Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1600/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.1600/
Ședința publică din 24 noiembrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de reclamanta, cu sediul social în C N, str.-, de pârâtele ON Gaz Distribuție SA, cu sediul în Tg.M, P-ța - nr.21 și SA, cu sediul în orașul,-, jud.M, împotriva deciziei civile nr.342 din 29 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reprezentanta reclamantei recurente, av., reprezentantul pârâtei recurente ON Gaz Distribuție SA, consilier juridic, reprezentantul pârâtei recurente SA, av., lipsă fiind pârâții intimați Statul Român prin Primăria orașului și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile au fost declarate și motivate în termen, fiind scutite de plata taxei judiciare de timbru. Se constată de asemenea, că pârâta intimată
Societatea Cooperativă Meșteșugărească a depus întâmpinare.
Se comunică reprezentanților părților câte un exemplar din întâmpinare.
Reprezentanta reclamantei recurente susține cererea de disjungere depusă la termenul anterior, solicitând admiterea ei și disjungerea capătului de cerere având ca obiect cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra imobilului înscris în CF 857, A + 111, nr.top 3177.
Reprezentantul pârâtei recurente apreciază că cererea de disjungere este inadmisibilă. La fila 70 în dosarul instanței de fond există deja o hotărâre de respingere a cererii de disjungere. Cu ocazia rejudecării, reclamanta a mai formulat cerere de disjungere, care a fost respinsă, iar faptul că respectiva încheiere nu a fost motivată constituie al doilea motiv al recursului formulat de.
Reprezentantul pârâtei recurente ON Gaz Distribuție lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii de disjungere.
Reprezentanta reclamantei recurente susține că hotărârea la care face referire reprezentantul nu vizează cererea de disjungere, ci cererea de renunțare. Cererea de disjungere formulată nu e inadmisibilă, instanța nu s-a mai pronunțat asupra unei cereri similare.
Instanța găsește necesar a se pronunța o dată cu fondul asupra cererii de disjungere formulată de reclamanta recurentă.
Reprezentantul pârâtei recurente SA reiterează excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.
Reprezentanta reclamantei recurente susține că instanța s-a pronunțat asupra acestei excepții prin încheierea din 23 septembrie 2008.
Reprezentantul pârâtei recurente ON Gaz Distribuție susține că instanța nu se poate pronunța o dată cu fondul asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei.
Reprezentantul pârâtei recurente SA susține că excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei este o excepție dirimantă.
Instanța menține dispozițiile încheierii din 23 septembrie 2008 și, constatând că nu sunt alte cereri de formulat, acordă părților cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Reprezentanta reclamantei recurente susține recursul astfel cum a fost motivat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea în parte a deciziei atacate și a sentinței instanței de fond, constatarea nelegalității incidentului procesual referitor la renunțarea la judecată a reclamantei privind imobilul înscris în CF 857 A + 111, nr.top 3177, respingerea cererii reconvenționale formulate de pârâta ON Gaz Distribuție. După cum a învederat și la termenul de judecată din 23 septembrie 2008, instanța de fond s-a pronunțat asupra unei cereri ca fiind o declarație de renunțare fără a fi îndeplinite condițiile art.246 Cod procedură civilă. Nu se poate pune în discuție admisibilitatea unei cereri de renunțare, iar reclamanta nu a renunțat la judecarea respectivului petit. Cu privire la cererea reconvențională formulată de pârâta ON Gaz Distribuție, susține că sunt aplicabile prevederile Decretului Lege nr.126/1990, potrivit căruia bunurile preluate de stat se restituie în starea lor actuală Bisericii -. Curtea Supremă de Justiție s-a pronunțat în sensul că trebuie luate în considerare prevederile Decretului Lege 127/1990, iar instanțele sunt obligate să țină cont de recomandările Curții Supreme de Justiție. Nelegalitatea admiterii cererii reconvenționale se datorează faptului că pârâta nu a făcut dovada efectuării investițiilor, astfel că nu sunt incidente principiile îmbogățirii fără justă cauză, invocate de pârâtă. de aproximativ 25 ani, pârâta a beneficiat de și de investiții. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, solicită a se vedea că a depus suficiente înscrisuri care atestă calitatea reclamantei de continuatoare a proprietarului tabular.
