Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 81/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 81
Ședința publică din data de 10 martie 2008
PREȘEDINTE: Veronica Grozescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Paula Brotac
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de intimata PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței civile nr. 607 din 14 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu contestatoarele cu domiciliul în B, sector 2,-,.21 și, ( a ) cu domiciliu la Cabinet de avocatură, B, sector 4,-,.15.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 3 martie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea, având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 10 martie 2008, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Dâmbovița sub nr.4768/2006 contestatoarele și au chemat în judecată pe intimata Primăria Municipiului Târgoviște, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea dispoziției nr.3101/2006 emisă de Primarul Municipiului Târgoviște, restituirea în natură a imobilului (teren și clădire) din Târgoviște, str.- nr.16 (fostă - - nr.16, fostă - nr.14), precum și anularea parțială a dispoziției nr.3986/2005 emisă de același primar și restituirea în natură a părții de teren liberă în suprafață de 1058. din Târgoviște, str.-.- nr.31, urmând ca doar pentru partea de teren ocupată, în suprafață de 737 mp, să se acorde măsuri reparatorii.
În motivarea acțiunii contestatoarele au arătat că sunt le lui, care a fost unicul moștenitor al unchiului său, fostul proprietar al imobilelor solicitate și în această calitate au solicitat în baza legii restituirea imobilelor mai sus arătate, asupra cărora autorul lor fusese pus
în posesie ca unic moștenitor prin jurnalul nr.1709/1945 emis de Tribunalul Dâmbovița și care au fost preluate abuziv, fără nici un titlu, de către statul român.
În continuare au învederat contestatoarele că în anul 1945 prin hotărârea Tribunalului Dâmbovița, respectiv jurnalul 1709 a fost pus în posesie asupra averii unchiului său, inclusiv asupra celor două imobile solicitate, iar unica a lui a fost, (conform certificatului de moștenitor nr.631/1982) care, la rândul său a avut ca succesori pe și, ( decedând după efectuarea notificării în baza Legii 10/2001, cu unic moștenitor conform certificatului de moștenitor nr.39/2004).
Au precizat contestatoarele că prin dispoziția nr.3106/2006 le-a fost respinsă notificarea prin care au solicitat restituirea imobilului din-, actuala str.- nr.16, pe motiv că nu au făcut dovada deținerii acestei proprietăți de către autorul lor și că nu au probat modul de preluare la stat, însă o atare soluție este nelegală în condițiile în care ele au dovedit dreptul de proprietate asupra bunului în litigiu prin acte autentice, (respectiv prin actul de vânzare-cumpărare din 1912 și prin hotărârea dată în camera de consiliu de către Tribunalul Dâmbovița, cuprinsă în jurnalul din 1945 din dosarul nr.278/1945)cărora primăria nu le-a putut opune vreun act de proprietate.
Cu privire la numitul, s-a precizat că a fost rudă îndepărtată a lor din Târgoviște, care s-a ocupat de administrarea averii autorului lor, plătind impozitele, întrucât autorul lor nu locuia în Târgoviște și nu se putea ocupa de administrarea întregii averi pe care o avea în toată țara, însă acesta nu a avut niciodată vreun drept de proprietate asupra imobilului, neexistând nici o transmitere a proprietății către el și nici o transcriere în registrele de transcripțiuni a înstrăinării imobilelor de către autorii lor, sau.
În acest context au susținut contestatoarele că intimata nu poate opune unei hotărâri judecătorești din anul 1945 care constituie titlu de proprietate și stabilește că proprietar era, o foaie matricolă din anul 1942 care indică înscrierea la fisc pe numele de, în baza unei declarații anterioare și împotriva actelor de moștenire ale lui.
Referitor la imobil, s-a susținut că acesta a fost preluat în mod abuziv, fără nici un titlu de proprietate, întrucât, deși stăpânește în fapt, intimata nu poate prezenta nici un act în baza căruia ar fi proprietara acestui imobil, nici măcar vreun act abuziv de preluare sau naționalizare, astfel că se prezumă că a intrat în posesia imobilului, în condițiile abuzurilor săvârșite odată cu instalarea regimului comunist.
În ceea ce privește al doilea capăt de cerere, au menționat contestatoarele că prin dispoziția nr. 3986/2005 le-a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului din str.-.- nr.31 și le-au fost acordate măsuri reparatorii, întrucât la acea dată legea nu permitea restituirea în natură, dar în urma modificărilor și completărilor Legii nr.10/2001 aduse de Legea nr.247/2005 consideră că o parte din acest teren, respectiv suprafața de 1058. poate fi restituită în natură.
