Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 10228/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 10228
Ședința publică de la 26 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 3: Ioana
Grefier
******************
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurentul, împotriva sentinței civile nr.1671 din 18 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă G, având ca obiect pretentii.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de dispozițiile art. 301 și 303. pr. Civilă.
Se învederează de asemenea că prin serviciul arhivă au fost depuse la dosar înscrisuri de către recurentul reclamant.
S-a arătat de asemenea că recurentul reclamant a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 Cod procedură civilă, după care constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față.
La data de 27 mai 2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta G pentru a se constata nulitatea contractului individual de muncă încheiat cu pârâta, conform deciziei nr.4/2006 emisă de aceasta, inexistența raporturilor de muncă între părți începând cu data de 19.07.2004.
In motivare a arătat că începând cu data de 05.04.2006 a fost angajat al societății pârâte, iar prin decizia nr.15/20.07.2004 i s-a desfăcut contractul de muncă în temeiul art.61 lit.a Codul muncii, măsură ce a fost anulată de Tribunalul Mehedinți prin SC nr. 929/09.06.200, rămasă irevocabilă prin decizia nr.4010/2006 a Curții de Apel Craiova, prin care s-a dispus reintegrarea în funcția deținută anterior și plata drepturilor salariale aferente.
A susținut că decizia nr.4/2006, prin care s-a dispus reintegrarea în muncă, a fost dată cu nerespectarea prevederilor legislației muncii, deoarece fiind vorba de o nouă angajare, pârâta avea obligația să încheie un nou contract de muncă, să se obțină o repartiție de la AJOFM M, un certificat medical conform art.27 Codul Munci, nerespectarea acestor obligații atrăgând nulitatea contractului de muncă.
Mai mult, decizia nr.4/septembrie 2006 fost semnată de numita, în calitate de președinte a societății pârâte, cu toate că această funcție nu era prevăzută în Statutul societății și nici în statul de funcții.
A arătat, de asemenea, că potrivit sentinței nr. 929/2006 a Tribunalului Mehedinți, pârâta avea obligația de a-l reintegra în muncă și să-i plătească și drepturile salariale aferente, însă decizia nu este semnată de o persoană care nu mai are calitatea de angajat al societății pârâte.
Tribunalul Mehedinți, prin sentința nr. 1671 din 18 septembrie 2008, respins acțiunea formulată de reclamantul.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamantul a fost angajat al societății pârâte cu contract de muncă începând cu data de 05.04.2004 în postul de agent hidro, contract care a fost desfăcut în temeiul art.65 lit.a Codul muncii, conform Deciziei nr.15/20.07.2004 emisă de pârâtă, iar prin sentința nr.929/9.06.2006 a Tribunalului Mehedințis -a constatat nulitatea acestei decizii și s-a dispus reintegrarea reclamantului în postul avut anterior și plata drepturilor salariale pe perioada 20.07.2004 și până la reintegrarea efectivă în muncă, irevocabilă prin decizia nr.4010/27 nov.2006 a Curții de Apel Craiova.
Prin decizia nr.4/2006 emisă de pârâtă s-a dispus reintegrarea reclamantului în funcția avută anterior desfacerii contractului de muncă, cu mențiunea "că nu se va întocmi un alt contract de muncă și a menținerii drepturilor salariale în același procent" dar acesta nu s-a prezentat la vechiul loc de muncă, deși prin decizia de mai sus se făcuse mențiunea prezentării reclamantului la locul de muncă.
S-a mai reținut faptul că reclamantul a solicitat investirea cu formulă executorie a hotărârii judecătorești mai sus menționată, precum și executarea acesteia prin executare silită, și conform propriei declarații, reclamantul a încasat drepturile salariale pe perioada aprilie - 20 iulie 2004.
Susținerile reclamantului, în sensul că odată cu executarea hotărârii judecătorești, se impunea încheierea unui nou contract de muncă sau a unui act adițional la contractul de muncă încheiat în anul 2004 și pentru că nu au fost respectate aceste dispoziții, precum și prevederile art.27 și art.28 Codul Muncii este nul contractul de muncă dispus prin decizia nr.4/septembrie 2006 nu au fost primite, deoarece prin anularea dispoziției de încetare a contractului de muncă încheiat în anul 2004, acesta rămâne în ființă și dispozițiile art.27 și art.28 referitoare la obligativitatea avizului medical la angajare și pe durata executării contractului nu-și găsesc aplicabilitatea în cazul de față, ele referindu-se la angajarea salariatului și nu la reintegrarea în muncă, ca urmare a constatării nelegalității unei măsuri de încetare a unui contract de muncă deja încheiat.
