Speta drept civil. Decizia 409/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 409
Ședința publică de la 24 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 3: Daniela Pruteanu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursul declarat de
recurenta " " împotriva încheierii de ședință din 01 04 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, intimați fiind: R, -, I, G, -, -, G, G, B, -, G, G, și .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurentă, lipsă intimații.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, intimații, prin apărător au depus la dosar, prin faxul și registratura instanței, întâmpinare, într-un singur exemplar.
Președintele completului dă citire raportului asupra recursului potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Avocat depune împuternicire avocațială pentru recurentă, precizează că a luat cunoștință de întâmpinare de la dosar, nu mai are cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin încheierea din 01.04.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Iașia respins cererea pârâtei SA privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. 2 ultima liniuță din Legea 53/2003.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că excepția de neconstituționalitate vizează competența, dar a fost invocată ulterior pronunțării asupra excepției necompetenței teritoriale; ca atare, a considerat că în momentul de față este investită cu soluționarea pe fond a cauzei și nu mai poate reveni asupra celor dispuse, astfel încât a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile art. 29 alin. 2 din Legea 47/1992, în sensul că soluționarea prezentei cauze nu mai depinde de modul de soluționare de către Curtea Constituțională a excepției invocate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține recurenta că, în cauză, sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea 47/1992, respectiv:
- Excepția să fie invocată în fața instanței judecătorești sau a tribunalului arbitral, condiție îndeplinită în cazul dedus judecății, întrucât prezenta excepție este invocată în fața tribunalului;
- Excepția să aibă ca obiect prevederi legale cuprinse în lege (stricto senso) sau în ordonanțe de guvern, respectiv ordonanțe de urgență ale guvernului, condiție îndeplinită prin faptul că se invocă neconstituționalitatea prevederilor legale cuprinse în art. 298 alin. 2 din Legea nr. 53/2003, dispoziții legale în vigoare la momentul invocării excepției;
- Excepția să aibă în vedere prevederi legale ce nu au mai fost declarate neconstituționale anterior, condiție ce este îndeplinită prin faptul că prevederile anterior menționate nu au fost declarate ca fiind neconstituționale de Curtea Constituțională;
- Excepția să aibă ca obiect prevederi legale ce au legătură cu soluționarea cauzei, condiție îndeplinită prin faptul că prevederile legale considerate ca fiind neconstituționale antamează asupra modalității de soluționare a excepției necompetenței teritoriale invocate în prezenta cauză. Dispozițiile din Legea nr. 47/1992 vorbesc despre legătura dintre prevederile legale și soluționarea cauzei, or modalitatea în care este soluționată excepția de necompetență teritorială influențează în mod covârșitor soluționarea generală a cauzei.
Mai arată recurenta că soluționarea excepției de necompetență teritorială presupune analizarea ipotezei în care Legea 168/1999 mai este în vigoare sau nu. În art. 298 al. 2 Codul muncii, sunt identificate (marcate cu liniuță) actele normative abrogate expres, total sau parțial, iar ultima liniuță este urmată de textul "orice alte dispoziții contrare".
Această ultimă liniuță din art. 298 constituit temei pentru interpretarea textului ca reprezentând o "abrogare implicită" ceea ce vădește pentru teoreticieni o vădită neinformare legislativă și reluarea unor teze vechi dar fondate în epoca emiterii lor pe un text legal, iar pentru judecători o gravă neglijență prin necunoașterea legii aplicabile și depășirea atributelor puterii judecătorești.După intrarea în vigoare a Legii 24/2000 nu mai există temei legal pentru operarea abrogării implicite, fiind abrogat expres actul normativ care reglementase acest mod de abrogare, Decretul 16/1967 pentru aprobarea Metodologiei generale de tehnică legislativă privind pregătirea și sistematizarea proiectelor de acte normative.
Însă, arată recurenta, prin dispozițiile art. 62 și 63 din Legea 24/2000, legiuitorul a impus cu caracter imperativ abrogarea expresă directă, iar dispozițiile normative vizate trebuie determinate expres.