Au precizat contestatoarele că din întreaga suprafață de teren de 1795. o parte a fost vândută sau au fost edificate construcții pe ea, rămânând teren liber numai 1058. care este folosit de Secția de Poliție Târgoviște ca parcare de autoturisme, așa cum reiese din raportul de expertiză întocmit de ing., cu ocazia soluționării notificării în cadrul procedurii administrative.
Pe cale de consecință, s-a precizat că formularea acțiunii de față s-a realizat având în vedere că vechea Lege nr.10/2001 nu permitea restituirea în natură a imobilelor ocupate de unități bugetare și instituții publice (art.16), dar în urma modificării art.16 prin pct.37 din titlul I Legea nr.247/2005 s- statuat că este obligatorie restituirea în natură și a acestor imobile ocupate de instituții publice, terenul în litigiu încadrându-se în pct.3 lit.a anexa 2 din noua Lege nr.10/2001 republicată, precum și împrejurarea că prin art. II din titlul I Legea nr.247/2005 s-a instituit posibilitatea contestării dispozițiilor emise pe vechea Lege nr.10/2001 prin care fuseseră acordate măsuri reparatorii în vederea obținerii restituirii în natură a imobilelor ocupate de unități bugetare și instituții publice.
În baza art. 115 Cod procedură civilă intimata Primăria Municipiului Târgoviște a solicitat respingerea acțiunii pe considerentul că nu s-a făcut dovada deținerii imobilului de către ascendentul contestatoarelor și a modului de preluare de către stat a acestuia pentru a putea permite încadrarea preluării ca fiind abuzivă.
S-a învederat totodată că din actele depuse la dosar nu rezultă că bunul în discuție la momentul deposedării aparținea autorului lor, plata impozitelor în perioada 1941-1950 fiind făcută de către care este înscris în foaia matricolă nr.2 ca fiind proprietarul imobilului situat în Târgoviște,-.
La data de 14 septembrie 2006, față de împrejurarea că în speță a decedat, s-a solicitat introducerea în cauză a fiicei sale în calitate de unică.
Prin precizările ulterioare depuse de către intimata Primăria Municipiului Târgoviște aceasta a arătat că înscrisurile depuse de contestatoare în susținerea cererii lor nu atestă deținerea proprietății de către autorul acestora la momentul preluării iar faptul că numita a solicitat acordarea de despăgubiri pentru o serie de imobile preluate de la autorul acesteia-, care coincid cu cele solicitate de părțile din această cauză, întăresc convingerea că bunul imobil nu aparținea numitului, cel puțin la momentul preluării, în anul 1946 numiții deținând acest bun în indiviziune.
În condițiile în care nu s-a făcut dovada deținerii proprietății și a modului de preluare cu privire la imobilul solicitat prin notificarea nr.27/2001 intimata a apreciat că dispoziția nr.3101/2006 a fost emisă în mod legal.
Referitor la cererea de restituire în natură a terenului situat în Târgoviște- intimata a invocat excepția lipsei calității sale procesuale întrucât bunul situat la această adresă este afectat de parcarea auto a Inspectoratului județean de Poliție, făcând parte din domeniul public al statului.
În acest context, raportat la dispozițiile art.21 din Legea 10/2001 s-a apreciat că din moment ce Ministerul Administrației și Internelor este deținătorul bunului, acesta are calitate procesuală pasivă, autoritatea locală neputând fi obligată la restituirea unui bun al cărui proprietar nu este.
În subsidiar intimata a solicitat respingerea capătului doi de cerere ca fiind tardiv formulat, în speță nefiind incidente disp.art.II din titlul I al Legii 247/2005 care statuează că dispozițiile ce au ca obiect acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele prevăzute la art.16 alin.1 din Legea 10/2001, pot fi atacate în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a acestei legi.
La termenul din 7 iunie 2007 apărătorul contestatoarelor a solicitat disjungerea capătului doi din cerere privind anularea parțială a dispoziției nr.3986/2005 motivat de faptul că dispoziția anterior menționată a fost revocată unilateral de către Primăria Târgoviște în timpul procesului, iar împotriva dispoziției de revocare nr. 3080/14.03.2007 s-a formulat contestație ce face obiectul dosarului nr- aflat pe rolul Tribunalului Dâmbovița, cu prim termen de judecată la 15.06.2007, prin care s-a solicitat anularea acestei dispoziții.
