Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 84/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 84
Ședința publică de la 24 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Maria Pivniceru
JUDECĂTOR 2: Georgeta Buliga
Grefier - -
S-a luat în examinare cererea de apel formulată de reclamantul. împotriva sentinței civile numărul 417 din 15.04.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a atașat dosarul numărul 1490/2006 al Curții de APEL IAȘI în care s-a pronunțat deciziei numărul 505/7.06.2006, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată pricina în stare de judecată și, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, a rămas în pronunțare.
După deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra apelului civil de față;
Reclamantul -. a solicitat ca pârâta "" Bârlad să fie obligată să răspundă la notificarea trimisă de reclamant prin intermediul executorului judecătoresc în condițiile Legii nr. 10/2001.
Prin această notificare reclamantul solicitat măsuri reparatorii pentru un teren preluat în mod abuziv de către stat în 1968, în suprafață de 1000 mp. situat în Bârlad,-. Acest teren a aparținut părinților săi, și.
Prin această cerere reclamantul nu a solicitat restituirea în natură a imobilului, însă a solicitat despăgubiri în sumă de 200.000.000 lei (ROL) pentru acoperirea pagubei create.
În urma analizării acestei cereri s-a pronunțat sentința civilă nr. 235/2006 de către Tribunalul Jud. V prin care fost respinsă acțiunea reclamantului, ca rămasă fără obiect.
În sentința tribunalului s-a reținut că cererea a rămas fără obiect deoarece dispoziția a fost depusă la dosar de către unitatea petentă în cursul judecății.
Prin același dispozitiv al sentinței Tribunalului Vasluia fost disjunsă cererea de revendicare a terenului în suprafață de 1000 mp. cerere cu care și-a completat acțiunea introductivă, la un termen ulterior (fila 30 dosar 74/C/2004 a Tribunalului Vaslui ).
Deoarece reclamantul a mai formulat o acțiune în revendicare pe calea dreptului comun, cerere introdusă la Tribunalul Jud. V, prin dispozitivul sentinței civile nr. 235/2006, a fost suspendată judecata cererii de revendicare formulată ulterior, în baza art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă, până la soluționarea definitivă a cererii de revendicare formulată pe calea dreptului comun.
Această sentință (nr. 235/2006) Tribunalului Vasluia fost atacată cu apel, iar Curtea de Apel, prin Decizia civilă nr. 121/2006, a păstrat sentința civilă a Tribunalului Jud.
Împotriva acestei decizii, reclamantul -. a formulat recurs iar acesta a fost soluționat prin decizia civilă nr. 3830/2007 a
Prin această decizie a fost casată sentința civilă nr. 235/14.03.2006 a Tribunalului Jud. V,dar și decizia Curții de Apel Iași nr. 121/2006.
S-a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Județean
a reținut că odată ce Tribunalul Vasluia solicitat documentația care a stat la baza emiterii dispoziției înseamnă că s-a acceptat poziția reclamantului de contestare a dispoziției emise de unitatea deținătoare.
S-a mai reținut că, deși instanța a apreciat că urmează să verifice legalitatea dispoziției, la următorul termen de judecată a soluționat cauza respingând cererea ca rămasă fără obiect, omițând motivul repunerii pe rol a acesteia și fără să arate argumentat care este rațiunea pentru care s-a revenit asupra celor dispuse prin încheierea de repunere pe rol.
În cursul judecării cauzei nr. 74/2004 și până la pronunțarea sentinței civile nr. 235/2006 a Tribunalului Vaslui, la termenul din 16.05.2005, cererea a fost suspendată în baza dispoziției art. 244 al. 1 și 2 Cod procedură civilă (până la soluționarea definitivă a acțiunii în revendicare formulată inițial).
Această încheiere a fost casată prin decizia civilă nr. 655/2005 a Curții de APEL IAȘI și trimisă cauza pentru continuarea judecății. Curtea de Apel a reținut că potrivit disp. art. 47 din Legea 10/2001, persoana îndreptățită poate alege calea acestei legi, renunțând la judecarea cauzei potrivit dreptului comun sau solicitând suspendarea ei.
Odată ce acțiunea în revendicare nu a fost soluționată definitiv, reclamantul poate alege între judecata pe calea dreptului comun ori calea legii speciale.
Din alin. 3 al art. 47 din Legea 10/2001 rezultă că dreptul de opțiune aparține reclamantului și că, în cazul în care persoanei îndreptățite i s-a respins prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă acțiunea privind restituirea în natură a bunului solicitat, termenul de depunere a notificării prevăzut de art. 11 al. 1, curge de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești.