Reprezentantul pârâtei recurente susține, cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, că după denumire, sediul e elementul definitoriu al persoanei juridice. Reclamanta nu a făcut dovada existenței unității de sediu a celor două congregații care apar în înscrisurile depuse la dosar. Susține că sunt două congregații.
Invocă, totodată, excepția nulității absolute, dată fiind încălcarea art.1 și 2 din Codul d e procedură civilă, potrivit cărora judecătoria era prima instanță competentă să soluționeze cauza în raport de valoarea imobilului. Solicită a se constata această nulitate și a se dispune rejudecarea cauzei de către Judecătoria Tg.M,
În ceea ce privește cererea de revendicare a imobilului înscris în CF 857, susține că prima instanță a respins cererea de disjungere fără să motiveze această soluție, astfel că se impune casarea cu trimitere spre rejudecare.
În ceea ce privește calitatea Primăriei, primarul poate reprezenta Statul Român, astfel că soluția pronunțată în contradictoriu cu consiliul local este nelegală. A făcut oferte reclamantei, recunoscând faptul că una dintre vile a fost proprietatea ei, iar alta a fost demolată și reconstruită. Există fotografii care atestă că respectiva a fost construită acum 20 ani, nu acum 100 ani. Pentru că nu s-au administrat probe în legătură cu reconstruirea de către, solicită trimiterea cauzei spre rejudecare.
Reprezentantul pârâtei recurente ON Gaz Distribuție se raliază excepțiilor invocate de pârâta SA. Susține concluziile puse pe fond la termenul de judecată din 23 septembrie 2008.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită respingerea recursurilor declarate de pârâtele SA și ON Gaz Distribuție. Cele 3 vicii de nelegalitate invocate sunt inexistente. Cu privire la competența materială, aceasta a fost calificată de Curtea Supremă de Justiție, nu se mai poate reveni asupra ei, normele de competență sunt de imediată aplicare. La data promovării acțiunii, instanța competentă să soluționeze cauza era cea la care a înregistrat acțiunea. Cu privire la susținerile raportate la calitatea procesuală activă a reclamantei, susține că a lămurit această problemă prin atestatul depus la dosar. Recursurile pârâtelor sunt nefondate, solicitând în consecință respingerea lor.
CURTEA,
Prin decizia civilă nr.342 din 29 noiembrie 2007 a Tribunalului Mureș s-au respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanta și de pârâta -""SA precum și apelul incident formulat de pârâta -" Gaz Distribuție"SA.
În considerentele hotărârii atacate s-a reținut că prin cererea de chemare în judecată reclamanta revendică imobilele înscrise în CF 857 nr.top.3154/10/11/1/2, CF nr.857 nr.top.3142/1 și CF 857 nr.top.3142/2/a, susținând că au fost preluate abuziv de Statul Român.
Se arată că instanța de fond în mod corect a apreciat că preluarea imobilelor a avut un caracter abuziv întrucât s-a efectuat cu nerespectarea prevederilor legale în vigoare la data preluării, arătându-se că aplicabile ar fi fost dispozițiile Decretului 358/1948 care au desființat cultul greco-catolic întrucât reclamanta aparținea de acest cult.
S-a reținut că Decretul 358/1948 a fost abrogat prin Decretul-lege 9/1989 pct.20, iar în baza Decretului-lege nr.126/1990 art.1, -catolică a fost recunoscută oficial.
Instanța de apel a concluzionat că deși era în speță aplicabil Decretul 358/1948 din actele dosarului reiese că preluarea imobilelor s-a făcut în baza Decretului 92/1950.
Ca urmare, s-a respins apelul declarat de pârâta -" Gaz Distribuție"SA precizând că la dosar există un înscris cuprinzând situația imobilelor proprietate de stat, preluate în baza decretului 358/1948 în care figurează și imobilele în litigiu însă acest înscris nu se coroborează cu datele de carte funciară care au caracter de opozabilitate confirmând faptul existenței unei preluări abuzive.