În urma probatoriilor administrate în cauză, prin sentința civilă nr.607 din 7 iunie 2007 Tribunalul Dâmbovițaa admis în parte contestația, a anulat dispoziția nr.3101/2006 emisă de Primarul Municipiului Târgoviște și a dispus restituirea în natură către contestatoare a imobilului teren (în suprafață de 475.) și clădire, astfel cum au fost identificate în rapoartele de expertiză construcții ( filele 106-110) și topo (filele 134-136) și în schițele anexă întocmite de experții și.
Prin aceeași hotărâre s-a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect anularea parțială a dispoziției nr. 3986 din 10.06.2005 și obligarea intimatei să restituie în natură partea de teren liberă în suprafață de 1.058. din Târgoviște,- și doar pentru partea de teren ocupată, în suprafață de 737. să se acorde măsuri reparatorii și formarea unui dosar separat cu termen de judecată la 13 septembrie 2007.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut în ceea ce privește imobilul situat în Târgoviște,- ( fostă str.- nr.14) că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că autorul contestatoarelor, numitul, a fost proprietarul bunului în litigiu conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3753/1912, unicul moștenitor al acestuia fiind nepotul său, care, la rândul său, a avut o singură, respectiv pe, bunica contestatoarelor.
S-a considerat de către instanță că prin certificatele de moștenitor depuse la dosar nr.647/1982, 39/2004 și 20/2006, coroborate cu sentința civilă nr.4109/2002 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B s-a făcut dovada calității contestatoarelor de ale fostului proprietar al imobilului solicitat, calitate necontestată de altfel de către intimată.
Reținând că imobilul în litigiu se regăsește în patrimoniul statului tribunalul a constatat că operează prezumția relativă de preluare abuzivă a acestuia și în condițiile în care nu s-a făcut dovada că el ar fi ieșit din patrimoniul autorilor contestatoarelor înainte de a fi preluat de către stat s-a apreciat că s-a probat deținerea proprietății acestuia de către ascendentul lor la momentul preluării abuzive.
Pe cale de consecință, s-a dispus restituirea în natură a imobilului compus din teren și clădire, precizându-se totodată că împrejurarea că acest bun este închiriat de intimată familiei nu constituie un impediment pentru ca el să fie restituit moștenitorilor fostului proprietar, urmând ca pentru lucrările de refacere și îmbunătățiri efectuate, în situația în care părțile nu se înțeleg pe cale amiabilă să se formuleze o acțiune prin care să se solicite contravaloarea acestora.
Cu privire la cel de-al doilea capăt al acțiunii având ca obiect anularea dispoziției nr.3186/2005 instanța a reținut că în cursul judecării prezentei cauze intimata a emis dispoziția nr. 3080 din 14.03.2007 revocând-o pe cea inițială, iar
acest din urmă act a fost atacat de către contestatoare printr-o contestație înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-.
Având în vedere că sentința ce se va pronunța în pricina înregistrată sub numărul menționat anterior are influență și asupra soluției din prezentul dosar, tribunalul a considerat că se impune disjungerea capătului de cerere având ca obiect anularea parțială a dispoziției nr.3986/2005 și a dispus în consecință.
Împotriva sentinței mai sus menționate a formulat apel Primăria Municipiului Târgoviște, criticând-o pentru nelegalitate pe considerentul că în speță contestatoarele nici în faza administrativă și nici în cea judecătorească nu au depus înscrisuri la dosar pentru a demonstra exercitarea atributelor dreptului de proprietate asupra bunului la momentul deposedării abuzive.
Sub acest aspect s-a precizat că foaia matricolă nr.2 furnizează date cu privire la identitatea proprietarului - acesta fiind, iar cererea numitei prin care solicită acordarea de despăgubiri pentru imobilele ce fac obiectul prezentului litigiu întăresc susținerea lor că bunul nu a fost deținut de către numitul.
A menționat apelanta că singurul act pe care contestatoarele și-au întemeiat pretențiile a fost jurnalul nr.1709/1945 al Tribunalului Dâmbovița însă acest înscris nu constituie un act translativ de proprietate, nu face dovada deținerii proprietății de către numitul, ci are forța probantă a unui certificat de moștenitor.
În cadrul aceleiași critici formulate, apelanta a arătat că instanța de fond a omis să se pronunțe pe dovezile administrate de ea, care erau de natură să ducă la o altă situație de fapt și la o soluție diferită de cea pronunțată.
Referitor la cel de-al doilea capăt al acțiunii având ca obiect anularea dispoziției nr.3986/2005 s-a considerat că în mod nelegal instanța a dispus disjungerea acestuia, soluția ce se impunea fiind aceea de respingere a unei atare solicitări ca rămasă fără obiect, întrucât pe parcursul soluționării pricinii autoritatea și-a revocat propriul act emițând dispoziția nr. 3080/2007.