Reclamantul este singurul în cauză să opteze pentru judecata, fie pe calea dreptului comun, fie pe calea legii speciale.
Judecata cauzei de față are loc ca urmare a trimiterii cauzei spre rejudecare de către, în urma casării sentinței civile nr. 235/2006 a Tribunalului Vaslui și deciziei nr. 121/2006 a Curții de APEL IAȘI.
Cu privire la cererea de revendicare a suprafeței de 1000 mp.,ce face obiectul contestației de față, aceasta a fost formulată pe calea dreptului comun în anul 2001 la ribunalul Vaslui și fost respinsă prin sentința civilă nr. 171/2001 a Tribunalului Județean
Prin decizia civilă nr. 5/2002 a Curții de APEL IAȘIa fost schimbată în parte sentința Tribunalului Vaslui, iar pârâta "" Bârlad a fost obligată să lase reclamantului în deplină proprietate suprafața de 1000 mp. teren situată în Bârlad-.
Împotriva acestei decizii reclamantul declarat recurs pe motiv că unitatea pârâtă nu a fost obligată și la plata unor despăgubiri pentru demolarea construcției de pe acest teren.
Recursul a fost soluționat prin decizia civilă nr. 505/2006 a Curții de APEL IAȘI fiind menținută decizia civilă nr. 5/2002 Curții de APEL IAȘI.
Așadar, la data de 7.06.2006 a rămas irevocabilă hotărârea Curții de APEL IAȘI prin care "" era obligată să-i lase reclamantului în deplină proprietate suprafața de 1000 mp. situată în Bârlad,-, jud.
Tribunalul Vaslui, prin sentința civilă nr. 417 din 15.04.2008, a respins acțiunea civilă formulată de -. în ceea ce privește toate capetele de cerere, după cum urmează:
- obligarea petentei să răspundă la notificarea reclamantului, comunicată prin executorul judecătoresc la data de 3.05.2001;
- anularea dispoziției nr. 1/4 ianuarie 2006 emisă de "" Bârlad;
- obligarea pârâtei la plata către reclamant de despăgubiri morale și materiale.
Pronunțând această sentință, tribunalul a reținut că, în baza unui înscris sub semnătură privată intitulat " de vânzare", nedatat, G, autorul reclamantului, a cumpărat suprafața de 1000 mp. situat în Bârlad, str. - având ca vecini:, prof., drumul Trei și drumul.
Acest teren a fost cumpărat de la. Autorul reclamantului a fost autorizat să-și construiască o cameră din furci și vălătuci acoperită cu scândură.
Din adresa nr. 1579/2001 emisă de Primăria Bârlad rezultă că imobilul cu destinația de locuință situată în- a fost demolat înainte de anul 1989 și nu s-au găsit acte cu privire la trecerea în patrimoniul statului a acestui imobil. Acest amplasament este ocupat în prezent de investiții, respectiv de Autogara Bârlad.
Prin decizia nr. 488/30.10.1979 a Consiliului Popular al județului V s- transmis dreptul de administrare directă asupra unui teren proprietate de stat în suprafață de 5600 mp. de la Comitetul Executiv al Consiliului Popular al mun. Bârlad la Întreprinderea de Transporturi auto V în vederea amplasării obiectivului de investiții "Autogara Bârlad".
Din analiza tuturor actelor dosarului în cauză a rezultat că nu s-a făcut dovada că acest teren ar fi ieșit în mod legal din patrimoniul defunctului G și ar fi intrat în proprietatea statului.
Așadar, fostul Consiliu Popular al jud. V nu putea să transmită dreptul de administrare directă asupra acestuia către intimata "" Bârlad.
La data înființării acestei unități, terenul în litigiu nu se afla în proprietatea sa, așa încât nu putea fi atestat dreptul său de proprietate în baza disp. HG 834/1991.
In concluzie, autorul reclamantului a avut în proprietate o suprafață de 1000 mp. teren situat în Bârlad str. -, teren ce a fost preluat în mod abuziv de către stat.
Aceste aspecte au fost reținute și în decizia civilă nr. 5/5.03.2002 a Curții de APEL IAȘI prin care a fost admisă acțiunea în revendicare formulată de reclamant.
