Speta Legea 10/2001. Decizia 95/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 95
Ședința publică de la 30 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Protea
JUDECĂTOR 2: Mona Maria Pivniceru
Grefier - -
S-a luat în examinare cererea de apel formulată de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2407 din 21.12.2007 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul asistat de avocat avocat, lipsă fiind intimatul Primarul Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a comunicat apelantului duplicatul întâmpinării.
Avocat depune la dosar împuternicire avocațială pentru apelant. Arată că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării.
Interpelat, arată că nu cunoaște cine este dar deține o serie de acte privind succesiunea după zis în care nu apare.Precizează că la legea 18/1991 nu a fost contestată calitatea autorului apelantului. Depune acte cu duplicat (certificate de moștenitor nr. 110/1961, 506/1961,532/1983, declarație nr. 2796/1983), cu duplicat.
Raportat la faptul că nu a fost contestată calitatea autorului apelantului la Legea nr. 18/1991 și i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru parte din terenul din litigiu, instanța constată că nu se impune comunicarea înscrisurilor.
Interpelat, avocat arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul părților la dezbateri.
Avocat consideră că instanța de fond a reținut greșit că apelantul nu este moștenitor, că nu a făcut dovada dreptului de proprietate. De fapt, s-a demonstrat cu înscrisuri că zis și - apar în certificatul de moștenitor. Apelantul este fiul fostului proprietar al imobilului.
Solicită anularea dispoziției emise de Primarul Municipiului I, cu obligarea la restituirea terenului conform celor precizate în motivele de apel, fără obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra apelului civil de față.
Reclamantul a solicitat anularea dispoziției nr.3519/4.12.2006 a Primarului Municipiului I si obligarea paratului la restituirea in natura a imobilului revendicat situat in I,- sau la acordarea de despăgubiri pentru imobil potrivit procedurii speciale.
Motivând in fapt cererea formulata reclamantul susține ca emitentul dispoziției considera greșit ca nu este dovedit faptul ca proprietarii imobilului solicitat au fost bunicii săi si -, apreciind in mod greșit ca proprietarii ai imobilului expropriat, situat in- erau numiții G si, beneficiari ai prezumției relative de proprietari, prevăzută art.24 alin.2 din Legea nr.10/2001, motivate de împrejurarea ca, la data exproprierii (1983), erau deținătorii bunului.
Este dovedit faptul ca, la data de 22 octombrie 1907, prin contract de vânzare -cumpărare transcris sub nr.719/22.10.1907 la grefa Tribunalului județului I, secția a 3-a, bunicii săi au cumpărat de la soții si terenul situate in I "despărțirea 2A, mahalaua Frumoasa nr.29, după îngrădirea si stăpânirea de fata". Pe acest teren, proprietarii aveau sa își construiască locuința unde au avut domiciliul.
Potrivit Decretului de expropriere nr.114/1983, terenul expropriat din- avea suprafața de 2.797,33 mp. Prin titlul de proprietate nr.-/23.12.1994 s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o fracțiune cu suprafața de 1450 mp din acest teren, rămânând in proprietatea Municipiului I diferența de aproximativ 1.347,33 mp.
Susține reclamantul ca nici un înscris nu probează transferul dreptului de proprietate din patrimoniul defuncților si -. In consecința, patrimoniul acestora s-a transmis prin succesiune moștenitorilor. Tatăl sau a avut aceasta calitate, iar el este unicul moștenitor al acestuia din urma, potrivit certificatului de calitate de moștenitor nr.28/06.11.2002, menționat mai sus.
In drept, invoca prevederile art.26 alin.3, raportat la art.2 alin. 1,3 alin.1 lit. a), 4 alin.2 art.9 din Legea nr.10/2001, art.274 Cod procedură civilă.