Pe cale de consecință s-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței nr.553/2007, în sensul respingerii acțiunii.
În fața instanței de apel în temeiul disp.art.295 Cod procedură civilă, instanța a dispus completarea probatoriilor cu acte în virtutea exercitării rolului activ.
Examinând hotărârea atacată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a motivelor invocate, dar și a dispozițiilor legale incidente în prezenta speță, curtea reține următoarele:
Prin dispoziția nr.3101/5 mai 2006 Primarul Municipiului Târgoviște a respins cererea contestatoarelor de restituire în natură a imobilului situat în Târgoviște- (fostă str. - nr.14) pe considerentul că aceastea nu au făcut dovada deținerii și preluării imobilului de către stat.
Aceste argumente ale intimatei care, în opinia sa, fac ca prezenta acțiune să nu poată fi admisă au fost exprimate atât în fața instanței de fond prin întâmpinarea și notele scrise depuse la dosar, cât și prin motivele de apel ce fac obiectul analizei instanței de control judiciar.
Legea nr. 10/2001 reprezintă un act normativ prin care se încearcă repararea abuzurilor săvârșite față de persoanele fizice care, într-o formă sau alta, au fost private de dreptul de proprietate asupra imobilelor pe care le dețineau, o atare concepție legislativă constituind în parte, rodul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.
În privința persoanelor fizice îndreptățite a beneficia de prevederile acestei legi, noua reglementare (astfel cum reiese din art.3) statuează o condiție necesar a fi îndeplinită, și anume aceea ca solicitantul să facă dovada faptului că, la data preluării abuzive a imobilului, era titularul dreptului de proprietate asupra acestuia.
În speță, din actul de vânzare-cumpărare încheiat la 4 martie 1912( fila 10 dosar fond), rezultă că a achiziționat de la numita - ( ) imobilul situat în Târgoviște, str. - nr.14 compus din construcție (expres identificată în cuprinsul acestui înscris), împreună cu terenul aferent.
Cert este că după decesul noului proprietar ( intervenit în anul 1917), moștenitorul acestuia ( în calitate de nepot de frate), în temeiul dispoz. art. 653 cod civil a cerut trimiterea în posesie asupra averii tului, iar prin jurnalul nr. 1709/23.02.1945 pronunțat de Tribunalul Județean D- secția III( fila 11 dosar fond) s-a dispus trimiterea sa în posesie asupra mai multor bunuri imobile ce aparținuseră lui printre care și bunul în litigiu.
Se critică de către apelantă împrejurarea că acest jurnal nu constituie un act translativ de proprietate, nu face dovada deținerii proprietății de către, calitatea acestuia de moștenitor fiind stabilită pe baza declarațiilor de martori, iar consemnarea averii tului în funcție de petiția adresată instanței.
Conform art. 653 alin.2 Cod civil, moștenitorii legali nesezinari (rudele colaterale ale tului-așa cum este cazul în speță), "intră în posesiunea succesiunii cu permisiunea justiției". În virtutea acestei trimiteri în posesie moștenitorul insezinat poate intra în stăpânirea de fapt și administrarea tuturor bunurilor succesorale, mobile sau imobile și poate exercita drepturile și acțiunile patrimoniale dobândite prin moștenire.
În condițiile în care și-a dovedit calitatea de moștenitor legal al numitului (conform actelor de stare civilă, coroborat cu relațiile comunicate de poliție și declarațiile de martori - astfel cum reiese din jurnal), intrarea în posesie a acestuia asupra imobilului în litigiu, proprietatea tului, ca moștenitor nesezinar nu se putea realiza în altă modalitate, decât cea prevăzută de art.653 Cod civil, de care el a înțeles să beneficieze.
menționat anterior a fost transcris la Tribunalul Județean D sub nr. 1976/1945 (situație care rezultă din adresa nr.C/1709/14.12.2006 - fila 78 dosar fond), el intrând astfel în circuitul civil și producându-și efectele juridice, iar după momentul întocmirii lui nu figurează în perioada 1945-1951 cu imobilul din- înstrăinat.
Împrejurarea că numitul figurează înscris în anul 1942 în matricola nr.2 (impozitul pe clădiri), că în anul 1950 s-ar fi realizat naționalizarea bunului pe numele său, precum și faptul că la ora actual moștenitorii lui solicită retrocedarea sa nu dovedește că imobilul în litigiu a ieșit din patrimoniul autorului contestatoarelor înainte de a fi preluat de stat și deci că se justifică respingerea cererii lor.