Instanța de apel a precizat că în speța dedusă judecății față de invocarea prevederilor Legii 15/1990 are loc transmiterea bunurilor aflate în patrimoniu fostelor unități economice de stat, astfel că prin compararea titlului pârâtei apelante Gaz Distribuție SA dobândit în baza art.20 din Legea 15/1990 față de titlul reclamantei, prevalează titlul de proprietate al reclamantei.
Referitor la apelul reclamantei instanța de apel a apreciat că este nefondat întrucât la imobilul în litigiu pârâta -" Gaz SA a făcut o serie de investiții la imobilul în cauză așa cum reiese din actele dosarului.
S-a respins ca nefondat apelul declarat de -""SA reținându-se că această apelantă a formulat direct în apel o cerere nouă în sensul de a i se recunoaște un drept de proprietate asupra imobilelor 15 și 55 invocând faptul că unul a fost reconstituit iar la celălalt a efectuat investiții, aplicându-se prevederile art.294 pr.civ.
Se arată că criticile aduse hotărârii atacate de către apelantă sunt nefondate astfel că se vor respinge apelurile declarate.
Față de faptul că prin decizia civilă nr.342/2007 a Tribunalului Mureșs -au respins apelurile formulate împotriva sentinței civile nr.63/2001 a Tribunalului Mureș pronunțată în dosarul nr.3237/2000 se cuvine a se arăta că prin această hotărâre s-a dispus următoarele:
S-a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta, împotriva pârâților Statul Român reprezentat prin Primăria, -" Nord"SA Tg-M, și -""SA;
A constatat nelegalitatea trecerii următoarelor imobile în proprietatea statului, ca urmare a nerespectării prevederilor legale, constituie temeiul juridic al preluării: - imobilul înscris în nr.857 nr.top.3154/10/11/1/2, - compusă din 4 camere, sală de mese, bucătărie, situată în- și teren de 1079 mp, - imobil înscris în CF 857 nr.top.3142/1 - din piatră, cărămidă cu etaj, compusă din 34 camere, situată în -, cu teren în suprafață de 1187 mp; - imobilul înscris în CF 857 nr.top.3142/2/a livadă "" cu 1841 mp;
A dispus radierea dreptului de proprietate a statului și repunerea în situația anterioară, respectiv înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilelor mai sus menționate;
A obligat pârâții să recunoască dreptul de proprietate al reclamantei asupra bunurilor mai sus arătate și predarea acestora în deplină posesie și pașnică folosință a reclamantei;
A respins petitul privind obligația pârâtelor la daune cominatorii de câte 200.000 lei ROL pe zi de întârziere de predare a acestor bunuri începând de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la predarea efectivă a acestora;
A lua act și a constatat renunțarea la judecată a reclamantei privind imobilul înscris în CF 857, nr.top.3177, în contradictoriu cu Statul Român - prin Primăria și, în cadrul hotărârii;
A admis acțiunea reconvențională formulată și precizată de -" Nord"SA Tg-M, în contradictoriu cu pârâta reconvențională;
A obligat pârâta reconvențională la plata sumei de 616.000.000 lei ROL, în favoarea reclamantei reconvenționale, reprezentând contravaloarea investițiilor efectuate la imobilul înscris în CF 857 nr.top.3154/10/11/1/2 și a dispus instituirea unui drept de retenție în favoarea reclamantei reconvenționale asupra imobilului, până la achitarea sumei mai sus arătate de către pârâta reconvențională;
A obligat reclamanta pârâtă reconvențională la 23.165.000 lei ROL, cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei reclamante reconvenționale.
În considerentele acestei hotărâri se arată că imobilele în litigiu au fost preluate în proprietatea statului în baza Decretului 92/1950, constatându-se că au fost preluate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la acea dată, respectiv a Decretului 92/1950, astfel că a avut loc o preluare abuzivă.
