Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 90/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 90/
Ședința publică din 24 noiembrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea apelului declarat de reclamantul, domiciliat în Sf.G,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1007 din 4 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că apelul a fost declarat și motivat în termen, fiind scutit de taxă judiciară de timbru.
Văzând lipsa părților și împrejurarea că acestea au solicitat judecarea cauzei în lipsa lor conform art. 242 Cod procedură civilă, în baza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1007, pronunțată la data de 04.06.2008 de Tribunalul Harghitaa fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului M
În esență, Tribunalul Harghitaa reținut că reclamantul, în calitate de persoană îndreptățită, conform Legii nr. 10/2001, a solicitat despăgubiri pentru imobilul care i-a fost naționalizat, iar pârâtul așa cum i s-a solicitat, a acordat aceste despăgubiri.
Prin urmare, Tribunalul Harghitaa considerat că nu se pot acorda măsuri reparatorii în natură, în condițiile în care, reclamantul nu a solicitat prin notificare acest lucru.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul și a solicitat schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul anulării Dispoziției nr. 391/2008 emisă de pârât, restituirea în natură a terenului neocupat de construcții iar pentru restul terenului, construcțiile demolate, acordarea de despăgubiri.
În considerentele declarației de apel, reclamantul a arătat că este moștenitorul de drept al celui care a deținut imobilul identificat în nr. 116 M C, nr. top. 147 și în această calitate a formulat notificarea nr. 337/2001, prin care a solicitat acordarea de despăgubiri pentru terenul aferent construcțiilor noi edificate și pentru construcțiile demolate iar pentru terenul liber a solicitat să i se restituie în natură.
Municipiul M C, prin primar, a emis Dispoziția nr. 391/2008 și s-au stabilit pentru reclamant, dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pe considerentul că întregul teren este ocupat de Liceul de Artă. Reclamantul susține că acest fapt nu este adevărat și că instanța de fond avea obligația să verifice prin efectuarea unei expertize topografice dacă tot terenul este ocupat. Reclamantul a amintit faptul că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art.7 din Legea nr.10/2001, republicată, care prevăd că prioritar este restituirea în natură a imobilelor trecute în proprietatea statului.
Pârâtul, Primarul municipiului M C, în reprezentarea municipiului M C, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea hotărârii primei instanțe, susținând faptul că nu există ca persoană juridică Primarul municipiul M C, prin urmare, nu poate fi parte în proces. Ca temei de drept a invocat dispozițiile Legii nr. 215/2001 privind administrația publică locală.
Verificând hotărârea atacată, Curtea constată că apelul reclamantului este fondat, având în vedere următoarele considerente:
În fapt, reclamantul s-a pretins moștenitorul fostei proprietare tabulare a imobilului înscris în 116 localității M C, nr. top. 147.
Acest imobil a fost naționalizat și trecut în proprietatea statului prin expropriere în anul 1985 pentru realizarea unor investiții de interes local. În această calitate, reclamantul a formulat o notificare, solicitând la 19 aprilie 2001, recalcularea despăgubirilor pentru imobilul naționalizat. În aceeași notificare, fila 29 dosar fond, la aliniatul 4, reclamantul solicită reatribuirea unui teren corespunzător din proprietatea statului pe o altă zonă periferică corespunzătoare pentru loc de casă.
Municipiul M C, prin primar, a recunoscut calitatea de moștenitor al reclamantului după fostul proprietar tabular al imobilului, a recunoscut de asemenea, că reclamantul este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii potrivit Legii nr. 10/2001, și în consecință, a emis Dispoziția nr. 391/20.02.2008, prin care propunea acordarea de despăgubiri, în condițiile titlului 7 din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul identificat în 116 M C, nr. top 147.
Reclamantul s-a arătat nemulțumit de măsurile reparatorii stabilite de către municipiul M C, prin primar, dorind ca terenul liber să-i fie restituit iar măsurile reparatorii prin echivalent să aibă în vedere restul imobilului.
Curtea remarcă faptul că, instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii, în soluționarea acțiunii reclamantului și nu a cercetat fondul cauzei.
Potrivit art. 7 alin.1 din Legea nr. 10/2001, așa cum a fost ea republicată după modificarea adusă prin Legea nr. 247/2005, de regulă restituirea imobilelor naționalizate se face în natură.
Acest text de lege este completat cu cel cuprins la alin. 2 al aceluiași articol, care prevede că persoana îndreptățită nu poate opta pentru măsuri reparatorii în echivalent decât dacă restituirea nu se poate face în natură. Mai mult, la art. 18 alin. 1 din aceeași lege, se prevede în mod clar situațiile de excepție în care măsurile reparatorii se fac în echivalent, și anume dacă: persoana îndreptățită a fost asociat la persoana juridică care a deținut imobilul înainte de naționalizare; dacă imobilul nu mai există ori dacă imobilul a fost înstrăinat conform legii.
Se poate observa faptul că imobilul în litigiu nu se află în niciuna din situațiile de excepție prev. de art. 18 din Legea nr. 10/2001, republicată, și în condițiile în care la data soluționării notificării (20.02.2008), erau deja în vigoare dispozițiile Legii nr. 10/2001, așa cum au fost ele modificate prin Legea nr. 247/2005, unitatea deținătoare avea obligația să verifice mai întâi dacă nu este posibilă restituirea în natură măcar în parte a terenului naționalizat și apoi după aceea să stabilească măsuri reparatorii prin echivalent.
Această era o obligație legală impusă prin textele de lege mai sus amintite, chiar dacă reclamantul solicitase doar măsuri reparatorii prin echivalent.
Aceeași obligație a avut-o și instanța de fond, care sesizată cu acțiunea formulată împotriva Dispoziției emisă de Primarul municipiului M C, în temeiul art. 7 și 18, în vigoare la data emiterii dispoziției, trebuia să verifice prin administrarea unei expertize judiciare topografice dacă susținerile reclamantului sunt sau nu sunt întemeiate.
Curtea reamintește faptul că potrivit art.129 Cod procedură civilă, instanța are îndatorirea să stăruie prin orice mijloace pentru a afla adevărul și în acest scop poate să propună chiar și din oficiu administrarea de probe.
Prin urmare, Curtea constată că în cauză s-a dat o hotărâre nelegală, și pentru că instanța de fond a procedat la soluționarea acțiunii reclamantului fără a cerceta dacă susținerile acestuia referitoare la existența unui teren liber ce poate fi restituit în natură, în conformitate cu art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă, hotărârea atacată va fi desființată iar cauza va fi trimisă spre rejudecare Tribunalului Harghita ca instanță de fond.
În rejudecarea fondului, Tribunalul Harghita va proceda la efectuarea unei expertize judiciare pentru a stabili dacă, măcar în parte terenul în litigiu poate fi restituit în natură, urmând a se stabili apoi forma măsurilor reparatorii de care urmează reclamantul să beneficieze.
De asemenea, instanța de fond va analiza în ce măsură Primarul municipiului MCa re calitate procesuală, iar la această analiză va avea în vedere și faptul că Legea nr. 10/2001, cuprinde norme speciale derogatorii de la dispozițiile Legii nr. 215/2001, norme care conferă atribuții speciale primarului unității administrativ teritoriale deținătoare a imobilului naționalizat, atribuții în baza căruia emite actul atacat de către reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamantul, domiciliat în Sf.G,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1007/4 iunie 2008 Tribunalului Harghita.
Desființează hotărârea atacată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, Tribunalul Harghita.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 24 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
4 exp./22.12.2008
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
