sau refuzul de a se pronunța). Art. 19 din Titlul VII stabilește instanța competentă raportat la disp. 554/2005 și având în vedere art. 10 554/2004 și dispozițiile art. 3.Pr.Civ. curtea constată că în prezenta cauză competentă material este Curtea de APEL CLUJ -Secția comercială și de contencios administrativ.
Pârâta formulează critici care vizează fondul cauzei însă aceste critici nu pot fi analizate, dacă nu a fost soluționată pe fond cauza de o instanță competentă material.
Pentru aceste considerente în temeiul art.297 al. 2.Pr.Civ. curtea va dmite apelurile declarate de pârâtele COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR și REGIA AUTONOMĂ A DOMENIULUI PUBLIC C-N împotriva sentinței civile nr. 681 din 16 decembrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o va anula și va trimite cauza spre competentă soluționare în primă instanță, Secției comerciale și de contencios administrativ Curții de APEL CLUJ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de pârâtele COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR și REGIA AUTONOMĂ A DOMENIULUI PUBLIC C-N împotriva sentinței civile nr. 681 din 16 decembrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o anulează și trimite cauza spre competentă soluționare în primă instanță, Secției comerciale și de contencios administrativ Curții de APEL CLUJ.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 11 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
--- - - - - -
Red. dact. GC
3 ex/10.04.2009
Jud.apel:
Președinte:Tania Antoaneta NistorJudecători:Tania Antoaneta Nistor, Traian Dârjan