Reclamantul -., fiul lui Gau zat de disp. art. 22 din Legea 10/2001 și a trimis o notificare Primăriei Bârlad pentru ca "" să fie obligată la plata de despăgubiri pentru terenul de 1000 mp. moștenit de la părinții săi.
Deoarece Primăria nu avea calitate de unitate deținătoare, aceasta a trimis notificarea formulată de petent pârâtei "" Bârlad.
Notificarea formulată de petent este legală chiar dacă nu a fost introdusă inițial la unitatea deținătoare, în această situație având prevalență, principiul realizării dreptului în raport cu cel al respectării procedurii.
Din adresa nr. 2336/2004 a Primăriei mun. Bârlad (fila 13 dosar) rezultă că notificarea a fost înaintată către "" Bârlad.
Din decizia nr. 505/2006 a Curții de APEL IAȘI rezultă că suprafața de teren în litigiu se află în incinta "" Bârlad. Pe acest teren este construită o stație pompă carburant și un depozit carburant (conform concluziilor raportului de expertiză).
Așadar, motivele de respingere a pretențiilor formulate de reclamant, arătate în dispoziția nr. 1/04 ianuarie 2006 nu sunt conforme cu realitatea.
Așa cum s-a arătat mai sus, reclamantul a respectat disp. art. 22 din Legea 10/2001, în sensul că notificarea a fost trimisă petentei de către Primărie, iar pe de altă parte, este de necontestat faptul că pârâta are calitatea de unitate deținătoare pentru terenul în litigiu.
Pretențiile formulate de către reclamant în notificarea comunicată pârâtei trebuiau, într-adevăr, respinse, însă pentru alte considerente.
Astfel, la data de 5.03.2002, a fost pronunțată decizia nr. 5 de către Curtea de APEL IAȘI, decizie prin care unitatea pârâtă a fost obligată să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1000 mp.
Chiar dacă la data emiterii dispoziției (04 ianuarie 2006) decizia Curții de APEL IAȘI se afla în faza recursului, motivul respingerii pretențiilor reclamantului trebuia să fie tocmai decizia Curții de APEL IAȘI.
Cu toate acestea soluția de respingere pretențiilor reclamantului prin dispoziția unității deținătoare este corectă deoarece din art. 2 al Dispoziției rezultă că a fost analizat și fondul cauzei.
Deși reclamantul cunoștea faptul că a formulat o contestație în baza dispozițiilor Legii 10/2001, nu a uzat de posibilitatea prevăzută de art. 47 din aceeași lege în sensul că nu a solicitat suspendarea judecării cauzei de revendicare (aflată în recurs la data emiterii dispoziției) și nu a renunțat la judecata cererii.
În aceste condiții, reclamantul a uzat atât de calea dreptului comun (acțiunea în revendicare formulată) cât și de calea legii speciale, respectiv contestația formulată în baza Legii nr. 10/2001.
În condițiile în care pretențiile reclamantului în ceea ce privește revendicarea terenului au fost admise, situația din punct de vedere juridic în soluționarea prezentei contestații îmbracă forma unei cereri pentru o dublă reparație.
Chiar dacă instanța de drept comun și instanța investită să judece în procedura specială a Legii 10/2001 cunoșteau despre aceste acțiuni, suspendarea judecății nu se putea dispune din oficiu.
Aceasta deoarece art. 47 din Legea 10/2001 instituia în drept, o posibilitate de opțiune liberă pentru cei care au recurs anterior apariției acestui act normativ la acțiuni în justiție. Nu se instituie o obligație generală în sensul suspendării acțiunilor în curs ori renunțării la judecata acestora.
În al. 3 al art. 47 din Legea 10/2001 se arată că în cazul persoanei îndreptățite căreia i s-a respins prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, acțiunea de restituire în natură a bunului solicitat, termenul de notificare curge de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești.
Nu se face nici o referire cu privire la hotărârile judecătorești definitive și irevocabile de admitere.
Reclamantul, după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de revendicare, a continuat judecata în contestația formulată în baza Legii nr. 10/2001.
Chiar dacă reclamantul întrunește condițiile de persoană îndreptățită în sensul Legii nr. 10/2001, iar societatea petentă are calitatea de unitate deținătoare, soluția de respingere a pretențiilor reclamantului este temeinică și legală, însă pe alte considerente decât cele arătate în dispoziție.