Paratul Primarul Municipiului Iaf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiata modificat de faptul ca s-a făcut dovada ca imobilul din I, despărțirea 2A, mahalaua Frumoasa nr.29, la care face referire actul amintit mai sus ar fi unul si același cu imobilul din I, Str. - - - nr.5 notificat de reclamant in baza Legii nr.10/2001, iar, pe de alta parte, chiar in situația in care s-ar dovedi aceasta identitate, nu s-a făcut dovada deținerii acestui imobil la data reluării, in conformitate cu dispozițiile art.23 si art.24 din Legea nr.10/2001 probate cu cele ale pct.22.1, lit. d) din Hotărârea Guvernului nr.498/2003 pentru probarea Normelor Metodologice de aplicare unitara a Legii nr.10/2001.
S-a administrat proba cu înscrisuri si expertiza tehnica in specialitatea topografie la solicitarea reclamantului si s-a înaintat la dosar documentația ce a stat la baza dispoziției contestate.
Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr. 2407 din 21.12.2007, a respins acțiunea promovată de în contradictoriu cu Primarul Municipiului
Pronunțând această sentință, tribunalul a reținut că prin dispoziția contestata a fost soluționata notificarea nr.1681N/06.11.200,1 depusa la Biroul executor Judecătoresc, cu sediul in I, înregistrata la Prefectura Județului I cu nr.21770/21.11.2001 si înaintata spre competenta soluționare la Primăria Municipiului I - nr.6572 din data de 10.04.2002, prin care reclamantul solicita acordarea de despăgubiri bănești pentru o suprafața de 1347,33 mp situate in I, Str. - -- nr.5, în sensul respingerii acesteia, motivat de faptul ca notificatul nu are calitate de a obține masuri reparatorii in baza Legii nr.10/2001, nefiind proprietar al imobilului la data preluării abuzive sau moștenitor al acestuia, in conformitate cu dispozițiile art.3, alin1, lit. a), art.4, alin. 2 si art.24, alin.1 si 2 din Legea nr.10/2001 republicata.
Tribunalul a constatat ca dispoziția nr.3519/4.12.2006 este legala si temeinica deoarece, potrivit art.3 alin.1, lit. a) si art.4 alin.2 din Legea 10/2001 sunt îndreptățite la masuri reparatorii doar persoanele fizice proprietari ai imobilelor la data preluării in mod abuziv a acestora sau moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.
Ori, deși, reclamantul invoca faptul ca își dovedește dreptul de proprietate asupra imobilului situat in I Str. - -- nr.5, prin contractul de vânzare -cumpărare nr.719/22.10.1907, Tribunalul a constatat ca, potrivit actului, soții si - au cumpărat o suprafața de teren nedeterminata situata in I despărțirea 2A Frumoasa nr.29.
Insa,proprietarii ai imobilului la data preluării abuzive a acestuia prin Decretul de expropriere nr.114/21.04.1983( poz.57) erau numiții G si. Potrivit art.24 alin.1 si 2 din Legea 10/2001 in absenta unor probe contrare, existența si după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezuma a fi acea recunoscuta in actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive,sau s-a pus in executare măsura preluării abuzive iar persoana individualizata in actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusa ca deține imobilul sub nume de proprietar.
Ori reclamantul nu a produs dovezi care sa răstoarne prezumția relativa instituită prin art.24 din Legea 10/2001, nedovedind ca imobilul notificat ar fi aparținut autorilor săi.
Reclamantul a declarat apel considerând că sentința tribunalului este nelegală și netemeinică.
În motivarea apelului, el susține că terenul din I,- a fost cumpărat de bunicii săi, și -, prin contractul de vânzare -cumpărare nr. 15589/22.10.1907.
Atât emitentul dispoziției contestate, cât și instanța de fond au considerat greșit că proprietari ai terenului erau numiții G și, conform prezumției instituite prin art. 24 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
Apelantul pretinde că terenul din contractul de vânzare -cumpărare nr. 15589/1907 a fost identificat de Primăria și Primarul Municipiului I ca aflându-se, actualmente în-, conform procesului -verbal de punere în posesie a tatălui său și a fraților săi uterini pentru 1450. teren.