Instanța de fond a reținut că la imobilul care face obiectul acțiunii reconvenționale înscris în CF 857 nr.top.3153/10/11/2 conform raportului de expertiză tehnică efectuată în cauză s-a efectuat investiții de către reclamanta reconvențională -" Nord "SA în valoare de 61.600 RON.
În ce privește precizarea de acțiune de la fila 30 dosar, instanța de fond a constatat că reclamanta a renunțat să revendice imobilul aflat în administrarea pârâtei luându-se act de renunțarea la judecată față de acest petit.
Împotriva deciziei nr.342 din 29 noiembrie 2007 Tribunalului Mureș, pronunțată în dosarul nr-, au declarat recurs reclamanta și pârâtele Gaz Distribuție SA și -""SA.
În recursul declarat de reclamanta se solicită: admiterea recursului formulat; modificarea în parte a deciziei atacate respectiv a sentinței civile nr.63/23 martie 2001 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr.3237/2000 în sensul constatării ca nelegal a incidentului procesual privind renunțarea la judecată a reclamantei privind imobilul înscris în CF 857 nr.top.3177; reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului înscris în CF 857 nr.top.3177; repunerea părților în situația anterioară; obligarea intimaților la recunoașterea dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului anterior descris și predarea acestuia în deplină posesie și pașnică folosință către reclamantă; respingerea cererii reconvenționale formulată și precizată de -" Nord"SA ca fiind nelegală în sensul neobligării reclamantei la plata către -" Nord"SA a sumei de 61.600 RON, reprezentând contravaloarea pretinselor investiții efectuate la imobilul înscris în CF 857 nr.top.3154/10/11/1/2; obligarea intimatelor la plata în favoarea reclamantei a daunelor cominatorii în cuantum de 200 RON pe fiecare zi de întârziere în operațiunea de predare a imobilelor; menținerea restului dispozițiilor din cuprinsul deciziei recurate și pe cale de consecință reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului înscris în CF 857, nr.top.3154/10/11/1/2, imobilului înscris în CF 857 nr.top.3143/1, imobilului înscris în CF 857 nr.top.3142/2/a; repunerea părților în situația anterioară, obligarea intimaților la recunoașterea dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilelor anterior descrise și predarea acestora în deplină posesie și pașnică folosință către reclamantă; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului se arată că prin sentința civilă 442 din 9 aprilie 1999 pronunțată de Tribunalul Mureșs -a respins acțiunea formulată de reclamantă prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilelor identificate mai sus.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta a formulat apel soluționat prin decizia civilă nr.396/A din 13 decembrie 1999 Curții de Apel Tg-M, prin care s-a desființat sentința civilă 442/1999 și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași instanță.
Prin sentința civilă nr.63 din 23 martie 2001 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr.3237/2000 în urma rejudecării în prima instanță a cauzei, s-a admis în parte acțiunea formulată în sensul reconstituirii dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului înscris în CF 857, nr.top.3154/10/11/1/2, imobil înscris în CF 857, nr.top.3142/1, imobilul înscris în CF 857, nr.top.3142/2/a, prin aceiași sentință constatându-se renunțarea la judecată a reclamantei privind imobilul înscris în CF 857, nr.top.3177 și s-a admis cererea reconvențională formulată și precizată de -" Nord"SA în sensul obligării reclamantei la plata în favoarea -" Nord"SA a sumei 61.600 RON reprezentând contravaloarea investițiilor efectuate la imobilul înscris în CF 857 nr.top.3154/10/11/1/2 și s-a respins petitul privind plata daunelor cominatorii.
Împotriva acestei hotărâri s-a formulat apel soluționat prin decizia civilă nr.18/A din 22 martie 2002 Curții de Apel Tg-M, prin care s-a admis apelul și s-a schimbat în întregime sentința civilă nr.63/23 martie 2001 Tribunalului Mureș în sensul respingerii acțiunii ca prematur formulată, și s-a respins cererea reconvențională formulată de -" Nord"SA.
