Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 8/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
- Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie -
DOSAR NR-
DECIZIA Nr. 8
Ședința publică din data de 18 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Constanțaștefan
JUDECĂTOR 2: Ana Roxana Tudose
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de contestatoarea domiciliată în B, Calea nr.139.14 sector 1, împotriva sentinței civile nr.1117 din 4 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata în contestație Primăria oraș cu sediul în- județul
Apel scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelanta contestatoare reprezentată de avocat - din Baroul Prahova, lipsind intimata în contestație Primăria oraș.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătorul apelantei arată că nu mai are alte cereri iar curtea ia act de această declarație, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Avocat - pentru apelanta contestatoare solicită admiterea apelului pentru motivele depuse în scris la dosar, urmând a se constata valoarea reală a terenului, stabilit conform expertizei de specialitate, de 89600 lei, valoare necontestată de intimată.
Solicită a se avea în vedere și nota de ședință depusă de intimată la dosar, potrivit căreia la dispoziția Comisiei locale pentru aplicarea Legii 10/2001, a fost pusă suprafața de 10.000 mp. în extravilanul localității, în vederea acordării de teren în compensare, în condițiile legii.
Apelanta este de acord cu atribuirea de teren în compensare.
Fără cheltuieli de judecată.
Curtea:
Asupra apelului civil de față, constată:
Prin contestația înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr.2136/2006, contestatoarea a chemat în judecată intimata Primăria oraș - prin primar, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea
- / / -
- 2 -
dispoziției nr.186/05.09.2001 emisă de primarul orașului în baza Legii 10/2001 și obligarea intimatei la emiterea unei noi dispoziții prin care să i se acorde o altă suprafață de teren în intravilanul sau extravilanul orașului, în compensarea suprafeței de 521 mp. ce a făcut obiectul notificării, pentru care i s-au acordat măsuri reparatorii, în echivalent.
În subsidiar, contestatoarea a solicitat obligarea intimatei la emiterea unei dispoziții de acordare de măsuri reparatorii în echivalent prin titlul de valoare nominală, la valoarea de piață a terenului ce urmează a se stabili prin expertiza de specialitate.
În motivarea contestației, contestatoarea a arătat că în calitate de moștenitoare a defuncților și, a formulat cerere de retrocedare în natură a suprafeței de 512 mp. teren situat în centrul orașului, care i-a fost respinsă prin dispoziția nr.186/2001 pentru motivul că terenul solicitat face parte din domeniul public, acordându-i-se măsuri reparatorii prin titluri de valoare nominală, apreciindu-se valoarea terenului la 87.552.000 lei.
Susține contestatoarea că, în conformitate cu dispozițiile art.24 din Legea 10/2001, intimata era obligată să-i atribuie în compensare, prin ofertă, o altă suprafață de teren echivalent celui pentru care a formulat notificarea și numai în situația în care aceasta nu ar fi acceptat oferta, se puteau acorda măsuri reparatorii prin echivalent, prin titlul de valoare.
Arată în continuare contestatoarea, că intimata nu a respectat aceste dispoziții, mărginindu-se a consemna în dispoziția atacată imposibilitatea restituirii în natură a terenului solicitat, situat în parcul central al orașului, motiv pentru care se impune efectuarea unei expertize topografice care să stabilească valoarea despăgubirilor la valoarea de piață a terenului, intimata urmând totodată să răspundă dacă există suprafețe libere în proprietatea sa pe care să le ofere la schimb.
În dovedirea contestației, contestatoarea a depus la dosar copia dispoziției nr.186/2001.
Intimata a depus întâmpinare, invocând excepția tardivității introducerii contestației, întrucât dispoziția atacată a fost comunicată contestatoarei la data de 18.09.2001, termenul de 30 zile în care se putea face contestație împotriva acesteia, fiind depășit.
Pe fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, întrucât orașul nu deține terenuri ce pot fi oferite în compensare persoanelor care au solicitat restituirea în natură a imobilelor conform Legii 10/2001, imposibil de restituit.
După administrarea probelor, Tribunalul Prahovaa pronunțat sentința civilă nr.1117 din 4.10.2006 prin care a respins ca neîntemeiată contestația formulată de contestatoare împotriva dispoziției nr.186 din 5.09.2001 emisă de Primarul orașului în baza legii 10/2001.
Pentru a pronunța această soluție s-a reținut că terenul solicitat nu poate fi restituit în natură astfel încât în mod corect contestatoarei i s-au acordat măsuri reparatorii în echivalent și nu un alt teren la schimb, atâta vreme cât din adresele
- / / -
- 3 -
emise de către intimată nu rezultă că aceasta ar deține în prezent terenuri libere ce pot fi oferite în compensare.
In legătură cu susținerile referitoare la subevaluarea terenului Tribunalul a reținut că această valoare este stabilită de către Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor, iar persoana nemulțumită de decizia acesteia se poate adresa Secției de contencios administrativ a tribunalului.
Impotriva acestei hotărâri în termen legal a formulat apel, apelanta contestatoare, cerere înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, sub nr-.
