Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 92/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.92/
Ședința publică din 21 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Paulina Georgescu
Grefier - -
S-au luat în examinare apelurile civile declarate de:
1) apelanta reclamantă, domiciliată în A,-, județul A;
2) apelanții pârâți CONSILIUL LOCAL, ORAȘUL PRIN PRIMAR, PRIMARUL ORAȘULUI, cu sediul în, str. -. -, nr. 24, județul C,
împotriva sentinței civile nr. 2333 din 18.12.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr- ( nr. vechi 900/2005), având ca obiect contestație în temeiul Legii 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă apelanta reclamantă prin av., conform împuternicirii avocațiale seria - nr. -/2008, lipsind apelanții pârâți.
Procedura este legal îndeplinită, în conf. cu disp.art. 87 și urm. Cod pr. civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Avocatul apelantei reclamante susține că reclamanta nu deține actul de proprietate în sine ci un extras obținut din Registrul de transcripțiuni și inscripțiuni al Tribunalului Constanța, din care rezultă că autorul acesteia figura ca proprietar al imobilului. Depune la dosar, în copie, extrasul din Registrul de transcripțiuni menționat și certificatul nr. 4250/1951 emis de Ortodoxă Română de A I și Sibiu pentru a demonstra că autorul reclamantei era preot militar, precizând totodată că alte înscrisuri nu mai are de depus.
Apreciază că se impune efectuarea unei expertize, expertul urmând să aprecieze dacă poate fi sau nu identificat terenul ce face obiectul acțiunii.
Deliberând, instanța respinge proba cu expertiză având în vedere că nu s-au depus acte pentru identificarea terenului.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat ori înscrisuri de depus la dosar, instanța, fiind lămurită asupra cauzei, în temeiul art. 150 Cod pr. civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelurilor.
Având cuvântul pentru apelanta reclamantă, apărătorul acesteia pune concluzii de admitere a apelului, modificarea hotărârii atacate urmând să se constate că reclamantei i se cuvin despăgubiri pentru 911.p și nu pentru 800. cum a reținut instanța de fond. Extrasul din registrul de transcripțiuni și inscripțiuni depus astăzi și hotărârea judecătorească de trecere în proprietatea statului a acelei suprafețe de teren demonstrează că autorul reclamantei era proprietarul imobilului.
Solicită de asemenea, obligarea apelantului pârât la plata cheltuielilor de judecată și, dat fiind faptul că la fond nu s-a realizat expertiza, restituirea onorariului de expert achitat de reclamantă.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelurilor.
CURTEA
Asupra cererilor de apel;
Reclamanta a chemat în judecată pe Primarul Orașului, solicitând anularea deciziei nr. 202 din 8.03.2005 prin care s-a respins cererea de restituire în natură ori prin echivalent a suprafeței de 900. situată în orașul, județul
În considerente, reclamanta a arătat că prin decizia contestată s-a reținut, pe de o parte că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului revendicat, iar pe de altă parte, că în planul cadastral deținut de Primăria, la adresa menționată în notificare, figurează un alt proprietar și un alt imobil.
La termenul de judecată din 4.10.2005 reclamanta și-a extins cadrul procesual, în sensul că a înțeles să cheme în judecată în calitate de copârâți și pe Orașul și Consiliul Local al Orașului.
În aceste condiții la 22.11.2005 a fost invocată excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local în raport de dispozițiile art. 20 din legea 10/2001, excepție care a fost unită cu fondul.
Prin precizările depuse la dosar la 4.10.2005 Primarul Orașului a arătat că nu se poate identifica imobilul solicitat prin notificare, pe baza simplei mențiuni din matricola fiscală 1942 - 1947 privind "", aceasta neregăsindu-se în registrul cadastral din 1932- 1937.
În raport de probele administrate și de temeiurile în drept aplicabile, s-au reținut:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local, potrivit art. 1 al.2 din legea 10/2001, în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor legii speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.
Această situație determină dobândirea, într-un asemenea litigiu, a calității procesuale pasive a consiliului local care, potrivit art. 36 al.2 lit. c din legea 215/2001 republicată, are atribuții referitoare la statuarea asupra situației juridice a bunurilor proprietate publică, precum și a celor proprietate privată a comunei, orașului sau municipiului, după caz, precum și asupra serviciilor publice de interes local, fiind totodată instituția administrației publice locale cu rol de avizare sau de aprobare, în condițiile legii, a documentațiilor de amenajare a teritoriului și urbanism.
