Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 96/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 96
Ședința publică de la 30 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Protea
JUDECĂTOR 2: Mona Maria Pivniceru
Grefier - -
S-a luat în examinare cererea de apel formulată de și - împotriva sentinței civile nr. 888 din 17.05.2006 a Tribunalului Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru apelanți, lipsă fiind reprezentanții intimaților Primarul Municipiului Bârlad și Primăria Municipiului Bârlad.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a comunicat duplicatul raportului de expertiză, se va achita de către apelanți diferența de onorariu de expert.
Avocat depune la dosar chitanța nr. -/30.05.2008 reprezentând diferența de onorariu de expert în cuantum de 437 lei.
Interpelat, arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul părților la dezbateri.
Avocat solicită admiterea apelului, obligarea intimaților la acordarea de măsuri reparatorii astfel cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză, cu obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată. Depune la dosar chitanța nr. 0112/23.05.2008 reprezentând onorariu avocat de 1500 lei.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 888 din 17 mai 2006, Tribunalul Vasluia admis contestația formulată de reclamanții și - împotriva dispoziției nr. 1131 din 29 martie 2005 emisă de pârâtul Primarul municipiului Bârlad,a constatat că reclamanții sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul compus din 175. teren și construcția demolată, din Bârlad,--bis, măsuri ce vor fi stabilite în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 4-8 din Legea nr. 10/2001 republicată și titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:
Imobilul în litigiu a aparținut celor doi reclamanți, fiind dobândit de aceștia prin vânzare-cumpărare.
În baza Decretului nr. 301 din 07 octombrie 1981 imobilul compus din teren și construcție a fost expropriat, iar construcția demolată.
Cererea reclamanților de acordare a unor despăgubiri bănești și, respectiv, de atribuire a unui teren echivalent a fost considerată nefondată. În ce privește despăgubirile bănești, tribunalul a reținut că această modalitate de despăgubire nu mai este prevăzută de Legea nr. 10/2001, ca de altfel nici cea prin titluri de valoare sau acțiuni, ca urmare a modificării prin Legea nr. 247/2005.
Așa fiind, instanța de judecată nu mai poate stabili nici cuantumul despăgubirilor cuvenite persoanelor îndreptățite la măsuri reparatorii și modalitatea concretă în care vor fi acordate măsurile reparatorii.
Prin decizia civilă nr. 49 din 21 martie 2007, Curtea de APEL IAȘI - secția civilă a respins apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut că, în mod corect s-a statuat de către prima instanță că reclamanților le sunt aplicabile dispozițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005, care reglementează regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.
Prin urmare, instanța nu mai are latitudinea de a stabili ea însăși cuantumul despăgubirilor și nici modalitatea concretă în care vor fi acordate măsurile reparatorii.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 6161 din 28.09.2007, a admis recursul declarat de reclamanții - și, a casat decizia instanței de apel și a trimis cauza spre rejudecare.
Pronunțând această decizie, instanța supremă a reținut că dispoziția atacată a fost emisă de pârât anterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, care a modificat Legea nr. 10/2001 și a prevăzut în titlul VII regimul stabilirii și plății despăgubirilor pentru imobilele preluate abuziv.
Cum reclamanții nu au fost mulțumiți nici de modalitatea de despăgubire propusă de pârât și nici de întinderea acestora, au contestat în instanță dispoziția tot înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005.
Contrar celor reținute de curtea de apel, dispozițiile acestei legi nu se aplică litigiilor în curs de judecată.
Astfel, art. 16 al Legii nr. 247/2005 se referă în alineatul 1 la deciziile sau dispozițiile emise de entitățile investite și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, ceea ce nu este cazul în speță, iar alineatul al doilea se referă la notificările care nu s-au soluționat în sensul arătat la alineatul 1) și care urmează a se trimite Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de deciziile sau dispozițiile emise de entitățile investite cu soluționarea notificărilor.
Deși nu se menționează expres, reiese că cel de-al doilea alineat are în vedere notificările care se găsesc încă în curs de soluționare la unitățile deținătoare sau la celelalte entități sesizate.
Or, în speță, notificarea adresată de reclamanți nu se afla în niciuna din aceste două situații la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005.
Decizia Curții de apel îi pune pe reclamanți în situația de a parcurge o nouă procedură în vederea obținerii de măsurii reparatorii prin echivalent, respectiv acele măsuri reparatorii prevăzute de legea nr. 10/2001 modificată pe parcursul procesului și într-un cuantum ce urma să fie stabilit în cadrul noii proceduri de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Astfel, reclamanții ar fi obligați să suporte o sarcină exorbitantă și să se afle în situația de a se bucura de o reparație deocamdată iluzorie pentru imobilul preluat abuziv de stat, așa cum s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în mai multe cauze, începând cu cauza Porțeanu contra României.
Întrucât curtea de apel a aplicat greșit dispozițiile Legii nr. 247/2005 și nu a mai analizat pe fond pretențiile reclamanților, în calea de atac devolutivă a apelului, Înalta Curte, în baza art. 304 pct. 9 și 314 Cod procedură civilă, a admis recursul, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării apelului, s-a procedat la efectuarea unei expertize tehnice judiciare de evaluare a imobilului ce formează obiectul dispoziției contestate.
Astfel, expertiza tehnică a concluzionat că valoarea actuală a casei de locuit, care a fost demolată este de 96.745 lei Ron (26.483 Euro), iar valoarea actuală a suprafeței de 175. teren este de 65.422 lei Ron (17.908 Euro), valoarea actuală a întregului imobil fiind de 162.167 lei Ron (44.391 Euro).
Apelanții au fost de acord cu valorile stabilite prin raportul de expertiză. Intimații, cărora li s-a comunicat raportul de expertiză tehnică judiciară, nu s-au prezentat în instanță pentru a-și exprima poziția față de acesta, dar nici nu au formulat obiecțiuni în termenul acordat de C, ceea ce presupune că ei au achiesat tacit la valorile stabilite de expertul tehnic judiciar.
În consecință, în baza art. 296 Cod procedură civilă, se va admite apelul declarat de reclamanți și se va schimba în parte sentința atacată.
Se va constata că valoarea imobilului situat în Bârlad,--bis, pentru care s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent reclamanților, în condițiile art. 11 alin. 4-8 din Legea nr. 10/2001 și ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005, este de 162.167 lei Ron, din care valoarea construcției demolate este de 96.745 lei Ron, iar valoarea terenului (175.) este de 65.422 lei.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, intimații, aflați în culpă procesuală, vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată dovedite ca fiind efectuate de reclamanții-apelanți cu ocazia judecării și rejudecării apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de și - împotriva sentinței civile nr. 888 din 17.05.2006 a Tribunalului Vaslui, sentință pe care o schimbă în parte.
Constată că valoarea imobilului situat în Bârlad,--Bis pentru care s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent reclamanților, în condițiile art. 11 alin. 4-8 din Legea nr. 10/2001 și ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005, este de 162.167 lei Ron, din care suma de 96.745 lei Ron, reprezintă valoarea construcției demolate și 65.422 lei, reprezintă valoarea suprafeței de 175. teren.
Obligă intimații să plătească apelanților suma de 2.240,40 lei Ron, cheltuieli de judecată.
Definitivă. Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.05.2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:
23.06.2008
2 ex.-
Președinte:Georgeta ProteaJudecători:Georgeta Protea, Mona Maria Pivniceru
