Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 89/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 89/
Ședința publică din 17 iunie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea apelului declarat de reclamanta, cu domiciliul ales în Târgu M, B-dul 1 - 2. nr. 27,.13, împotriva sentinței civile nr. 346 din 12 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reprezentantul reclamantei apelante, av. și reprezentanta pârâtei intimate Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale SA, consilier juridic, lipsă fiind pârâții intimați SA și Municipiul Tg.M prin primar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că apelul a fost declarat și motivat în termen, fiind scutit de taxă judiciară de timbru, iar pârâta intimată Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale SA a depus întâmpinare.
Se comunică reprezentantului reclamantei apelante un exemplar din întâmpinare.
Reprezentantul reclamantei apelante susține că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării, astfel că nu solicită termen pentru studierea acesteia și nu are alte cereri de formulat.
Reprezentanta pârâtei intimate susține excepția inadmisibilității apelului, invocată prin întâmpinare, solicitând admiterea ei, susținând că sentința atacată era supusă recursului, nu apelului.
Reprezentantul reclamantei apelante solicită respingerea excepției inadmisibilității apelului, dat fiind faptul că textul de lege pe care pârâta își întemeiază excepția e cu directă aplicare cererilor formulate în materia Legii 18/1991, ori obiectul cauzei de față este contestația formulată în temeiul Legii 10/2001.
Instanța respinge excepția inadmisibilității apelului invocată de pârâta intimată Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale SA, constatând că potrivit art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice hotărâre judecătorească poate fi atacată, indicarea greșită a căii de atac putând duce la o eventuală recalificare a acesteia.
Neformulându-se alte cereri, instanța acordă părților cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentantul reclamantei apelante susține apelul astfel cum a fost motivat în scris, solicitând admiterea lui, desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Reprezentanta pârâtei intimate Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale SA solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, pentru considerentele expuse în întâmpinare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 346/12 martie 2009, Tribunalul Mureșa respins excepția inadmisibilității contestației formulate de reclamanta, excepție invocată de pârâta, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a, invocată de această pârâtă, a constatat că - B nu are calitate procesuală pasivă în cauză, a admis în parte contestația formulată și precizată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții și Municipiul Reghin, prin primar, și, drept consecință:
- a obligat pârâții și Municipiul Reghin, prin primar, să înainteze către - B, notificarea nr. 86/N/2001 a contestatoarei cu privire la imobilul situat în Reghin,-, înscris în 4249 Reghin, precum și întreaga documentație anexată notificării înregistrată la Municipiul Reghin sub nr. 2392/14.03.2003 și transmisă și SNP;
- a respins cererea reclamantei de obligare a pârâților și Municipiul Reghin, prin primar, la restituirea în natură a imobilului amintit sau la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru imobil.
În adoptarea acestei soluții, prima instanță a reținut că, astfel cum reiese din probele administrate în cauză, notificarea reclamantei cu referire la imobilul din litigiu nu a ajuns la unitatea deținătoare -, fiind depusă la Municipiul Reghin și transmisă apoi la
În aceste condiții, având în vedere prevederile art. 27 din Legea nr. 10/2001, instanța a stabilit obligația celor două pârâte de a transmite notificarea și actele anexe la adevărata unitate deținătoare, pentru soluționare.
S-a mai reținut că la termenul de judecată din 5 februarie 2009, reprezentantul reclamantei a precizat oral că solicită introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a, însă ulterior nu a depus în scris o precizare de acțiune în acest sens, astfel că, deși această pârâtă a fost citată pentru termenul de judecată din 5 martie 2009, s-a apreciat că instanța nu a fost legal învestită, conform prevederilor art. 112 coroborat cu art. 132 Cod procedură civilă.
Prin urmare, s-a constatat că nu are calitate procesuală pasivă în cauză, iar cererea pentru restituirea în natură a imobilului a fost apreciată ca prematură.
Reclamanta a declarat apel împotriva acestei hotărâri, solicitând desființarea și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, în vederea soluționării pe fond a cererii de restituire în natură a imobilului.
Prin memoriul cuprinzând motivele de apel, reclamanta a susținut nelegalitatea soluției primei instanțe, în contextul în care precizarea de acțiune - sub aspectul introducerii în cauză a - a fost consemnată în încheierea de ședință din 5 februarie 2009, iar aceasta a și fost citată pentru următorul termen. În plus, doar pe parcursul judecății a aflat că aceasta este deținătoarea imobilului revendicat, astfel că întoarcerea în faza administrativă de soluționare a notificării este profund injustă, cu atât mai mult cu cât în cauză au fost administrate probe pentru dovedirea tuturor cerințelor impuse de Legea nr. 10/2001.
De asemenea, reclamanta a susținut încălcarea de către instanța de fond a dreptului la apărare, prin aceea că la termenul de judecată din 5 martie 2009 respins cererea de amânare depusă de avocatul său, deși aceasta era justificată, imputând, în schimb, lipsa cererii de introducere în cauză a, care fusese făcută la termenul anterior.
În fine, s-a apreciat că soluționarea cererii în modalitatea aleasă de prima instanță reprezintă și o încălcare a dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat excepția inadmisibilității apelului, susținând că potrivit dispozițiilor art. II (2) din Titlul I al Legii nr. 247/2005, hotărârea atacată este supusă recursului.
În ceea ce privește fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea căii de atac ca nefondată, pe considerentul că, deși este deținătoarea imobilului din litigiu, nu a primit nicio notificare din partea reclamantei, iar introducerea sa în cauză nu a respectat prevederile art. 65 Cod procedură civilă.