Împotriva acestei hotărâri s-a formulat recurs soluționat prin decizia nmr.5209 din 21 septembrie 2004 ICCJ prin care s-a admis recursul formulat de reclamantă, s-a casat decizia civilă 18/A din 22 martie 2002 Curții de Apel Tg- și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor.
Prin decizia nr.16/A din 30 ianuarie 2006 Curții de Apel Tg-M în dosarul nr.908/2005 au fost soluționate apelurile respingându-se ca nefondate privind sentința civilă nr.63/23 martie 2001 Tribunalului Mureș.
Împotriva acestei hotărâri se arată că reclamanta a declarat recurs soluționat prin decizia nr.1944 din 1 martie 2007 ICCJ prin care s-a casat decizia nr.16/A din 30 ianuarie 2006 Curții de Apel Tg-M și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor la Tribunalul Mureș.
Prin decizia civilă nr.342 din 29 ianuarie 2007 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr- s-a dispus respingerea atât a apelului promovat de reclamantă cât și a apelurilor promovate de -""SA și -" Nord"SA.
Se invocă prevederile art.304 pct.9 pr.civ. invocându-se faptul că petitul privitor la modificarea în parte a deciziei civile nr.342/2007, respectiv sentinței civile nr.63 din 23 martie 2001 Tribunalului Mureș în sensul constatării ca nelegal a incidentului procesual privind renunțarea la judecată a reclamantei privind imobilul înscris în CF 857 nr.top.3177.
Se arată că instanța la 05.10.2000 s-a pronunțat asupra cererii de disjungere formulată de reclamantă prin încheiere, astfel că, recurenta susține ca nelegală recalificarea cererii formulată într-o renunțare la judecată și să ia act de așa numita renunțare, precizându-se că a fost greșită calificarea de către instanță a unei cererii de disjungere într-o cerere de renunțare la judecată, precizându-se că la dosarul cauzei nu exista o cerere de renunțare la judecata petitului referitor la reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilului înscris în CF 857, nr.top.3177.
Se arată că recurenta reclamantă este titulara dreptului de proprietate asupra acestui imobil fapt care rezultă din extrasele CF iar prin Decretul 358/1948 Statul Român a preluat imobilul anterior descris.
Recurenta invocă prevederile art.1 al Protocolului nr.1 al CEDO precizând că sunt îndeplinite condițiile existenței unui bun aflat în proprietatea reclamantei, a existenței unei ingerințe și justificarea acestei ingerințe, precizându-se că în speță, nu există nicio motivare și nicio justificare referitor la privarea de proprietate pentru cauză de utilitate publică, singura ipoteză care ar fi putut justifica această ingerință susține recurenta.
Se arată că s-a adus o atingere dreptului de proprietate care este necesar a fi sancționată precizându-se că în cauza dedusă judecății nu sunt îndeplinite cerințele prev. de art.1 al Protocolului nr.1 pentru a putea fi în prezența unei limitări a dreptului de proprietate admise de către dispozițiile Protocolului.
Se arată că reclamantei nu i se restituie în natură imobilul revendicat deși acesta este liber de orice sarcină sau construcție fiind și în prezent proprietatea Statului Român, și susține că imobilul fiind preluat în mod abuziv de către Statul Român din proprietatea reclamantei se impune cu forța evidenței reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestui imobil în favoarea vechiului proprietar.
Referitor la petitul ce privește respingerea cererii reconvențională formulată și precizată de -" Nord"SA ca fiind nelegală în sensul neobligării reclamantei la plata către -" Nord"SA a sumei de 61.600 RON reprezentând contravaloarea investițiilor efectuate la imobilul înscris în CF 857 nr.top.3154/10/11/1/2 se arată că -" Nord"SA nu a făcut dovada realizării investițiilor solicitate.
Se solicită de asemenea acordarea daunelor cominatorii care reprezintă determinarea debitorului de a-și executa obligația precizând că admiterea acestui petit ar determina punerea în proprietate și posesie al reclamantei într-un ritm mai alert.
