Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 91/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr..NR.91/
Ședința publică din 21 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Eleonora Spiridon
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul civil declarat de apelantul pârât PRIMARUL COMUNEI, județul C, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în C,-, -.9 și cu intimata intervenientă, domiciliată în C,- A, împotriva sentinței civile nr. 2379 din 21.12.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr- (n format vechi 2246/2006), având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata intervenientă, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită, în conf. cu disp.art. 87 și urm. Cod pr. civilă.
Apelul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei de timbru.
După referatul grefierului de ședință;
Intimata intervenientă susține că nu are cereri prealabile de formulat ori înscrisuri de depus la dosar, apreciind dosarul în stare de judecată.
Fiind lămurită asupra cauzei, în temeiul art. 150 Cod pr. civilă instanța declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Având cuvântul, intimata intervenientă solicită respingerea apelului.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului.
După luarea dosarului în pronunțare dar nu mai târziu de închiderea ședinței de judecată se prezintă av. pentru intimata reclamantă.
Depune împuternicirea avocațială și întâmpinare la apelul pârâtului, ce urmează să fie considerată concluzii scrise, și solicită respingerea apelului, cu obligarea apelantului pârât la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Reclamanta a chemat în judecată Primarul Comunei pentru ca în baza Legii nr.10/2001 să conteste Dispoziția nr.121 emisă de pârât la 2.05.2006 și să-i fie restituit, în natură în cotă parte imobilul compus din teren în suprafață de 864 și constructie situat în V comunei, a unui darac de lână, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Pe parcursul judecății a formulat cerere de interventie în interes propriu, sora reclamantei, solicitând alături de sora sa revendicarea aceluiași imobil.
În motivarea acțiunii reclamanta a învederat instanței faptul că, a notificat Primăria, prin executorul judecătoresc BEJ, pentru a-i restitui bunurile ce au aparținut autorilor ei. Suprafața de teren a fost dobândită în baza unui act autentic de vânzare-cumpărare, iar în anul 1947 imobilul a trecut în proprietatea statului fără titlu. Împreună cu imobilele a trecut în proprietatea statului și un darac de lână.
În sediul revendicat de reclamantă în prezent funcționează Primăria.
Primarul Comunei a respins notificarea reclamantei - cu motivarea că, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.22 alin.3 din Legea nr.10/2001.
Tribunalul Constanța prin sentința civilă nr.2379/21 decembrie 2007, a admis acțiunea, a anulat Dispoziția nr.121/2006 a Primarului Comunei.
A obligat pârâtul să solutioneze notificarile nr.315/2007 și 649/2001 ce aparțin reclamantelor potrivit art.26 din Legea nr.10/2001 fie prin acordarea în compensare a altor bunuri, fie prin propunerea acordării unor despăgubiri pentru imobilul format din teren în suprafață de 864 și casă de locuit situată în comuna.
Pronunțând această hotărâre instanța de fond a reținut faptul că, Primarul Comunei nu a respectat dispozițiile legale, în sensul că, dacă restituirea terenului și a imobilului nu mai este posibilă, trebuia să ofere alte bunuri și servicii în compensare reclamantei (art.27 alin.3 din Legea nr.10/2001). De asemenea același pârât avea obligația să răspundă la notificările nr.649/2001 și 315/2007 potrivit art.26 alin.1 din Legea nr.10/2001.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel Primarul Comunei judetul Constanta.
În motivarea apelului, apelanta a învederat instanței faptul că, atât reclamanta cât și intervenienta nu au demonstrat cu acte dreptul de proprietate rămas de pe urma autorilor lor. Martorii audiați nu au demonstrat faptul că, terenul revendicat corespunde cu terenul unde este amplasată Primăria în centrul comunei. Adresa nr.510 din 11.10.2005 nu poate fi asimilată cu o recunoaștere a imobilului revendicat de reclamantă și intervenientă. Mai mult, cele două părti au primit în baza Legii nr.18/1991 suprafata de 8,4 ha teren arabil - titlu de proprietate nr-, în condițiile în care nu trebuiau să primească nimic deoarece suprafata de 20,80 ha, proprietatea autorului a fost confiscată de către Finantele Publice de la acea vreme pentru neplata unor datorii la buget.
Actualul sediu al Primăriei judetul C se află în centrul comunei, unde nu a existat nici o construcție.
