Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 85/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr.10/2001-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 85
Ședința publică din 22 mai 2009
PREȘEDINTE: Andrieș Catrinel
JUDECĂTOR 2: Ciută Oana Grefier - -
Pe rol, pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta - prin împuternicit, domiciliată în municipiul S,-, județul S, împotriva sentinței civile nr. 486 din 12 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 15 mai 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie și când, pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, pronunțarea a fost amânată pentru data de astăzi, 22 mai 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată:
La data de 16 noiembrie 2006 reclamanta -, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul S - prin primar, solicitat, în baza Legii nr. 10/2001, anularea parțială a Dispoziției nr. 3066 din 6 octombrie 2006 emisă de pârât, prin care s- propus acordarea de despăgubiri reclamantei pentru imobilul casă de locuit și teren de 330 ce a aparținut autoarei sale -.
Prin sentința civilă nr. 240 din 29 ianuarie 2008 Tribunalul Suceavaa admis contestația și a modificat în parte Dispoziția nr. 3066 din 6 octombrie 2006, emisă de Municipiul S, prin primar. S-a dispus restituirea în natură suprafeței de 330 teren, identică cu 1380 și 622/5, conform planului de situație anexă la raportul de expertiză ( fila 105 dosar ). Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 800 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că expertul numit de către instanță a procedat la identificarea terenului în litigiu și a concluzionat că suprafața de 330 teren proprietatea autoarei reclamantei, se identifică cu parcelele 1380 și 622/5, este neocupat de construcții și afectat parcului -, ocupat de vegetație forestieră ( filele 103-105 dosar ).
Instanța a considerat întemeiată cererea reclamantei, în conformitate cu prevederile art. 10 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva sentinței civile mai sus arătate a formulat apel Municipiul S, prin primar.
În motivarea apelului s-a arătat că dispoziția privind propunerea de acordare a titlurilor de despăgubire nr. 3066 din 6 octombrie 2006 a fost emisă ca urmare a faptului că, la data emiterii acesteia, Municipiul S se considera proprietar asupra terenului de 330, situat pe-. Apelantul arată că unitatea deținătoare a imobilului este Direcția Silvică S și nu Municipiul Faptul că reclamanta avea cunoștință că imobilul este deținut de o altă persoană juridică și nu a solicitat ca notificarea adresată Primăriei municipiului S să fie transmisă persoanei deținătoare, nu poate fi folosit în apărarea intimatei.
Prin decizia civilă nr. 71 din 20 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, s-a admis apelul declarat de municipiul S - prin primar, s- desființat sentința civilă nr. 240 din 29 ianuarie 2008 a Tribunalului Suceava și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În considerentele deciziei de casare s-a reținut că Municipiul S soluționat notificarea apreciind că este unitate deținătoare la acea dată, însă ulterior, prin raportul de expertiză topo efectuat în cauză de expert, s-a reținut că imobilul revendicat se află în administrarea Direcției Silvice S, fiind proprietate publică a Statului Român, astfel se impune clarificarea identității unității deținătoare a imobilului.
În rejudecare, dată fiind dispoziția instanței de casare și precizarea formulată în scris de reclamantă, instanța a introdus în cauză în calitate de pârâtă Direcția Silvică
Acesta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a Dispoziției nr. 3066 din 6 octombrie 2006 a Primarului Municipiului S, ca fiind dată cu încălcarea unor dispoziții imperative ale Legii nr. 10/2001 și emisă de către o entitate ce nu avea calitatea de unitate deținătoare a imobilului, respingerea pe excepție a acțiunii ca inadmisibilă, respectiv prematur introdusă, iar pe fond obligarea Direcției Silvice S de a emite o decizie de admitere sau respingere a notificării cu privire la teren.
Prin sentința civilă nr. 486 din 13 martie 2009 a Tribunalului Suceavaa fost admisă în parte acțiunea reclamantei așa cum a fost modificată, s-a anulat dispoziția nr. 3066 din 6 octombrie 2006 emisă de Primarul Municipiului S și a fost obligată pârâta Direcția Silvică S să soluționeze notificările nr. 58 și 59 /2001 formulate de autoarea reclamantei.
Prin aceeași sentință s-a respins ca prematur introdusă cererea de restituire în natură a imobilelor în litigiu.
În motivare instanța a reținut că unitatea notificată avea obligația ca, în temeiul art. 28 din Legea nr. 10/2001, să identifice unitatea deținătoare și să comunice persoanei îndreptățite elementele de identificare ale acesteia. Cum acest lucru nu s-a întâmplat, reclamanta este în drept să primească de la unitatea deținătoare, în speță Direcția Silvică S, un răspuns la cele două notificări. În consecință, a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii ca nefondată și a fost admisă excepția prematurității formulării cererii de restituire în natură a imobilelor în litigiu.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor reclamanta a arătat că dorește stabilirea unui termen maximal în care pârâta Direcția Silvică este obligată să se pronunțe asupra notificărilor și solicită instanței să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată cerute cu ocazia dezbaterilor la fond.
În drept, a invocat dispozițiile art. 282-298 din Codul d e procedură civilă.
Analizând actele dosarului prin prisma motivelor formulate, instanța constată că apelul este întemeiat.
Prin sentința civilă nr. 240 din 29 ianuarie 2008 a Tribunalului Suceava pârâtul Municipiul S - prin primar a fost obligat să plătească reclamantei suma de 800 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul pentru expertiza efectuată în cauză. În rejudecare, după casarea sentinței primei instanțe prin decizia civilă nr. 71 din 20 iunie 2008 a Curții de Apel Suceava, tribunalul omite să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de la pârâtul municipiul S, deși acesta nu a respectat dispozițiile art. 28 din Legea nr. 10/2001 și a determinat reclamanta să suporte nejustificat anumite cheltuieli legate de expertiza efectuată în cauză. Față de această împrejurare, instanța, ca urmare admiterii în parte a acțiunii, apreciază că reclamanta este îndreptățită să-și recupereze cheltuielile reprezentând onorariul plătit expertei în cuantum de 800 lei, motiv pentru care - conform dispozițiilor art. 296 din Codul d e procedură civilă - va admite apelul și va schimba în parte sentința în sensul arătat mai sus.
În ce privește solicitarea apelantei ca prin hotărârea pronunțată de instanță să se stabilească un termen maximal pârâtei Direcția Silvică S pentru soluționarea notificărilor, Curtea apreciază că acesta este nefondată, deoarece termenul vizat este stabilit de Legea nr. 10/2001, iar instanța nu poate decât să supună controlului decizia de soluționare a notificărilor, la solicitarea părții interesate.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta - prin împuternicit, domiciliată în municipiul S,-, județul S, împotriva sentinței civile nr. 486 din 12 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Schimbă în parte sentința civilă nr. 486 din 12 martie 2009 a Tribunalului Suceava în sensul că:
Obligă pârâtul Municipiul să plătească reclamantei - suma de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 22 mai 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Jud. fond:
Tehnored. Sb.
Ex. 5/15.06.2009
Președinte:Andrieș CatrinelJudecători:Andrieș Catrinel, Ciută Oana