Învederează apelantul că tribunalul nu a luat în considerare faptul că înscrisul întocmit la momentul preluării terenului indică drept "proprietari aparenți" ai acestuia pe G și.
Potrivit Decretului de expropriere nr. 114/1983, terenul expropriat din - - nr. 5 avea suprafața de 2797,33 mp, iar 1450. teren au fost restituiți, astfel că a mai rămas de restituit doar o diferență din terenul expropriat.
Apelantul arată că, potrivit expertizei tehnice efectuate în cauză, se poate dispune restituirea în natură a suprafețelor de 302,32. (S3); 662,51 mp (S4) și 800,61 mp (S5), iar pentru suprafața de 382,50. (), ce a fost afectată de strada - - se impune acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.
În dovedirea motivelor de apel, - a depus la dosarul cauzei: referatul întocmit de Comisia Municipală I de fond funciar, hotărârea nr. 41583/648/VI emisă de Comisia Județeană I de fond funciar cu schița anexă.
Primarul Municipiului Iaf ormulat întâmpinare prin care a susținut că apelul este nefondat, deoarece reclamantul -apelant nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului la data preluării abuzive de către stat, în condițiile în care din Decretul de expropriere nr. 114/1983 rezultă că proprietarii terenului erau G și.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de susținerile părților, de ansamblul probator existent la dosarul cauzei și de prevederile legale incidente, Curtea reține că apelul este întemeiat.
Prin cererea cu care a investit instanța de fond, a solicitat anularea dispoziției nr. 3519 din 4.12.2006 emisă de Primarul Municipiului I si restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 1347,33 mp teren situat în I,-.
Prin dispoziția contestată, Primarul Municipiului Iar espins cererea de acordare de măsuri reparatorii pentru imobilul notificat de reclamantul -apelant, motivat de faptul că notificatul nu are calitatea de obține măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, nefiind proprietar al imobilului la data preluării abuzive sau moștenitor al proprietarului, conform art. 3 alin. 1 litera a, art. 4 alin. 2 și art. 24 alin. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001.
Potrivit art. 24 alin. 1 Legea nr. 10/2001, în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
Alineatul 2 al art. 24 stabilește că, în aplicarea prevederilor alin. 1 și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.
Articolul 24.2 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin nr.HG 250/2007, prevede că aplicarea prevederilor art. 24 din lege operează numai în absența unor probe contrare, fapt ce implică, pe de o parte, condiția obținerii de către solicitant a negațiilor referitoare la actele de proprietate, obținute ca urmare a cererilor adresate Arhivelor Naționale și Primăriei în a cărei rază este situat imobilul revendicat, dublate de depunerea unei declarații olografe, prin care solicitantul declară pe propria răspundere că nu mai deține alte înscrisuri și, pe de altă parte, coroborarea informațiilor furnizate de actele normative sau de autoritate, prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în aplicare măsura preluării abuzive, cu celelalte informații aflate la dosarul cauzei.
Tribunalul a procedat la o aplicare greșită a acestor prevederi legale, reținând eronat că prezumția instituită de art. 24 nu a fost răsturnată de apelant fără a corobora materialul probator administrat în cauză.
Astfel, contractul de vânzare -cumpărare nr. 15589 din 22.10.1907 (fila 18 dosar fond) atestă că soții și au vândut bunicilor apelantului - și -imobilul situat în I, despărțirea 2, mahalaua Frumoasa nr. 29.
Prin Decretul nr. 114 din 21.04.1983 s-a dispus exproprierea unor terenuri și construcții, la poziția nr. 55 din tabelul anexă figurând numiții G și cu suprafața de 2236. teren, din care suprafața construită este de 230,23. situată în I,-.