Prin recursul formulat de -""SA se arată că instanța de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub pedeapsa nulității de art.105 alin.2 pr.civ. și solicită casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Se arată de asemenea că, solicită rejudecarea cauzei în condițiile în care prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului cauzei privind imobilul înscris în CF 857 nr.top.3177.
S-a invoc at de asemenea faptul că hotărârea apelată s-a pronunțat față de o persoană care nu a avut calitatea de parte în judecata primei instanțe - Primăria, arătându-se că s-a încălcat principiul disponibilității ceea ce se sancționează cu nulitate absolută.
Se susține de asemenea că instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii arătându-se că Primăria nu ar avea calitate procesuală pasivă fără ca instanța să se fi pronunțat asupra acestei apărări.
Se arată de asemenea că s-a invocat și excepția lipsei calității procesuale a Consiliului local al orașului, aceasta fiind persoana cu care s-a judecat reclamanta în primă instanță fără ca instanța de apel să se fi pronunțat asupra acestei apărări.
Se susține că hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii și că este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, hotărârea fiind lipsită de temei legal.
Se arată că motivarea unei hotărâri reprezintă pentru părți o garanție puternică împotriva arbitrariului judecătorilor, iar pentru instanțele superioare un element necesar în exercitarea controlului declanșat prin căile de atac întrucât art.261 pct.5 pr.civ, prevede că hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței.
Prin recursul declarat de Gaz Distribuție SA se solicită admiterea recursului și modificarea hotărârilor atacate în sensul respingerii cererii reclamantei.
În motivele formulate se arată că societatea recurentă a devenit proprietara imobilului în discuție în temeiul Legii 15/1990 după ce l-a administrat din anul 1977, și că este o societate cu capital majoritar privat astfel că nu poate fio obligată la diminuarea patrimoniului său ca urmare a preluării de către stat a imobilelor ce au aparținut reclamantei din acest dosar.
Se arată că din actele depuse la dosar rezultă că imobilul în litigiu a fost preluat de stat în temeiul Decretului 92/1950 și nu în temeiul Decretului 358/1948, fapt care ar duce la inaplicabilitatea Decretului-lege 126/1990 în cazul de față.
Se arată că acest lucru a fost constatat și de Comisia județeană M pentru aplicarea Decretului-lege 126/1990 motiv pentru care imobilul revendicat nu se regăsește pe lista bunurilor ce se predau din proprietatea statului în proprietatea Bisericii Unite cu, listă ce a fost aprobată prin HG 466/1992.
Invocă prevederile art.304 pct.7 și 8.pr.civ. în drept, coroborat cu prevederile art.299, 316.pr.civ. solicitând respingerea acțiunii formulată de reclamantă.
La 11 februarie 2008, s-a înregistrat întâmpinarea formulată de Societatea Cooperativă Meșteșugărească prin care se arată că reclamanta a renunțat la judecată privind imobilul înscris în CF 857 nr.top.3177 și că pe ternul identificat anterior există construcții ale acestei societăți. Se arată că terenurile naționalizate pe care ulterior s-au edificat construcții nu se pot restitui în natură dar se pot acorda despăgubiri astfel că solicită respingerea recursului declarat.
Pentru a dovedi calitatea procesuală activă a reclamantei s-a depus la dosar atestatul emis de Română Unită cu, -catolică fila 65 dosar recurs, adeverință emisă de Pro, fila 66-68, precum și atestatul emis la B în 13 iunie 2008 de către Unită cu, -catolică Cabinetul, fila 83.
La termenul din 27 octombrie 2008 s-a solicitat de reclamantă disjungerea petitului privitor la reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în înscris în CF 857 nr.top.3177 petit care se judecă în contradictoriu cu.