Nu s-a făcut dovada preluării abuzive a imobilului, revendicat, nu s-a făcut dovada amplasamentului imobilelor, nu s-a făcut dovada că imobilele au fost abandonate.
Examinând criticile formulate, Curtea reține următoarele:
Concepția legiuitorului în adoptarea Legii nr.10/2001 a fost aceea de a institui o procedură prealabilă prin care persoana îndreptățită să se adreseze direct unității detinătoare, urmând ca decizia sau dispoziția emisă de aceasta să fie supusă controlului judecătoresc; faza judiciară a acestor proceduri începe în situația în care persoana îndreptățită este nemultumită de actul prin care se finalizează faza administrativă.
În speța de față, dovada dreptului de proprietate s-a făcut cu actul autentic de vânzare-cumpărare nr.197/1943 prin care autorul reclamantei a cumpărat de la imobilul situat în V comunei compus din teren de 864 și o casă de locuit cu următoarele vecinătăți: la E-șos. ---; la N-, la V-, la S-.
Acest imobil a intrat în proprietatea statului abuziv, fără titlu. Autorii reclamantei au mai avut în această comună și alte proprietăți, iar în perioada anilor 1958-1959 au părăsit localitatea și, în acest imobil ce formează obiectul acțiunii în revendicare a funcționat poșta (aspecte rezultate din declaratiile martorilor).
În 1967 locuința a fost demolată, iar pe teren s-a ridicat o construcție nouă în care a funcționat și funcționează și în prezent Primăria.
- și - intervenientă au calitatea de persoane îndreptățite, întrucât cu actele de stare civilă depuse la dosar au demonstrat că sunt fiicele defuncților părinti și, decedati la data de 10.12.1977 și respectiv 18.02.1985.
Referitor la răspunsul la notificare, instanța de fond a retinut în mod corect faptul că acesta este dat cu încălcarea Legii nr.10/2001. Chiar dacă Primarul Comunei a apreciat că imobilul revendicat nu corespunde actualului amplasament pe care este situată Primăria, avea obliația să facă cercetări amănuntite să verifice dacă în prezent mai există vreo suprafață de teren rămasă liberă și să dispună restituirea în natură, iar în cazul în care nu se mai poate restitui nimic să facă aplicarea art.27 alin.3 din legea nr.10/2001.
Expertiza efectuată în cauza de față concluzionează că întreg terenul este ocupat,situație în care el nu poate fi restituit în natură. Adresa nr.1223/19.08.2004 emisă de Primăria confirmă faptul că, imobilul în cauză a fost demolat iar pe suprafata de 864 s-a construit actualul sediu al Primăriei. Același raport de expertiză precizează că terenul revendicat are aceleași vecinătăți așa cum a avut în 1943.
Răspunsul dat celor două reclamante prin Dispoziția nr.121/2.05.2006 este total greșit în sensul că, cele două succesoare ale defunctilor nu au depus nici un act normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive și nici înscrisuri care să descrie constructia demolată.
Decretul nr.92/1950 s-a demonstrat că reprezintă un act abuziv de preluare a tuturor imobilelor.
În cazul de față nu este vorba de acest act normativ, întrucât imobilul discutat a intrat în proprietatea statului abuziv, fără titlu.
Dispozițiile art.27 alin.3 din Legea nr.10/2001 prevăd faptul că, în cazul imobilelor care nu mai există, se prevăd măsuri reparatorii în echivalent care vor consta în compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu solutionarea notificării, etc.
Prin urmare, instanța de fond a procedat corect obligând Primăria Comunei să răspundă la notificările primite, iar în cazul în care imobilul nu se mai găseste să ofere alte bunuri în compensare așa cum prevede textul de lege enunțat mai sus.
În raport de considerentele arătate mai sus urmează a fi respins apelul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D
Respinge, ca nefondat, apelul civil declarat de apelantul pârât PRIMARUL COMUNEI, județul C, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în C,-, -.9 și cu intimata intervenientă, domiciliată în C,- A, împotriva sentinței civile nr. 2379 din 21.12.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr- (n format vechi 2246/2006).
Obligă apelantul la 1000 lwei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică,azi 21.04.2008.
Președinte Judecător
- - -
Grefier
- -
jud.fond:
red.dec.jud.
tehnored.gref.C-5 ex.
29.04.2008
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Eleonora Spiridon