Aceasta, deoarece, la data de 7.06.2006 a rămas definitivă și irevocabilă decizia Curții de APEL IAȘI prin care unitatea pârâtă a fost obligată să lase reclamantului în deplină proprietate suprafața de 1000 mp. teren ce face obiectul contestației. Decizia Curții de APEL IAȘI nr. 5/5.03.2002 rămasă definitivă și irevocabilă constituie înscris autentic, din punct de vedere probator, poate fi investită cu formulă executorie; constituind titlu executoriu hotărârea poate fi pusă în executare în termenul de prescripție a dreptului de a obține executarea silită.
În situația în care reclamantul ar fi solicitat prin contestația formulată restituirea în natură a terenului de 1000 mp. instanța ar fi putut constata lipsa de interes în promovarea contestației.
Însă din memoriile depuse de reclamant la dosarul cauzei rezultă că acesta solicită ca unitatea deținătoare să fie obligată la plata de despăgubiri pentru imobilul proprietatea sa.
In condițiile în care reclamantul nu mai dorește ca terenul să-i fie restituit în natură, interesul în promovarea prezentei contestații există. Pe de altă parte reclamantul a urmat în mod paralel atât procedura pe drept comun, cât și procedura specială.
Numai că reclamantul a avut în prezenta contestație o poziție oscilantă față de cea avută în cadrul promovării acțiunii în revendicare.
Chiar dacă ulterior reclamantul nu a dorit să mai uzeze de decizia Curții de APEL IAȘI de admitere a cererii de revendicare, mai precis, nu a dorit să o mai pună în executare, nu exista posibilitatea prevăzută de lege de restituire în natură unui imobil preluat în mod abuziv de către stat pe calea dreptului comun și în același timp persoanei îndreptățite să i se stabilească și măsuri reparatorii prin echivalent (despăgubiri).
Dacă s-ar proceda în acest mod, persoana îndreptățită s-ar afla în posesia a două titluri de proprietate, fiind beneficiara a unei duble măsuri reparatorii.
La fel ca și hotărârea definitivă și irevocabilă de admitere a cererii de revendicare și dispoziția de admitere pretențiilor face dovada proprietății, este înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie (art. 25 al. 4 din Legea 10/2001.
Prin poziția procesuală a reclamantului, care nu a renunțat la judecata cererii de revendicare și nici nu a solicitat suspendarea judecării cauzei, se înțelege că acesta a dorit ca pretențiile sale să fie soluționate pe calea dreptului comun.
Așa cum se reține în decizia civilă nr. 505/2006 a Curții de APEL IAȘI, suprafața de teren revendicată de reclamant de 1000 mp. a fost delimitată de către expert împreună cu părțile. Pe această suprafață de teren a fost construită o pompă carburant și un depozit carburant, terenul neafectând incinta Bârlad.
Față de cele arătate, instanța a constatat că pretențiile reclamantului sunt neîntemeiate și a respins cererea de anulare a dispoziției nr. 1/04.01.2006 emisă de "" Bârlad.
Instanța a respins și cererea de obligare a petentei să răspundă la notificarea reclamantului pe motiv că în cursul judecății petenta a emis dispoziția nr. 1/4.01.2006.
Cererea formulată de reclamant privind obligarea pârâtei la plata de despăgubiri materiale și morale pentru prejudiciul cauzat prin demolarea construcției a fost respinsă întrucât nu s-a dovedit cine a demolat construcția edificată și nici întinderea prejudiciului cauzat prin această demolare.
Reclamantul -. a declarat apel considerând că sentința tribunalului este nelegală și netemeinică.
În motivarea apelului, el susține că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, tribunalul nestudiind probele administrate în cauză și interpretându-le greșit.
Susține apelantul că, potrivit tribunalului, pârâta ar fi procedat corect atunci când nu a respectat dispozițiile imperative ale art. 23 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 refuzând să se pronunțe printr-o decizie motivată asupra notificării în termen de 60 de zile de la primirea acesteia.
Apelantul afirmă că tribunalul a reținut greșit și împrejurarea potrivit căreia el, deși formulase acțiune în revendicare pe calea dreptului comun, nu a uzat de disp. art. 47 din Legea nr. 10/2001 și nu a cerut suspendarea acțiunii în revendicare. Însă, apelantul arată că, el a înțeles să aștepte să i se răspundă la notificare și numai după acel moment să se adreseze instanței, potrivit procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Mai pretinde apelantul că tribunalul a reținut greșit și faptul că nu și-ar fi precizat obiectul acțiunii, deși în motivarea hotărârii apelată a arătat exact ce a solicitat prin cererea cu care a investit instanța.