In ceea ce privește art.28 Codul muncii, s-a constatat că locul de muncă ocupat de reclamant anterior desfacerii contractului de muncă nu se încadrează în situațiile enumerate la art.28 Codul muncii.
S-a invocat și faptul că, decizia de reintegrare este nulă fiind semnată de o persoană care nu mai are calitatea de angajat al pârâtei, aspect care nu fost analizat atâta vreme cât emană de la societatea pârâtă și oricum nu este motiv de nulitate a deciziei respective.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului recurentul precizează că a cerut să se constate nereintegrarea în muncă, iar instanța de fond a judecat greșit schimbând schimbând actul juridic prin judecarea neexistenței sentinței nr. 929/09.06.2006 a Tribunalului Mehedinți.
Mai susține că instanța de fond nu a judecat neexistența vechimii în munca prestată în temeiul unui contract individual de muncă.
Mai susține că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra dresei nr. 3497/2007 a Avocatului Poporului.
Decizia nr. 4/2006 anulează efectele unei alte decizii, dar este menționat clar că este o decizie de reangajare, iar conform legislației muncii nu mai este nevoie de o decizie de reangajare, salariatul fiind repus în situația anterioară concederii, angajatorul având obligația să modifice contractul de muncă din încetare în derulare.
Susține că instanța de fond interpretat în mod eronat că a reangaja înseamnă și a reintegra.
Mai susține că, deși a fost emisă decizia nr. 4/2006, nu a fost reangajat și nici reintegrat în muncă.
Susține că instanța de fond a pronunțat sentința fără să examineze în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse atenției, pentru că era necesar să se solicite angajatorului carnetul de muncă și să se dispună efectuarea unei expertize.
Mai susține că la momentul emiterii deciziei nr. 4/2006, semnatara acestui act nu mai avea raporturi juridice cu societatea.
În drept recursul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 299-316 din Codul d e procedură civilă.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
de la care pornește raționamentul recurentului-reclamant este aceea că, prin decizia nr. 4/2006 s-ar fi încheiat un nou contract individual de muncă, a cărui anulare o solicită.
Curtea reține că această decizie a fost emisă în baza sentinței nr. 929/09.06.2006 a Tribunalului Mehedinți și reprezintă, astfel cum corect a reținut și instanța de fond modalitatea de punere în executare a sentinței judecătorești prin care s-a dispus reintegrarea în muncă.
Prin urmare, nu s-a încheiat un alt contract individual de muncă, ci s-a pus în executare hotărârea judecătorească. astfel că cererea privind constatarea nulității contractului individual de muncă dispus prin decizia nr. 4/2006 este lipsită de obiect.
Câtă vreme pârâta s-a suspus dispozițiilor sentinței judecătorești, faptul că la momentul emiterii acestei decizii președintele onorific nu mai avea calitatea de salariat nu este de natură să afecteze validitatea deciziei. Societatea pârâtă nu a invocat acest aspect, ceea ce presupune că a validat această decizie.
În ceea ce privește capetele de cerere prin care s-a solicitat instanței să constate nereintegrarea în muncă și neexistența vechimii în muncă, reclamantul tinde prin formularea unei asemenea cereri la constatarea unei stări de fapt, cerere inadmisibilă. În ceea ce privește criticile legate de faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra adresei nr. 3497/31.05.2007 a Avocatului Poporului, Curtea constată că potrivit art. 129 alin. ultim din Codul d e procedură civilă, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății. Prin urmare, instanța de fond nu avea obligația să se pronunțe asupra acestei adrese, aceasta putând fi apreciată ca un mijloc de probă.
Constatând nefondate criticile invocate de recurent, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul, împotriva sentinței civile nr.1671 din 18 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă G, având ca obiect pretentii.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 2008
Președinte, - - | Judecător, - --- | Judecător, - |
Grefier, |
Red. jud.
2 ex/17.12.2008
fond: /
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Manuela Preda Popescu, Ioana