Din declarația extrajudiciară a martorei (fila 93 dosar fond) rezultă că () - a avut 5 copii: -, G, persoana de la care statul a expropriat parte din imobilul revendicat), și (tatăl apelantului), care au avut tați diferiți.
Aceeași martoră declară că imobilul din I,- a fost cumpărat de () -, în timpul căsătoriei cu, iar cei 5 copii ai defunctei au locuit împreună, în imobilul din litigiu până în anul 1983.
Această declarație se coroborează cu cea a martorei (fila 92 dosar fond), care arată că - a avut trei soți: (), și G, iar imobilul din mahalaua Frumoasa a fost cumpărat de aceasta cu soțul ().
Și această martoră a învederat împrejurarea că, pe parcursul timpului, proprietatea soților nu a fost înstrăinată până la expropriere, în anul 1983.
Din documentația care a stat la baza exproprierii (filele 47-48 dosar fond) rezultă că proprietarii aparenți ai imobilului din I,- sunt: G și -.
În această documentație s-a consemnat că imobilul figurează în evidențele circumscripției financiare a municipiului I la matricola nr. 1908, cu casă și teren, în suprafață totală de 3612. pe numele și -.
Din aceeași documentație rezultă că, G - împreună cu defuncta soră, - -vine la succesiunea ambilor părinți, și (, ) -, care au dobândit terenul expropriat prin actul autentificat sub nr. 15589/22.10.1907, iar casa a fost construită de aceștia în anul 1910.
S-a mai menționat în documentația de expropriere că defuncta - a vândut partea ei, cu acte neautentificate, numitei.
După decesul proprietarilor și -, imobilul figura la circumscripția financiară a municipiului I la matricolele nr. 1806 (casă și teren, în suprafață de 1961.) pe numele G și respectiv la numărul 1907, pe numele -, prin, cu casă și teren, în suprafață totală de 275.
Din cuprinsul documentației întocmite în vederea exproprierii imobilului nu rezultă anul în care a intervenit convenția de vânzare -cumpărare dintre - și, însă este cert că, în anul 1983, în matricola circumscripției financiare a municipiului I figura - pentru.
Astfel, Curtea apreciază că - nu a devenit niciodată proprietar al imobilului expropriat, deoarece așa cum rezultă din această documentație, - i-a vândut partea ei din moștenire cu "acte neautentificate".
Ori, în condițiile art. 12 din Decretul nr. 144/1958, înstrăinarea, respectiv transferul dreptului de proprietate asupra unei construcții, nu se putea face decât prin act autentic și pe baza autorizației prealabile de înstrăinare.
În ceea ce privește terenul, Curtea reține, că după decesul defuncților și -, transferul dreptului de proprietate putea interveni în condițiile Decretului nr. 151/1950, numai prin act încheiat în formă autentică. După apariția Legii nr. 58/1974 (art. 31) și a Legii nr. 59/1973 (art.44), terenurile au fost scoase din circuitul civil și nu mai puteau fi dobândite decât prin moștenire legală.
Prin urmare, Curtea reține că, la data exproprierii, imobilul aparținea tuturor moștenitorilor defuncților și -, conform certificatelor de moștenitor nr. 110 și nr. 506 din 15.11.2006.
Astfel, actele de expropriere prezintă relevanță în cauză numai în ceea ce privește întinderea terenului construit și neconstruit ce a fost expropriat, nu și în ceea ce privește proprietarii de la care s-a dispus exproprierea și care, așa după cum s-a argumentat mai sus, în lipsa unui act de ieșire din indiviziune erau moștenitorii defuncților - și.
De altfel, după apariția Legii nr. 18/1991, moștenitorii defuncților și - au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren ce a fost expropriată, iar prin Hotărârea nr. 41583/648/VI a Comisiei Județene I de fond funciar s-a reconstituit dreptul de proprietate în beneficiul numitului G pentru suprafața de 1450. teren.
Ulterior, s- eliberat titlul de proprietate nr. - din 23.12.1994 pentru suprafața de 1450 mp teren în beneficiul moștenitorilor, Gh. și (fila 46 dosar fond).
Prin adresa nr. 41196 din 1.08.2001, înregistrată la Cabinetul Primarului Municipiului I sub nr. 2001/4.07.2001, Primăria Municipiului I îl încunoștințează pe tatăl apelantului că numai suprafața de 1450. a fost liberă și a putut fi restituită în natură, însă pentru diferența de 1347,33 mp teren, care este afectat de detalii de sistematizare, poate beneficia de prevederile Legii nr. 10/2001.
Din cuprinsul raportului de expertiză efectuat de expertul tehnic rezultă că schița de punere în posesie întocmită de Comisia Municipală I de fond funciar cuprindea întreaga suprafață de 2797,33. teren, însă titlul de proprietate s-a emis pentru 1450. suprafață cu care beneficiarii titlului au fost puși efectiv în posesie de Comisia Municipală I de fond funciar, al cărui președinte este chiar Primarul Municipiului I, emitentul dispoziției contestate în prezenta cauză.
Ori, atât timp cât Primarul Municipiului Iar ecunoscut dreptul autorului apelantului de a i se reconstitui dreptul de proprietate și a fi pus în posesie, alături de alți moștenitori, pentru suprafața de teren liberă din proprietatea autorilor săi, acesta nu poate contesta îndreptățirea acelorași persoane la măsuri reparatorii pentru diferența de teren - presupus a fi afectată de detalii de sistematizare- ce făcea parte din același trup de teren al defuncților și - și care a fost expropriat în același an, 1083.
În consecință, Curtea reține că apelantul și-a dovedit calitatea de persoană îndreptățită la beneficiul Legii nr. 10/2001, în deplină concordanță cu prevederile art. 4 alin. 2,4 raportat la art. 3 alin. 1 lit. a din acest act normativ.
Expertiza tehnică efectuată la instanța de fond și cu privire la care părțile nu au formulat obiecțiuni a concluzionat că poate fi restituită în natură suprafața totală de 964,80. teren, individualizată în schița anexă la raport prin S3(302,32.p) și S4(662,51 mp).
Expertul tehnic a mai concluzionat că suprafața de 382,50. teren /S1) este ocupată de strada - - și nu poate fi restituită în natură, apelantul urmând să beneficieze de măsurile reparatorii în echivalent prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Curtea reține că expertul tehnic a individualizat întreaga suprafață de 3597,94. teren, care a fost cumpărată de autorii apelantului, însă atât notificarea formulată de (fila 17 dosar fon d), cât și demersurile judiciare din prima instanță și apel ale apelantului au vizat suprafața de 1347,33. respectiv diferența de teren neatribuită în proprietate din suprafața de 2797,33. ce a fost expropriată prin Decretul nr. 117/1983.
Față de cele ce preced, în baza art. 296 Cod procedură civilă, se va admite apelul declarat de și se va reforma în tot sentința instanței de fond.
Se va admite acțiunea formulată de, se va anula dispoziția emisă de Primarul Municipiului I, se va dispune restituirea în natură a suprafeței de 964,80.p teren și acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru diferența de teren de 382,50.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2407 din 21.12.2007 pronunțată de Tribunalul Iași pe care o schimbă în tot.
Admite cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului
Anulează dispoziția nr. 3519 din 4.12.2006 emisă de pârât.
Obligă pârâtul să restituie în natură suprafața de 964,80.p, respectiv suprafețele notate și individualizate cu S3 (302,32. și S4 (662,51 mp) în raportul de expertiză care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Obligă pârâtul să acorde măsuri reparatorii în echivalent în condițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru suprafața de 382,50, individualizată cu S1 în același raport de expertiză.
Definitivă. Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
26.06.2008
Tribunalul Iași: -
Președinte:Georgeta ProteaJudecători:Georgeta Protea, Mona Maria Pivniceru