In motivarea acestuia, s-a arătat că hotărârea este netemeinică și nelegală întrucât pe de o parte deși a solicitat Primăriei restituirea unor alte terenuri în schimbul celui revendicat, aceasta a refuzat în mod sistematic iar pe de altă parte, deși s-a învederat instanței de fond că valoarea la care a fost evaluat imobilul revendicat este una, În zonă prețurile fiind mult mai mari decât cel reținut în decizie, s-a reținut în mod nefundamentat că această valoare nu poate fi contestată.
Mai susține apelanta că, prețul de 87.552.000 ROL, pe care le-a reținut instanța de fond ca fiind corespunzător valorii de piață a imobilului este o valoare ce nu corespunde nici în parte realei valori a terenului, așa cum a făcut dovada în fața instanței de fond.
Deși legal citată intimata nu a formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 23 martie 2007, în baza art. 295 Cod pr.civilă, Curtea,a încuviințat, la solicitarea contestatoarei administrarea probei cu acte și efectuarea unei expertize specialitatea topografie, care să identifice terenul în cauză și să stabilească dacă acesta este sau nu liber de construcții și dacă poate fi restituit în natură.
Lucrarea de specialitate a fost depusă la dosarul cauzei la data de 15 iunie 2007,pentru ca ulterior la termenul din 12 octombrie 2007 să se încuviințeze obiecțiunile la acest raport de expertiză întrucât, anterior părțile fuseseră convocate într-o zi de legală, dispunându-se în plus și evaluarea terenului în cauză.
Examinând apelul de față, prin prima textelor de lege incidente, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Prin dispoziția nr. 186 din 5 septembrie 2001, intimata Primăria - prin primar a respins cererea contestatoarei, privind restituirea în natură a unui teren în suprafață de 512. situat în parcul central al orașului și a stabilit acordarea către aceasta a măsurilor reparatorii în echivalent prin titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare ce urmau a fi emise de către Ministerul Finanțelor Publice; prin aceeași dispoziție se stabilea ca valoare din acel moment a terenului suma de 87.522.000 ROL.
Prin contestația ce face obiectul prezentului dosar, con testatoarea a solicitat anularea acestei dispoziții, sub aspectul valorii prea mici a terenului, în principal solicitându-se însă obligarea intimatei de a acorda teren într-o altă zonă a orașului,la o valoare echivalentă cu cel ce nu poate fi restituit în natură.
- / / -
-4 -
Așa cum a apreciat în mod corect prima instanță, este indubitabil faptul
că terenul a cărui retrocedare s-a solicitat, nu poate fi restituit în natură atâta vreme cât așa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în faza de judecată a apelului, suprafața în cauză este inclusă în parcul central al localității fiind traversată de alei de acces pietonale și spații verzi, situate în imediata apropriere a Primăriei.
In ceea ce privește valoarea terenului, ceea ce a reținut în mod corect instanța de fond nu este faptul că valoarea stabilită în dispoziția emisă în baza Legii 10/2001 nu poate fi contestată în niciun fel, ci că modalitatea de contestare nu este aceea de a se solicita instanței de judecată stabilirea unei anume valori a imobilului în cauză, ci aceea de a se contesta hotărârea Comisiei Centrale de acordare a despăgubirilor, după ce aceasta stabilește cuantumul sumei pe care îl datorează părții îndreptățite, prin valorificarea titlurilor de valoare nominală ce a fost acordate acesteia ca echivalent în cazul în care terenul nu poate fi restituit în natură; aceasta cu atât mai mult cu cât în art. 3 al dispoziției contestate se prevede faptul că respectivele titluri urmează a fi valorificate la valoarea actualizată în raport cu indicele inflației, din momentul valorificării lor. Aceasta înseamnă, așadar, că nu este în atributul instanței de judecată de a stabili o anumită valoare a bunului revendicat, în afara cadrului legal în care această competență este atribuită respectivei comisii.
In ceea ce privește, critica apelantei referitoare la neobligarea de către instanța de fond a intimatei la acordarea unui alt teren în compensare, în sentința apelată s-a reținut în mod corect faptul că la momentul pronunțării acesteia, pârâta nu se afla în posesia unor terenuri libere ce puteau fi acordate în schimbul terenului ce nu poate fi restituit în natură. Chiar dacă în apel, intimata a învederat că urmează a identifica și acorda terenuri în compensare contestatoarei, atâta vreme cât aceste suprafețe nu au fost încă individualizate și nu s-a emis o dispoziție în acest sens, în prezentul dosar instanța de judecată nu poate să oblige în mod generic, printr-o hotărâre ce nu poate fi pusă în executare, la atribuirea de către intimată a unor terenuri în compensarea pretențiilor contestatoarei.
Având în vedere toate aceste considerente, în baza art. 296 Cod pr.civilă, Curtea va respinge apelul ca nefondat și va menține ca legală și temeinică hotărârea primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de contestatoarea, domiciliată în B, Calea nr.139.14 sector 1, împotriva sentinței civile nr.1117 din 4 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata în contestație Primăria oraș ,cu sediul în-,județul
- / / -
- 5 -
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 18 ianuarie 2008.
Președinte, Judecător,
C --- -
Grefier,
- -
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
red. ART /tehnored.CO
4 ex./04.02.2008
2136/2006 Tribunalul Prahova
Președinte:ConstanțaștefanJudecători:Constanțaștefan, Ana Roxana Tudose
