Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 95/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 95
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 12 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Liliana Ciobanu judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Daniela Părău
GREFIER - - - &&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare apelul civil formulat de apelantul-reclamant împotriva sentinței civile nr.627/C din 15.07.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La primul apel nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul-reclamant și intimatul-reclamant, lipsă fiind celelalte părți, dosarul fiind lăsat la a doua strigare.
La al doilea apel nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul-reclamant, care se legitimează cu carte de identitate seria nr.-, eliberată de SPCLEP P N la data de 17.12.2007 și intimatul-reclamant, care se legitimează cu carte de identitate seria nr.-, eliberată de SPCLEP P N la data de 18.01.2006, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată apelul ca fiind la primul termen de judecată, promovat și motivat în termen și legal scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
Apelantul-reclamant nu solicită un nou termen de judecată, solicită a se judeca astăzi. Nu mai are alte cereri de formulat.
Intimatul-reclamant nu solicită termen și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Apelantul-reclamant având cuvântul pe fond solicită admiterea apelului, arătând că în mod greșit s-a respins acțiunea. Arată că nu s-a luat în considerare decât Legea 10/2001 și că nu a fost despăgubit pentru toate bunurile confiscate, invocând dispozițiile Legii nr.221/2009 publicată în Monitorul Oficial nr.396/11.06.2009.
Intimatul-reclamant având cuvântul pe fond solicită admiterea apelului.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra apelului civil de față instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.627/C/2009, pronunțată în dosarul nr-, a Tribunalului Neamța fost respinsă contestația formulată de contestatorii, și, în contradictoriu cu intimatul Primarul comunei, împotriva dispoziției nr.202/30.03.2009, ca nefondată.
În motivarea sentinței instanța de fond a arătat că prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr-, contestatorii, și au solicitat, în contradictoriu cu intimatul Primarul comunei, jud. N, obligarea pârâtului la formularea unei propuneri de acordare de despăgubiri și pentru bunurile care nu au fost menționate în art. 2 din dispoziția nr. 202/30.03.2009, respectiv: un trior, o batoză, două butoaie de metal de 150 fiecare, un plug de fier, o căruță, o vacă cu vițel.
În motivare, contestatorii au arătat că sunt moștenitorii defunctului, fost deținut politic, condamnat de fostul regim la patru ani de închisoare conform sentinței nr. 14 din 1962.
Conform procesului-verbal nr. 47/1962, tatăl lor a fost proprietarul bunurilor confiscate, mai sus menționate, pentru care li se cuvin despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001.
În drept, au fost invocate dispozițiile Codului civil și ale Legii nr. 10/2001.
În dovedire, contestatorii au depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: dispoziția nr. 202/30.03.2009, procesul-verbal de confiscare din 4.05.1962 (dosar nr. 47/1962), extras din sentința nr. 14/1962 a Tribunalului Militar Iași.
Intimatul Primarul comunei a formulat întâmpinare (fila 16 dosar fond) în care a arătat că, prin art. 1 din dispoziția contestată, s-a respins cererea de acordare de despăgubiri bănești pentru bunuri mobile, întrucât această măsură reparatorie nu mai este prevăzută de Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Prin aceeași dispoziție, la art. 2, se propune acordarea de despăgubiri bănești pentru bunurile imobile menționate în referatul nr. 2594/30.03.2009, la punctele 2, 3 și 10, care fac parte integrantă din hotărâre.
A fost înaintat instanței dosarul administrativ aferent dispoziției contestate.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin dispoziția nr. 202/30.03.2009 emisă de Primarul comunei, județul N (art. 1), s-a respins cererea de acordare de despăgubiri bănești formulată de petenții, și pentru bunurile mobile solicitate prin notificarea nr. 389/8.08.2001 transmisă prin Biroul executorului judecătoresc și înregistrată sub nr. 8562/10.08.2001.
Bunurile mobile pentru care s-au solicitat despăgubiri sunt cele prevăzute în procesul-verbal de confiscare din 4.05.1962 (dosar nr. 47/1962), respectiv: un trior pentru treierat cereale,o batoză de fier uzată, două butoaie de metal pentru gaz de 150 fiecare, un plug de fier cu o, o căruță pentru un cu osie de fier, o vacă cu vițel (poz. 4-9).
În speță este neîndoielnic faptul că bunurile mobile menționate au fost confiscate de la autorul contestatorilor în baza sentinței nr. 14/1962 a Tribunalului Militar Iași, ca urmare a unei condamnări pentru o infracțiune de natură politică, săvârșită ca manifestare a opoziției față de regimul comunist.
Însă condițiile în care se pot acorda măsuri reparatorii pentru aceste bunuri (mai puțin vaca și vițelul care nu intră în categoria bunurilor ce constituie domeniul de aplicare al Legii nr. 10/2001) sunt stabilite de art. 6 alin. (2) din lege, care prevede:
"Măsurile reparatorii privesc și utilajele și instalațiile preluate de stat sau de alte persoane juridice o dată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse".