Față de situația juridică dedusă judecății - modalitatea de soluționare a excepției necompetenței teritoriale a tribunalului - respectiv conținutul prevederilor legale considerate ca fiind neconstituționale, este evident faptul că acestea din urmă antamează asupra modalității de soluționare a cauzei, având astfel o strânsă legătură cu obiectul dedus judecății.
Ori, dispozițiile cuprinse în art. 298 alin. 2 ultima liniuță din Legea 53/2002 sunt neconstituționale prin raportare la prevederile art. 1 alin. 4 și 5, art. 73 alin. 3 lit. p și art. 79 alin. 1 din Constituție.
Ca urmare, se solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Iași, sesizarea Curții Constituționale a României și suspendarea cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată.
În drept, motivele de recurs se încadrează în prevederile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
În recurs nu au fost depuse înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat.
Astfel, la termenul din 18.02.2009, pârâta SA, prin apărător, a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Iași, considerând că au fost încălcate prevederile art. 72 din Legea 1999, raportat la prevederile art. 249 și art. 298 alin. 2 ultima
liniuță din Codul muncii și la prevederile art. 62,63 și 83 din Legea 24/2008. A susținut că după intrarea în vigoare a Legii 24/2000 nu mai există temei legal pentru operarea abrogării implicite, iar instanța competentă este cea de la sediul pârâtei, respectiv Tribunalul București.
Instanța de fond, văzând dispozițiile art. 284 alin. 2 din Codul muncii și domiciliul reclamantilor, a respins la data de 20.02.2009 excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Iași invocată de pârâtă.
La termenul următor pârâta invocă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 298 alin. 2 ultima liniuță din Codul muncii, prin raportare la prevederile art. 1 alin. 4 și 5, art. 73 alin. 3 lit. p și art. 79 alin. 1 din Constituția României.
În aceste condiții, Curtea de Apel constată că în mod corect a respins Tribunalul Iași cererea pârâtei de sesizare a Curții Constituționale.
Astfel, încheierea din 20.02.2009 prin care a fost respinsă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Iași, este o încheiere interlocutorie, asupra căreia nu se mai poate reveni, în conformitate cu dispozitiile art.268 alin. 3 Cod procedură civilă.
Ca atare, sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a disp. art. 298 alin. 2 ultima liniuță din Codul muncii, care vizează tocmai abrogarea tacită a prevederilor art. 72 din Legea 168/1999 și, în consecință, schimbarea competenței teritoriale în conformitate cu art. 284 Codul muncii, nu se mai impunea, deoarece nu mai exista cerința impusă de art. 29 din Legea 47/1992, respectiv de a avea legătură cu soluționarea cauzei.
Chiar în ipoteza în care excepția de neconstituționalitate invocată ar fi fost admisă, prima instanță nu mai putea reveni asupra încheierii interlocutorii din 20.02.2009, iar sesizarea Curții Constituționale ar fi avut ca efect doar tergiversarea soluționării fondului cauzei.
Mai mult, nu există nici un prejudiciu produs pârâtei - recurente, având în vedere că, în conformitate cu dispozițiile art. 29 alin.1 din Legea 47/1992, excepțiile de neconstituționalitate pot fi ridicate în orice fază a litigiului.
În consecință, constatând că instanța de fond a interpretat și aplicat corect prevederile art. 29 din Legea 47/1992, Curtea de Apel reține că nu este incident motivul de recurs prev. de art.304 pct. 9 Cod procedură civilă, urmând ca, în temeiul art. 312 al.1 Cod procedură civilă, să respingă recursul pârâtei și să mențină încheierea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta SC SA - Membru Grup, prin reprezentant legal, împotriva încheierii de ședință din 01.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./Tehnored.
18.05.2009 - 2 ex.
Tribunalul Iași: -;
-.
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu, Daniela Pruteanu