Față de atribuțiile acordate prin lege acestei autorități locale s-a reținut că situația litigioasă generată în cauză, referitoare la restituirea în natură sau prin echivalent a acestui imobil, implică și exercițiul atribuțiilor Consiliului Local, căruia va fi opozabilă prezenta hotărâre asupra imobilului solicitat prin notificare.
Pe fondul cauzei, prin notificarea înaintată Primăriei Orașului, județul C, sub nr. 391 /13.01.2002, reclamanta a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 900. situat în această localitate, inițial dobândit ca teren viran, fără stradă - înscris în evidențele fiscale la matricola 2 nr. 491/1942 și rol 158/953 ( fila 17).
S-a arătat că terenul a aparținut tatălui reclamantei, preot decedat la 30.05.1962 și că din investigațiile făcute ar rezulta că imobilul s-ar afla în prezent în-.
Notificarea a fost depusă cu acte însoțitoare, respectiv hotărârea judecătorească de trecere a bunului în proprietatea statului nr. 731/19.04.1954 a Tribunalului Regional, procesul-verbal nr. 401 din 5.03.1954 de preluare a terenului în proprietatea statului, acte de stare civilă, adresa nr. 120 din 13.01.1998 a C - Circumscripția financiară.
Reclamanta s-a legitimat în cauză ca fiică a autorului său în baza actelor de stare civilă depuse la dosar ( certificat de naștere, căsătorie și respectiv, certificatul de deces al numitei, mama reclamantei).
Ca regulă, potrivit art. 7 al.1 și 2 din Legea 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură, iar dacă restituirea în natură nu este posibilă, persoana îndreptățită nu poate opta pentru măsuri reparatorii prin echivalent decât în cazurile expres prevăzute de lege.
Conform art. 24 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
Prin alin. 2 al art. menționat, n aplicarea prevederilor alin. (1) și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.
În aceste condiții, existența sentinței civile nr. 731/19 aprilie 1954 fostului Tribunal al Raionului, Regiunea C, care atestă că este trecut în proprietatea statului în temeiul Decretului nr. 111/1951, un,teren viran în suprafață de 800 mp. impus la matricola nr. 491/1942, ce aparține preotului din comuna, raion, regiunea C, generează prezumția reglementată de lege în sensul că în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
Autoritatea locală nu a făcut dovada contrară situației de fapt relevate atât de înscrisul menționat, cât și de procesul-verbal nr. 401/5.03.1954 al Primăriei orașului, de preluare a terenului viran ce a aparținut autorului notificantei, pentru care a existat o cerere de impunere depusă de proprietar înregistrată sub nr. 491/1942 ( fila 20 ).
Mai mult, în matricola fiscală nr. 2 este menționat sub nr. 421,teren viran 900 mp pe numele Preot Cpt. ( fila 24 ). Acest aspect este de altfel confirmat de C -Circumscripția Fiscală, nr 120/13.01.1998 ( fila 19 ).
Astfel fiind, imposibilitatea reclamantei de a prezenta comisiei titlul de proprietate nu este relevant în speță decât pentru partea de imobil față de care titulara pretinsului drept nu a putut dovedi că a fost preluat de stat; față însă de împrejurarea că din însăși evidența Primăriei rezultă incontestabil că autorul notificantei a deținut un teren de 800 mp ce a fost preluat în temeiul Decretului nr. 111/1951, nu va avea relevanță - în raport de prevederile art. 24 alin. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001 - neprezentarea vreunui titlu.
Asupra aspectului referitor la imposibilitatea identificării de către autoritățile locale și deopotrivă de către expert a locației acestui imobil ( aspect validat prin adresa nr. 1830/7.11.2007 a PROIECT C, care a arătat că nu deține planuri ale ), s-a constatat că în speță nu este posibilă restituirea în natură a bunului, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 1 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
În raport de toate aceste considerente, prin sentința civilă nr. 2333 din 18.12.2007 Tribunalul Constanțaa respins excepția lipsei calității procesuale a pârâtului Consiliul Local.
A admis în parte acțiunile conexe formulate de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Primarul Orașului, Orașul, Consiliul Local.
A anulat decizia privind respingerea notificării nr. 391/13.02.2002, nr. 202/08.03.2005 emisă de Primarul Orașului și a obligat pârâții să acorde reclamantei măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de teren de 800 mp situată în intravilanul localității.
A respins ca nefondată acțiunea, pentru suprafața de 100 mp.