Având în vedere faptul că reclamanta a solicitat disjungerea petitului privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilului înscris în CF 857 nr.top.3177, instanța deliberând constată că este întemeiată urmând aoa dmite și a fixa termen de judecată, pentru acest capăt de cerere, la 15 decembrie 2008, având în vedere următoarele considerente:
În procesul civil prevalează principiile disponibilității părților, a soluționării într-un termen rezonabil a cauzelor deduse judecății amintind în acest sens cauza Rosengren împotriva României, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin care s-a constatat încălcarea art.6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (dreptul la un proces echitabil). În motivarea sa sub aspectul încălcării la ou proces echitabil Curtea de la Strasbourg a apreciat ca fiind excesivă durata procedurii în care a fost implicat reclamantul avându-se în vedere faptul că la 12 martie 2002 România a ratificat Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Astfel că față de soluționarea separată a petitului referitor la un imobil fără a se lua în discuție celelalte trei imobile care fac obiectul cauzei, se va admite cererea de disjungere formulată de către reclamantă urmând ca instanța de recurs să se pronunțe asupra recursurilor formulate față de celelalte imobile din acțiunea formulată de reclamantă.
Examinând recursurile deduse judecății prin prisma prev.304 pr.civ. și a motivelor de recurs invocate, se constată că sunt nefondate urmând a se respinge, pentru următoarele considerente:
Instanța de apel în mod judicios a apreciat faptul că imobilele deduse judecății (deci fără imobilul față de care a fost disjunsă soluționarea cauzei) au fost preluate abuziv de către stat cu nerespectarea prevederilor legale avându-se în vedere că deși era aplicabil Decretul 358/1948, preluarea imobilelor s-a făcut în baza Decretului 92/1950.
Față de critica invocată în recursul formulată de -" Gaz Distribuție"SA că din actele dosarului precum și din extrasul de CF rezultă că imobilul a fost preluat de stat în baza Decretului 92/1950 și nu în baza Decretului 358/1948 ceea ce ar duce la inaplicabilitatea Decretului-lege 126/1990 se constată că este incontestabil faptul că în baza Legii 15/1990 a ajuns în proprietatea acestei recurente, astfel se constată că instanța de apel în mod corect comparând titlul de proprietate deținut de reclamantă ca fost proprietar înainte de naționalizare și cel al recurentei care, deși a avut un drept de administrare din 1977 asupra imobilului în litigiu, a devenit proprietară în baza art.20 din Legea nr.15/1990 deci, având un titlu cu mult anterior reclamanta față de pârâtă, apreciere justă aplicată de către instanța de apel. Ca urmare, criticile recurentei privitoare la faptul că soluțiile celor două instanțe sunt nelegale și solicită respingerea acțiunii reclamantei, se dovedesc a fi nefondate, reclamanta fiind proprietar CF cu mult timp înainte de a deveni proprietar recurentul -" Distribuție Gaz"SA fiind un proprietar tabular a cărui drept de proprietate a fost dovedit prin actele depuse la dosar.
Față de criticile formulate de -""SA în recursul declarat referitor la încălcarea normelor de competență materială instituite de disp.art.1 și 2.pr.civ. raportat la valoarea obiectului cererii se constată că aceste critici au fost reiterate în recurs după ce au fost formulate în apel, instanța de apel tranșând această susținere prin invocarea faptului că fiind în rejudecare această cauză, instanțele de control apreciind nelegalitatea hotărârilor anterioare ca fiind atrase de alte probleme de drept, chestiunea competenței fiind consolidată.
Instanța de recurs față de susținerile instanței de apel, apreciază că este conformă realității cu precizarea că cauza este pe rolul instanțelor de judecată din anul 1999, este în rejudecare, iar instanța, Tribunalul Mureș, care a pronunțat sentința civilă nr.63/23 martie 2001, fost investită prin decizia nr.1944 din 1 martie 2007 ÎCCJ în dosarul -. Ca urmare, se constată că ICCJ a stabilit în favoarea Tribunalului Mureș competența de soluționare a cauzei astfel că, criticile aduse în acest sens hotărârii atacate se vor respinge ca nefondate.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale a reclamantei invocată în recurs se constată că este nefondată urmând a fi respinsă având în vedere atestatul depus de Română Unită cu -catolică aflat la fila 83 recurs, emis la B la 13 iunie 2008, prin care se arată că, continuitatea de timp și de identitate aaf ost atestată de către prin pentru Bisericile (.110/91 din 8 august 2007). În acest atestat se arată că, a fost fondată la B în 1921. Se precizează că în octombrie 1921 primele călugărițe ale congregației se transferă la iar în 1927 a fost transferată din nou la După 1926 a deschis case și pe teritoriul altor eparhii, C, A etc. Din 1945 sediul se mută la C-N sr. nr.72-76. Se arată că în 1990 prin încheierea civilă nr.413//1990 este recunoscut sediul congregației în C-
Față de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei recurente invocată în cauză.