Rezultă astfel că obținerea de măsuri reparatorii pentru aceste bunuri este condiționată de existența lor fizică la data intrării în vigoare a legii. Semnificația termenelor "înlocuite" sau "distruse" ori să nu fi fost casate este aceea ca utilajele să fie cele preluate o dată cu imobilul și să existe la unitatea notificată.
În aplicarea art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, dispozițiile art. 6.2 lit. d) din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin nr.HG 250/2007 prevăd că incidența beneficiului legii se apreciază de la data intrării în vigoare a acesteia, astfel că acordarea de măsuri reparatorii pentru aceste categorii de bunuri este condiționată de existența lor fizică la acest moment.
Condiția imperativă impusă de art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 nu este însă îndeplinită în cauză.
Prin adresa nr. 4574/25.06.2009 (fila 23 dosar), Primăria comunei comunică faptul că bunurile mobile solicitate de contestatori în baza Legii nr. 10/2001 nu mai există astăzi în patrimoniul comunei sau al altor instituții sau persoane juridice. Acestea, în timp, au fost casate sau distruse, termenul de folosință fiind depășit.
În consecință, instanța a reținut că nu pot fi acordate contestatorilor măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 10/2001 pentru bunurile mobile solicitate, urmând a respinge contestația formulată.
Împotriva acestei sentințe a promovat apel contestatorul care a criticat hotărârea atacată, invocând, în esență, faptul că, prima instanță a respins nelegal contestația neintrând în cercetare fondului cauzei, pe de o parte, iar pe de altă, a interpretat greșit actul dedus judecății.
În dezvoltarea orală a argumentării apelului, cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei, apelantul a mai arătat faptul că greșit instanța s-a raportat numai la prevederile legii 10/2001, în cauză, cererea de despăgubire pe care a formulat- având în vedere și dispozițiile Legii 221/2009, publicată în Monitorul Oficial nr.396/2009.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține următoarele:
Prin acțiunea introductivă apelantul-contestator a solicitat formularea unei propuneri de acordare despăgubiri pentru bunurile mobile confiscate de la autorul său, condamnat politic, bunuri ce nu au fost menționate în dispoziția nr.202/30.03.2009, emisă de Primarul Comunei, jud.
Acțiunea formulată are ca obiect contestația anterior menționată, emisă în temeiul Legii nr.10/2001.
Din ansamblul probator administrat în cauză se reține că, autorului apelantului, odată cu condamnarea la politică, i-au fost certificate atât bunuri imobile, cât și o serie de bunuri mobile și animale, menționate în procesul verbal de confiscare din 04.05.1962.
Urmare a notificării apelantului, intimatul a emis dispoziția nr.202/2009, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri pentru imobile (art.2) și a respins cererea de despăgubiri pentru bunurile mobile și animale (art.1), apreciind, că această măsură nu mai este prevăzută de Legea 10/2001.
Potrivit art.6 al.2 din Legea nr.10/2001, și a Normelor Metodologice de aplicare a Legii, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.250/2007, măsurile reparatorii pentru bunuri mobile notificate în temeiul Legii 10/2001, cu modificările ulterioare, primesc și utilajele și instalațiile preluate de stat sau de alte persoane juridice, o dată cu imobilul, cu excepția situațiilor în care acestea au fost înlocuite, casate sau distruse.
Din interpretarea dispozițiilor normative anterior citate, rezultă că acordarea măsurilor reparatorii pentru aceste categorii de bunuri este condiționată de existența lor fizică la data intrării în vigoare a legii, situație ce nu se regăsește în speță, astfel cum corect a apreciat instanța de fond. Totodată corect s-a reținut de instanță că, animalele confiscate nu fac obiectul Legii 10/1991, republicată.
În ce privește actul normativ menționat de apelant în dezvoltarea apelului respectiv Legea nr.221/2009, referitor la condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora pronunțate în perioada 06.03.1945-22.12.1989, care prevede la art.5 lit.b acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre, dacă acestea nu au fost restituite sau nu s-au acordat despăgubiri în temeiul Legii 10/2001, se constată că, actul normativ invocat excede cadrului procesual, respectiv contestația împotriva dispoziției emise de intimat în temeiul Legii 10/2001, republicată.
Având în vedere cele anterior arătate apreciind în raport de motivele invocate de apelant, că acestea sunt nefondate, prima instanță rezolvând fondul cauzei în concordanță cu dispozițiile normative aplicabile și în limitele investirii, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul civil formulat de apelantul-reclamant împotriva sentinței civile nr.627/C din 15.07.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât PRIMARUL COM. și intimații-reclamanți și.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red.
Red.
Tehnored./6 ex./11.11.2009
Președinte:Liliana CiobanuJudecători:Liliana Ciobanu, Daniela Părău