Prin precizările depuse la dosarul cauzei, apelantul a învederat instanței de apel că solicită și despăgubiri pentru imobilul - casă de locuit - ce a fost demolat abuziv.
Intimata "" Bârlad a formulat întâmpinarea solicitând respingerea apelului ca nefondat motivat de faptul că tribunalul a avut în vedere că, prin dispoziția nr. 1 din 04.01.2006, a răspuns solicitărilor reclamantului-apelant, conform dispozițiilor Legii nr. 10/2001.
În apel a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de susținerile părților,d e ansamblul materialului probator și de prevederile legale incidente, Curtea reține că apelul este întemeiat.
Prin dispoziția nr. 1 din 04.01.2006, "" Bârlad a soluționat notificarea formulată de apelantul -. în sensul respingerii pretențiilor de retrocedare a imobilului - teren - situat în Bârlad,- și de acordare de despăgubiri pentru casa de locuit și gospodăriile anexe ce au fost distruse.
Intimata și-a motivat soluția prin faptul că notificarea nu a fost înaintată societății prin intermediul executorului judecătoresc, iar aceasta ar fi atras decăderea notificatorului din drepturile pe care le revendică.
Tribunalul a reținut, însă, corect că notificarea a fost redirecționată intimatei de către Primăria Municipiului Bârlad, conform art. 27 din Legea nr. 10/2001 și art. 27.1 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin nr.HG 250/2007.
Sub acest aspect, al legalei investiri a intimatei cu soluționarea notificării apelantului, hotărârea instanței de fond a intrat în puterea lucrului judecat ca urmare a neatacării sale.
În ceea ce privește fondul litigiului dedus prezentei judecăți, Curtea reține că tribunalul, deși a stabilit în mod corect situația de fapt, a procedat la o greșită aplicare a prevederilor legale în materie.
Astfel, este adevărat că, prin decizia nr. 5 din 05.03.2002 a Curții de APEL IAȘI, rămasă irevocabilă, s-a dispus obligarea pârâtei "" Bârlad de a-i lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantului -. suprafața de 1.000. teren, situată în Bârlad, str. -, conform anexei nr. 1 la raportul de expertiză întocmit de expert tehnic
Pârâta-intimată a refuzat să se conformeze acestei hotărâri judecătorești, astfel că, la momentul soluționării notificării, aceasta avea calitatea de unitate deținătoare a terenului preluat de stat în mod abuziv și solicitat de reclamantul-apelant.
Potrivit art. 9 din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini.
Raportat la acest text și în considerarea principiului respectării stabilității raporturilor de proprietate, Curtea apreciază că se impune obligarea "" Bârlad de a restitui în natură reclamantului-apelant suprafața de 1.000. teren, situată în Bârlad,-.
În ceea ce privește casa de locuit și anexele gospodărești, Curtea reține, din cuprinsul notificării și din memoriile reclamantului-apelant, că acestea au fost demolate la un interval de timp relativ scurt de la momentul preluării lor de către stat, astfel că apelanta a preluat numai terenul, fără construcții.
Art. 32 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 stabilește că în situația imobilelor-construcții demolate, notificarea formulată, de persoana îndreptățită se soluționează prin dispoziția motivată a primarului entității administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a aflat imobilul.
Având în vedere aceste prevederi legale, Curtea constată că intimata nu poate avea calitatea de entitate investită cu soluționarea notificării ce are ca obiect despăgubiri pentru construcțiile demolate, astfel că se impune trimiterea acesteia spre soluționare Primarului Municipiului Bârlad.
În consecință, în baza art. 296 Cod procedură civilă, se va admite apelul și se va reforma sentința tribunalului în sensul celor mai sus menționate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul formulat de reclamantul. împotriva sentinței civile nr. 417 din 15.04.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui pe care o schimbă în tot.
Admite contestația formulată de. împotriva Dispoziției nr. 1 din 4 ianuarie 2005 emisă de "" Bîrlad pe care o desființează.
Dispune restituirea în natură a suprafeței de 1000 m2 teren situată în Bîrlad-.
Trimite notificarea referitoare la imobilul construcție demolată, spre soluționare Primarului municipiului Bîrlad conform art. 32 al. 1 din Legea nr. 10/2001.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.04.2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- --- - -
Grefier,
- -
Red. -
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:
26.05.2009
2 ex.-
Pronunțată în ședința publică de la 24 Aprilie 2009
Președinte, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Judecători:Mona Maria Pivniceru, Georgeta Buliga