Referitor la solicitarea din recursul reclamantei de a se respinge cererea reconvențională formulată de -" Nord"SA de a li se achita contravaloarea investițiilor efectuate la imobilul înscris în CF 857 nr.top.3154/10/11/1/2 se constată că este nefondată solicitarea recurentei urmând a fi respinsă avându-se în vedere faptul că la dosarul cauzei 3237/2000 la fila 94-103, există expertiza tehnică întocmită de expert ing. din care reiese că valoarea investițiilor efectuate este de 61.600 RON.
Referitor la plata daunelor cominatorii se constată că în mod întemeiat instanța de fond a apreciat că executarea obligațiilor este posibilă în natură pe cale silită prin intermediul executorilor judecătorești, așa că, respingerea daunelor cominatorii de 20 lei/zi întârziere de predare a bunurilor începând de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la predarea efectivă a acestora s-a respins în mod justificat, reclamanta recurentă având la îndemână calea executării silite prevăzută de Codul d e procedură civilă, avându-se în vedere că un ciclu procesual de la data înregistrării cererii de chemare în judecată durează până la executarea obligațiilor în cazul în care acestea nu se execută de bună voie fiind stabilită de legiuitor executarea silită.
Referitor la lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român care a fost citat prin Primăria invocată în recurs, se constată că în ciclul procesual în care s-a pronunțat hotărârea Tribunalului Mureș în anul 2001, Statul Român a fost reprezentat și a fost citat prin Primăria fără a i se contesta calitatea procesuală decât în recursul formulat în anul 2008. Astfel că, instanța va respinge ca nefondată excepția lipsei calității procesual pasive referitoare la Statul Român, reprezentat prin Primăria, având în vedere că Statul Român a fost parte în proces, a fost reprezentat iar calitatea reprezentantului respectiv, primar, primărie, sau consiliu local, de la data introducerii acțiunii 1999 și până în anul 2008, nu a fost contestată, considerându-se că statul este legal reprezentat în cauză, cu precizarea că în decursul timpului calitatea de reprezentant al Statului Român nu s-a făcut așa cum invocă recurenta prin ministerul Finanțelor Publice în condițiile în care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilelor preluate în mod abuziv de către stat.
Ca urmare se invocă în mod nefondat faptul că Statul Român ar fi fost necesar să fie citat prin Ministerul Finanțelor Publice astfel că se va respinge ca nefondată și această critică formulată de către recurentă.
Referitor la critica faptului că Statul Român nu ar fi fost citat de la bun început în cauză prin Primăria orașului se invocă faptul că în cererea de chemare în judecată formulată în dosarul 7018/1998, Statul Român a fost chemat în judecată prin reprezentant, Primăria, dovedindu-se astfel continuitatea citării în cauză a statului Român prin Primăria.
Față de cele de mai sus, curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate și va menține ca legală și temeinică hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite cererea de disjungere formulată de reclamanta recurentă, cu sediul social în C N, str.-.
Disjunge recursul privind capătul de cerere având ca obiect cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra imobilului înscris în 857, A + 111, nr.top 3177.
Fixează termen de judecată la 15 decembrie 2008.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtele ON Gaz Distribuție SA, cu sediul în Tg.M, P-ța - nr.21 și SA, cu sediul în orașul,-, jud.M, împotriva deciziei civile nr.342 din 29 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Respinge ca nefondat recursul reclamantei, pentru petitele nedisjunse, împotriva aceleiași decizii.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 24 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
3 exp.
12.12.2008.
Jud.fond.
Jud.apel:-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