În răspunsul intimatei la interogatoriul luat de contestatoare ( fila 76 dosar fond)- întrebarea nr.6, aceasta învederează că nu cunoaște modalitatea de declarare a bunurilor impozabile în perioada anilor 1950, arătând că în prezent aceasta se face în baza unei declarații pe proprie răspundere.
Din adresa nr.25384/7 2007 (fila 12 dosar apel) reiese că denumirea străzii și numărul poștal al imobilului în litigiu a suportat în decursul timpului o serie de modificări, respectiv fiind: - II nr.18, 6 septembrie nr.18, - - nr.16, 30 nr.16, G-ral nr.16 și - nr.16.
Având în vedere că la dosarul cauzei nu s-a depus niciun act din care să rezulte în ce modalitate ar fi dobândit bunul în discuție anterior anului 1942, ținând cont de adresa nr. C/105/6.02.2007 întocmită de Arhivele Naționale (fila 11 dosar fond) care atestă că în urma verificării registrelor de transcripțiuni ale actelor autentice create de Tribunalul Dâmbovița în perioada 1912-1950 s-a constatat că imobilul din Târgoviște, str.-.- nr.16 nu a fost înstrăinat ( ceea ce denotă că a rămas în continuare în proprietatea moștenitorilor lui, proprietarul său inițial), Curtea apreciază că în mod corect Tribunalul Dâmbovițaa admis contestația formulată, considerând că s-a făcut de către contestatoare dovada dreptului de proprietate asupra bunului și a deținerii sale la momentul preluării.
În ceea ce privește dovada preluării imobilului de către stat, prin art.1 lit.e din Normele Metodologice de aplicare a Legii 10/2001 s-a stabilit că în cazul în care pentru un imobil nu se poate face dovada formală a atribuirii către stat (de exemplu decizia administrativă nu este găsită, iar imobilul respectiv se regăsește în patrimoniul statului după data invocată ca fiind data preluării bunului) soluționarea notificării se va face și în funcție de acest element, faptul că imobilul se regăsește în patrimoniul statului constituind o prezumție relativă de preluare abuzivă.
Chiar dacă pe numele lui nu există o dovadă cu privire la preluarea acestui bun, din moment ce s-a probat împrejurarea că el nu fost înstrăinat în perioada 1912-1950 ( deci la momentul dobândirii lui de către autorul, până la preluarea în patrimoniul statului), simplul fapt că acest imobil se regăsește în patrimoniul statului în prezent constituie o prezumție relativă de preluare abuzivă.
În raport de toate considerentele expuse anterior criticile formulate de apelantă cu privire la imobilul situat în- apar ca neîntemeiate și urmează a fi respinse în consecință.
Referitor la cel de-al doilea motiv de apel vizând disjungerea capătului doi al cererii având ca obiect imobilul din Târgoviște,-, Curtea apreciază că o atare măsură s-a dispus de instanța de fond cu respectarea dispozițiilor legale.
Astfel cum se face dovada cu actele depuse la dosar prin dispoziția nr. 3986/2005, (contestată prin acțiunea introductivă), s-a stabilit dreptul contestatoarelor la titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare în sumă de 1.929.516.295 lei pentru terenul în suprafață de 1.795. situat în Târgoviște,-.
Deși legalitatea emiterii acestei dispoziții era analizată de către Tribunalul Dâmbovița, pe parcursul soluționării pricinii la instanța de fond intimata a emis o altă dispoziție nr. 3080/14.03.2007 prin care a dispus revocarea dispoziției inițiale.
Ținând cont că această din urmă dispoziție a fost atacată de către contestatori în fața instanței de fond ( formându-se dosarul nr-) și că soluția ce se va pronunța în această speță are influență asupra capătului al doilea de cerere din dosarul de față, în vederea soluționării unitare a acesteia Tribunalul Dâmbovițaa considerat că se impune disjungerea acesteia și nicidecum respingerea acesteia ca rămasă fără obiect.
Pe cale de consecință, pentru toate argumentele enunțate mai sus, Curtea, în baza art. 296 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat apelul declarat, menținând ca legală și temeinică soluția pronunțată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de intimata PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței civile nr. 607 din 14 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu contestatoarele cu domiciliul în B, sector 2,-,.21 și, ( a ) cu domiciliu la Cabinet de avocatură, B, sector 4,-,.15.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 10 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - - -
GREFIER,
- -
VG/VM
5 ex/02.04.2008
nr.4768/2006 Trib.
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Președinte:Veronica GrozescuJudecători:Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac
