Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1019/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1019
Ședința publică de la 12 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tania Țăpurin președinte secție
JUDECĂTOR 2: Costel Drăguț președinte instanță
JUDECĂTOR 3: Gabriela Ionescu
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 155 din 17 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul și pârâtul, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat, reprezentând recurenta pârâtă, procurator, reprezentând intimatul reclamant, și intimatul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei.
Avocat, pentru recurenta pârâtă, a depus copia buletinului de identitate al recurentei și scrisoare medicală, pentru a se dovedi perioada de internare a acesteia. Scrisoarea a fost comunicată.
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului, punând în vedere procuratorului că, în raport de prevederile art. 68 alin. 4. nu poate formula decât concluzii scrise.
Avocat, pentru recurenta pârâtă, a susținut oral motivele de recurs formulate în scris, arătând că în mod greșit tribunalul a admis excepția de tardivitate a apelului, întrucât hotărârea Judecătoriei Tg. Jaf ost comunicată la o altă adresă decât cea de domiciliu și comunicată de recurentă. Totodată, pârâta nu a mai fost citată de la repunerea cauzei pe rol și nicio citație de nu a fost semnată de aceasta.
A mai susținut că și în situația în care pârâtei i-ar fi fost comunicată hotărârea la adresa corectă, aceasta nu ar fi putut lua cunoștință de conținut, întrucât era internată în spital.
La instanța de fond pârâta a formulat chiar o cerere de recomunicare a hotărârii, dat fiind faptul că procesul-verbal de executare nu avea atașat titlul executoriu.
A pus concluzii de admitere a recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului.
Procurator, pentru intimatul reclamant, a depus concluzii scrise.
Intimatul pârât a solicitat admiterea recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la 16 oct. 2006 reclamantul a chemat în judecată pe pârâții și, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților să-i dea în compensare un teren în suprafață de 3750 mp de aceeași natură cu cel pe care l- vândut prin contractul autentificat sub nr. 685/19.06.1972.
Reclamantul a arătat că prin contractul încheiat în anul 1972, mama pârâților i- vândut un teren situat în comuna, teren pe care reclamantul edificat o casă de locuit iar după apariția Legii 18/1991, terenul a fost atribuit foștilor proprietari și, reclamantului constituindu-i-se dreptul de proprietate pentru suprafața de 560 mp aferentă casei de locuit și fiind obligat să plătească actualelor proprietare suma de 221.654.160 lei contravaloarea diferenței de teren.
Prin cererea depusă la dosar la fila 59 reclamantul și-a precizat acțiunea, susținând că în principal obiectul cererii îl constituie obligația de a face. iar în subsidiar pretenții.
Prin sentința civilă nr. 4867/20.07.2008 a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive pârâților, precum și excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, excepții formulate de către pârâți și admisă acțiunea civilă.
Au fost obligați în solidar pârâții să plătească reclamantului suma de 87.475 lei reprezentând contravaloare terenului în suprafață de 4.752 mp situat în comuna punctul "La aeroport - La Crâng", cu vecini: N-, S- ( ), V- drum de, E- drumul Tg-J - și suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de recurs recurenta a susținut că, la fond nu a fost citată la adresa corectă ci la o adresă eronată, nefiindu-i comunicată sentința instanței de fond.
În ședința publică din data de 23.01.2009, s-a luat act de cererea depusă la dosar de către recurentă, prin care a arătat că nu a avut cunoștință de existența hotărârii, deoarece în perioada când aceasta i-a fost comunicată a fost internată în spital.
În apărare, intimatul reclamant a invocat excepția tardivității, arătând că recursul nu a fost introdus în termenul prevăzut de codul d e procedură civilă, iar recurenta deși a solicitat la fond recomunicarea hotărârii cererea i-a fost respinsă prin încheierea nr. 1111/31.10.2008 a Judecătoriei Tg-
Prin încheierea de ședință din 23.01.2009 s-a pus în discuție recalificarea căii de atac din recurs în apel, fiind recalificată calea de atac ca fiind apel și nu recurs.
Prin decizia civilă 155 din 17 aprilie 2009 Tribunalului Gorjs -a respins apelul ca fiind tardiv declarat.
Tribunalul a reținut că potrivit art. 284.pr.civilă, termenul de apel este de 15 zile de la data comunicării.
Sentința instanței de fond a fost comunicată la data de 10.07.2008, iar apelul a fost declarat la data de 31.10.2008, cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 284.pr.civilă.
Susținerea apelantei cum că nu i-a fost comunicată sentința instanței de fond la domiciliul său a fost apreciată ca neîntemeiată, deoarece apelanta a fost citată corect în Tg-J,. 36,. 1, etaj 3. 12 jud. În apel s-a depus copia actului de identitate din care rezultă că apelanta are domiciliul în Tg-J, str. -, -. 1, etaj 3,. 12, jud. G care reprezintă aceeași adresă indicată anterior, fiind schimbată nomenclatura stradală.
Împotriva acestei decizii pârâta a declarat recurs, susținând că au fost greșit aplicate dispozițiile referitoare la tardivitatea declarării apelului. S-a arătat că reclamantul nu s-a conformat obligației impusă de art. 112 de a indica domiciliul pârâtei, care nu fost chemată inițial în judecată, astfel că nici pârâta nu avea obligația de a-și indica domiciliul.
S-a susținut că pârâta nu a semnat niciodată pentru primirea actelor de procedură, că nu a fost citată de judecătorie, că nu a fost găsită la comunicarea sentinței și că la data când i s-a comunicat sentința era internată în spital, fiind externată la 17.07.2008.
Recurenta a invocat practica instanței de la Strasbourg și arătat că pentru a se realiza un proces echitabil era necesar să se facă o comunicare efectivă, iar nu pur formală a actelor de procedură. S-a făcut referire la modul de soluționare a fondului cauzei, criticându-se obligarea sa la plata unei sume de bani, atât ca pretenții către reclamant cât și ca taxă de timbru.
Recursul nu este fondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 284 c, termenul de declarare a apelului este de 15 zile de la comunicarea hotărârii care se atacă. Art. 103 stabilește că neexercitarea unei căi de atac în termenul procedural atrage decăderea, însă partea are posibilitatea formulării unei cereri de repunere în termen dacă dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa să exercite calea de atac în termen. Cererea de repunere în termen trebuie să fie formulată în 15 zile de la data când a încetat împiedicarea.
Aceste dispoziții trebuie avute în vedere de instanță întrucât dreptul la un proces echitabil presupune respectarea normelor de procedură, a dispozițiilor legale privind declararea căilor de atac, instanța având obligația de veghea la respectarea drepturilor tutore părților.
În speță, pârâta a dobândit calitatea de parte începând cu data de 22 noiembrie 2006, după ce pârâtul, chemat în judecată de reclamant pentru a răspunde în calitate de moștenitor al mamei sale decedate a precizat că autoarea mai avea un moștenitor.
Reclamantul a dat o declarație în fața instanței la data de 6.12.2006 în care a precizat obiectul acțiunii sale și a făcut referire la ambii pârâți, cererea sa fiind apreciată ca una de stabilire a cadrului procesual sub aspectul obiectului acțiunii și al persoanelor chemate în judecată. La același termen de judecată pârâta fost personal prezentă la termen, i s-a luat o declarație și, punând concluzii asupra fondului, a lăsat soluționarea cauzei la aprecierea instanței.
În aceste condiții, nu este fondată critica recurentei privind obligația reclamantului de a preciza numele și domiciliul pârâtei prin cererea de chemare în judecată, cadrul procesual fiind stabilit ulterior formulării cererii de chemare în judecată.
Sentința civilă 7854/6.12.2006, pronunțată în primul ciclu procesual, a fost comunicată pârâtei la adresa din Tg-J,. 36,. 1, etaj 3. 12 jud. Pârâta a fost citată la aceeași adresă în apelul declarat de reclamant împotriva respectivei sentințe și ulterior în recursul ce a fost soluționat prin decizia civilă 894 din 2 iulie 2007 Curții de Apel Craiova.
În rejudecare, în cel de al doilea ciclu procesual, s-a menținut citarea pârâtei la aceeași adresă, iar la fila 16 dosarului judecătoriei s-a depus împuternicirea avocațială dată de ambii pârâți unui avocat pentru a-i reprezenta în instanță.
Începând cu termenul din 21 septembrie 2007, când avocatul pârâtei a fost prezent în instanță, nu a mai fost necesară citarea acesteia, pârâta având termen în cunoștință potrivit art. 154
Dosarul fost pentru prima oară repus pe rol pentru termenul din 23 noiembrie 2007, când pârâta fost reprezentată de același avocat ales, după cea de a doua suspendare, pârâta fost, de asemenea reprezentată ( termenele din 11 ianuarie 2008, 25 ianuarie 2008, 22 februarie 2008, 7 martie 2008, 4 aprilie 2008,18 aprilie 2008,30 mai - iunie 2008). Concluziile orale asupra fondului au fost puse de avocat, pentru pârâtă, la termenul din 13 iunie 2008, iar instanța a amânat pronunțarea pentru data de 20 iunie 2008, când a fost pronunțată sentința civilă 4867.
Prin urmare, criticile recurentei privind necitarea sa în proces după suspendare și repunerea pe rol sunt formulate cu rea credință, partea fiind reprezentată de avocat inclusiv la ultimul termen de judecată, drepturile sale procesuale fiind respectate în condițiile art. 154
Tribunalul a apreciat corect că pârâta are și în prezent aceeași adresă, modificarea numelui blocului în care locuiește intervenind ca urmare a schimbării nomenclaturii stradale, astfel că sentința a fost corect comunicată, fiind respectare dispoz. art. 92 care stabilesc că este legală comunicarea unui act de procedură prin afișare la ușa locuinței părții, nefiind necesară primirea actului personal de parte.
De altfel, modificarea adresei părții pe parcursul soluționării unui litigiu trebuie adusă de partea respectivă la cunoștința instanței, sub sancțiunea ignorării acestei stări de fapt, potrivit art. 98
Recurenta a invocat drept motiv al imposibilității declarării apelului în termen faptul că la data când i s-a comunicat sentința se afla internată în spital. Aceasta a susținut în motivele scrise și a probat în apel cu bilet de ieșire din spital, că a fost internată în perioada 30.06- 17-07-2008. Scrisoarea medicală depusă în ședința publică din recurs nu face dovada internării și, fiind contrară actelor medicale și susținerilor făcute de parte prin cererea scrisă de recurs, nu poate fi avută în considerație de instanță.
în spital a pârâtei până la data de 17 iulie 2008 nu constituie motiv temeinic pentru ca partea să ignore curgerea termenului de recurs, deoarece, pe de o parte, partea a avut avocat angajat, care, în virtutea mandatului său avea dreptul de promova în numele părți orice cale de atac, iar, pe de altă parte, externarea pârâtei a intervenit în perioada termenului de declarare a apelului.
Sentința a fost comunicată pârâtei la 10 iulie 2008 și termenul de 15 zile prev. de art. 284 a început să curgă, potrivit art. 101 la 11 iulie 2008, încheindu-se la 26 iulie 2008.
Așadar, la 17 iulie 2008 pârâta se afla încă în termenul de a declara apel.
În condițiile art. 103, pârâta putea formula cerere de repunere în termen în 15 zile de la data când a fost externată, dacă dorea ca termenul de apel să fie prelungit, însă formularea cererii abia la 29 octombrie 2008 este peste termenul legal.
Soluția adoptată de tribunal, de respingere a apelului ca fiind tardiv declarat, este dată cu aplicarea corectă a dispoz. art. 103 și art. 284 c, astfel că recursul declarat se va respinge ca nefondat. nefiind incidente motive de nelegalitate a deciziei, în sensul art. 304
Criticile formulate în recurs privind obligarea pârâtei de a plăti taxă de timbru în apel și cele privind fondul cauzei nu pot face obiectul recursului, deoarece nu au fost analizate în apel, singura posibilitate de valorificare a pretențiilor pârâtei în recurs fiind aceea a criticilor privind formularea apelului în termen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă împotriva deciziei civile nr. 155 din 17 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul și pârâtul.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./tehnored. GI
2ex/15.10.2009
apel-,
fond/
Președinte:Tania ȚăpurinJudecători:Tania Țăpurin, Costel Drăguț, Gabriela Ionescu