Examinând apelul dedus judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele caracterului devolutiv al căii de atac, Curtea constată că acesta este întemeiat, astfel că urmează a fi admis, pentru considerentele relevate în continuare:
Nu este justificată excepția inadmisibilității apelului, deoarece prevederile art. II alin. 2 din Titlul I al Legii nr. 247/2005, invocate în susținerea acesteia, vizează deciziile sau dispozițiile emise până la data intrării în vigoare a legii, prin care s- propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele prevăzute la art. 16 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, situație care nu se regăsește în speță, astfel că sunt incidente prevederile art. 282 alin.1 Cod procedură civilă.
Cu referire la criticile aduse de reclamantă hotărârii primei instanțe, Curtea constată că acestea sunt întemeiate sub următoarele aspecte:
Pentru revendicarea imobilului din litigiu, reclamanta a transmis Primăriei municipiului Reghin notificarea nr. 86/2001 ( fila 36 fond ), iar prin adresa nr. 2392/14 martie 2003, aceasta i-a comunicat faptul că unitatea deținătoare este - Sucursala M (fila 29 fond ), căreia i-a fost comunicată notificarea și documentația aferentă.
La data de 11 februarie 2004, reclamanta s-a adresat instanței de judecată, invocând refuzul persoanei juridice notificate de a se pronunța asupra cererii de restituire, prin emiterea deciziei prevăzute de art. 25 alin.1 din Legea nr. 10/2001 ( republicată ).
În contextul în care aceasta din urmă a contestat faptul că ar fi deținătoarea imobilului revendicat, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize topografice, reieșind că unitatea deținătoare este Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, fapt recunoscut de aceasta prin adresa nr. 1875/30 ianuarie 2009. ( filele 288 - 298, 391 fond ).
Raportat la starea de fapt relevată, reprezentantul reclamantei a solicitat - la termenul de judecată din 5 februarie 2009 - introducerea în cauză a respectivei companii, în calitate de pârât, cerere admisă de instanță prin încheierea de ședință din aceeași dată, cu consecința citării acesteia pentru următorul termen.
În acest context, Curtea apreciază ca fiind eronată susținerea nelegalei învestiri a instanței, sub aspectul soluționării cererii de restituire a imobilului din litigiu, în contradictoriu cu deținătorul acestuia, identificat în urma probelor administrate, din moment ce fusese deja introdus în cauză, în calitate de pârât. Prin urmare, în mod greșit s-a constatat că acesta nu are calitate procesuală pasivă, dispunându-se doar obligarea pârâților inițiali la a-i comunica notificarea și documentația aferentă.
Împrejurarea că procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001 nu a fost urmată și față de pârâta nu poate fi imputată reclamantei, în contextul în care unitatea prezumată a fi deținătoarea imobilului la data promovării acțiunii în justiție ( în urma informațiilor transmise de Primăria municipiului Reghin ) - în speță, pârâta - nu s-a conformat prevederilor art. 27 alin. 2 - 5 din Legea nr. 10/2001 ( republicată ), în sensul de a-i comunica reclamantei datele de identificare ale adevăratei unități deținătoare, deși, chemată în judecată, a contestat că ar avea o atare calitate.
Pe de altă parte, soluția primei instanțe este de natură a înfrânge dreptul reclamantei - în calitatea sa de persoană îndreptățită, în sensul Legii nr. 10/2001 - de a beneficia de rezolvarea cererii sale într-un termen rezonabil, drept consacrat prin dispozițiile art. 6 (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, sub acest aspect Curtea subliniind faptul că demersurile pentru redobândirea proprietății asupra bunurilor preluate abuzive de Statul Român au început în anul 2001 - prin formularea notificării, continuate în anul 2004 - prin promovarea acțiunii în justiție și finalizate parțial în anul 2009 - prin adoptarea soluției contestate prin prezentul apel.
Or, reluarea în acest moment a procedurii administrative de soluționare a notificării, urmată apoi, de o nouă acțiune în justiție, este de natură a conduce la prelungirea nepermis de mult a procesului, în contextul în care în prezenta cauză s-a administrat un vast probatoriu, care permite soluționarea cauzei pe fond, chiar și în contradictoriu cu pârâta identificată ca fiind deținătoarea imobilului revendicat.
De asemenea, Curtea apreciază că prin reținerea cauzei spre soluționare în lipsa avocatului ales al reclamantei - deși acesta depusese o cerere de amânare, motivată prin imposibilitatea prezentării la termenul de judecată din 5 martie 2009, întrucât avea de susținut o cauză aflată pe rolul altei instanțe ( fapt dovedit prin înscrisurile atașate cererii de amânare - filele 400 - 402 fond ) - prima instanță a încălcat și dreptul la apărare al reclamantei, precum și dreptul la un proces echitabil, în contextul în care se prezuma în mod justificat amânarea judecății, deoarece s-a depus la dosar acțiunea și precizările ulterioare, în vederea comunicării acestora cu pârâta introdusă în cauză la termenul anterior.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată că procesul a fost soluționat în mod greșit fără a se fi intrat în cercetarea fondului, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 297 alin.1 Cod procedură civilă, va admite apelul dedus judecății și va desființa hotărârea atacată, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanțe, în vederea reluării dezbaterilor în cadrul procesual stabilit prin încheierea de ședință din 5 februarie 2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta, cu domiciliul ales în Târgu M, B-dul 1 - 2. nr. 27,.13, județul M, împotriva sentinței civile nr. 346/12 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Desființează hotărârea atacată.
Dispune trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond Tribunalul Mureș.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată azi, 17 Iunie 2009, în ședință publică.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, |
Grefier, Pt. fiind în concdeiu de odihnă semnează |
Red.
Tehnored.
6 exp./31.07.2009
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