Împotriva sentinței civile a tribunalului au declarat apel reclamanta și pârâții Primarul Orașului, Orașul prin Primar și Consiliul Local, criticând soluția ca fiind nelegală.
Astfel, reclamanta, raportat la înscrisurile depuse la dosar, critică hotărârea sub aspectul neatribuirii terenului în suprafață de 911. în loc de 800. cum s-a dispus de instanța de fond a fi restituit prin măsuri reparatorii în echivalent.
Terenul solicitat a fi retrocedat, a trecut în proprietatea statului în mod abuziv și, deși există elemente de bază, imobilul nu a fost identificat de autoritatea locală și nici de expertul desemnat de instanță.
Apelanții pârâți solicită admiterea cererii și pe fond respingerea contestației, cu motivarea că reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate cu privire la imobilul solicitat, nu s-a putut identifica imobilul teren în planul cadastral deținut de Primăria în perioada 1932 - 1938. Singurul element de identificare fiind matricola fiscală de impozit din perioada 1942 - 1947 privind Parcela " ".
Din notificarea depusă de reclamantă nu se poate identifica terenul, nefiind individualizat cu stradă, număr, lot sau parcelă, iar pe amplasamentul cadastral pretins, figurează un alt proprietar pe nume. Însăși expertiza dispusă din lipsă de înscrisuri și elemente concrete nu a putut identifica terenul.
Prin urmare, greșit instanța a dispus acordarea de măsuri reparatorii pentru suprafața de 800.
Examinând motivele de apel și verificând probele administrate, instanța reține următoarele:
Astfel, reclamanta și-a dovedit calitatea de persoană îndreptățită, fiind moștenitoarea legală a autorului său, preot.
În dovedirea titlului de proprietate, se depune copie de pe sentința civilă nr. 731/19.04.1954 a Tribunalului Popular al Raionului, județul, care atestă că preotul deținea teren viran în suprafață de 800. iar în baza art. 6 din Decr. 111/1951 a trecut în proprietatea statului ca bun fără stăpân. Procesul-verbal nr. 401/1951 a Secției financiare a orașului, care privește evidența impunerilor fiscale, menționează că pentru terenul de 800. al preotului nu s-a mai declarat impunere din anul 1942, fiind declarat ca fără stăpân.
În foaia matricolă nr. 421 este menționat autorul reclamantei, dar ca și în primele două înscrisuri de mai sus, nu este invidualizat ca locație terenul (aici fiind înscrisă suprafața de 900. în " "). Aceleași elemente rezultă și din xerocopia de pe registrul de transcripțiuni imobiliare.
Titlul de proprietate nu a fost depus, reclamanta nefiind în posesia acestuia, sens în care nici expertul nu a avut elemente de identificare a terenului.
Față de acest aspect, conform art. 221din Legea nr. 10/2001, așa cum a fost modificată și completată prin legea nr. 247/2005, în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive.
În cauza dedusă judecății, din hotărârea judecătorească și procesul verbal de impunere - filele 20 și 23 dosar de fond - rezultă că autorului reclamantei i se percepea impozit pe 800. iar prin sentința tribunalului s-a trecut în proprietatea statului suprafața de 800. ce aparținea lui.
Pe cale de consecință, reclamanta a făcut probe care au dovedit existența dreptului de proprietate, contradicțiile fiind cu privire la întinderea acestuia, motiv pentru care instanța de fond corect a făcut aplicarea dispozițiilor art. 221al.1 și al.2 din Legea nr. 10/2001 așa cum a fost modificată prin legea nr. 247/2005.
Împrejurarea că terenul nu a putut fi identificat este motivată de lipsa titlului de proprietate cât și de lipsa planurilor aparținând "", cea de la fila 76 din dosarul de fond fiind emisă de PROIECT
Față de considerentele de mai sus, potrivit art. 296 Cod pr. civilă, instanța va respinge ca nefondate apelurile reclamantei și pârâților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile civile declarate de apelanta reclamantă, domiciliată în A,-, județul A și apelanții pârâți CONSILIUL LOCAL, ORAȘUL PRIN PRIMAR, PRIMARUL ORAȘULUI, cu sediul în, str. -. -, nr. 24, județul C, împotriva sentinței civile nr. 2333 din 18.12.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr- ( nr. vechi 900/2005), ca nefondate.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 aprilie 2008.
Președinte, Judecător,
- - Grefier, - -
- -
Jud.fond.
Red.dec.jud.
9.06.2008
Dact.gref.
6 ex./9.06.2008
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Paulina Georgescu
