Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1038/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1038
Ședința publică din 11 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Florin Șuiu
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Oberșterescu G -
JUDECĂTOR 3: Rujița Rambu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DGFP A împotriva deciziei civile nr. 103/05.03.2009 și a încheierii din 27.04.2009, ambele date în dosar nr- al Tribunalului Arad, în contradictoriu cu reclamanții intimați B, B și B, precum și cu pârâtul intimat Orașul L reprezentat prin Primar, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă domnul avocat în reprezentarea reclamanților intimați, lipsă fiind pârâta recurentă DGFP A în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice și pârâtul intimat Orașul L reprezentat prin Primar.
PROCEDURA COMPLETĂ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind formulate cereri, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentantul reclamanților intimați solicită respingerea recursului, menținerea deciziei și a încheierii atacate ca temeinice și legale, fără cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise susținute verbal.
CURTEA,
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Judecătoria Arad, reclamanții B -, B și B au chemat în judecată pârâții Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A și Orașul L, reprezentat prin Primar, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va da, să-i oblige pe aceștia la plata următoarelor sume: suma reprezentând actualizarea prețului, parțial achitat, de 26. 531.287 lei din totalul de 29.912.758 lei pentru imobilul situat în L-, jud. A, cumpărat în temeiul contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu Consiliul local L nr. 59/22.10.1997, de către reclamanta de ordin 1, constatat nul în temeiul sentinței civile nr. 316/9 iulie 2002 Tribunalului Arad, irevocabilă; suma de 20.000 lei reprezentând sporul de valoare adus imobilului de către reclamanți, prin îmbunătățirile necesare și utile.
În subsidiar, să fie obligat pârâtul de ordin 1 la plata, în favoarea reclamanților, a sumei de 60.000 euro sau echivalentul în lei la data când hotărârea devine executorie cu dobânzi legale, până la plata efectivă și integrală a sumei reprezentând valoarea actuală a imobilului situat în L-, jud. A, înscris în CF nr. 881 -, nr. top. 448-443/1, fost proprietatea tabulară a reclamantei de ordin 1 și revenit în proprietatea statului.
Cu cheltuieli de judecată.
În motivare au arătat că familia reclamanților a deținut, cu contract de închiriere, încă din anul 1983, imobilul și, după apariția Legii nr. 112/1995, reclamanta a cumpărat imobilul, cu contractul de vânzare nr. 59/22.10.1997 cu prețul total de 29.912.758 lei. Imobilul a fost cumpărat în rate.
Prin acțiunea civilă din dosarul nr. 3322/2002 al Tribunalului Arad, contractul de cumpărare a fost desființat, fiind constatat nul absolut. În perioada cât au deținut imobilul, reclamanții i-au adus un spor de valoare, prin efort comun, spor în valoare de 20.000 lei.
În drept, acțiunea este întemeiată pe prevederile art. 53, 55 din Legea nr. 10/2001, republicată, HG nr. 250/7 martie 2007, art. 998-999 Cod civil.
Prin precizare de acțiune reclamanta a solicitat în contradictoriu cu Statul Român prin Orașul L - prin primar, plata sumei de 20.000 lei spor de valoare adus imobilului prin investițiile aduse imobilului și utile, suma de 4.284 lei reprezentând impozitul achitat pentru imobil și, pentru subsidiar, suma de 60.000 euro sau echivalentul în lei reprezentând valoarea actuală a imobilului litigios.
În contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și-a susținut capătul de cerere având ca obiect suma reprezentând actualizarea prețului plătit parțial, pentru imobilul litigios, suma efectiv plătită a cărui actualizare fiind de 26.531.278 rol.
Prin întâmpinare, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului A, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Pârâtul Orașul L reprezentat prin Primar, a invocat următoarele excepții: cea a necompetenței materiale a Judecătoriei Lipova, cea a lipsei calității procesuale active a reclamanților B și B; cea a lipsei calității procesuale pasive a orașului
La termenul din 16 ianuarie 2008, excepțiile au fost puse în discuția părților, în condiții de contradictorialitate și au fost respinse.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților B și B, cea a lipsei calității procesuale pasive a Ministerului economiei și finanțelor în ce privește capătul de cerere la care reclamanții solicită plata unor daune interese de 60.000 euro și a cheltuielilor de judecată. De asemenea, pe fond, a solicitat respingerea acțiunii.
La cererea reclamanților, în cauză s-a efectuat un raport de expertiză tehnică judiciară în specialitatea construcții, de către expert -, prin care s-a stabilit valoarea de circulație a imobilului la starea actuală, cu îmbunătățirile aduse, la suma de 203.500 lei, iar lucrările de îmbunătățire s-au estimat a fi de 11.100 lei, echivalând cu 3.000 euro.
Nu s-au ridicat obiecțiuni la acest raport.
De asemenea, în cauză s-a efectuat un raport de expertiză tehnică judiciară în specialitatea contabilitate de către expert, cu următoarele concluzii: valoarea actualizată a ratelor achitate ( în sumă de 9.459.933 lei ) este de 33.443.374 lei; valoarea actualizată a dobânzilor achitate ( de 229.128 lei ) este suma de 29.250.884 lei; valoarea actualizată a comisionului achitat ( 229.128 ) este de 2.916.479 lei vechi; valoarea actualizată a avansului achitat de 8.973.827 lei vechi, este de 87.494.255 lei vechi.
La raportul de expertiză contabilă, au fost ridicate obiecțiuni de către pârâta Agenția națională de administrare fiscală, care a solicitat refacerea expertizei contabile.
În urma refacerii expertizei,s-au stabilit următoarele valori: valoarea actualizată a ratelor achitate este de 30.032.982 lei; valoarea actualizată a dobânzilor achitate ( de 229.128 lei ) este suma de 26.163.277 lei; valoarea actualizată a comisionului achitat ( 229.128 ) este de 2.615.755 lei vechi; valoarea actualizată a avansului achitat de 8.973.827 lei vechi, este de 78.472.528 lei vechi.
La aceste valori, nu s-au mai ridicat obiecțiuni de către nici o parte.
Prin sentința civilă nr. 1095/05.11.2008, acțiunea a fost admisă în parte.
Astfel, Orașul L prin Primar a fost obligat să plătească reclamanților suma de 3.000 euro reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului; a fost obligat Ministerul Economiei și Finanțelor, să plătească reclamantei B -- suma de 137.284.596 rol, respectiv 13.284,6 lei, reprezentând contravaloarea prețului achitat pentru imobil.
A fost respinsă cererea de obligare a Orașului L la restituirea sumei de 4284 lei achitată cu titlu de impozit și cererea de obligare a MFP la plata sumei de 60.000 euro ce reprezintă valoarea actuală a imobilului.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere din probele administrate - inclusiv din raportul de expertiză tehnică- faptul că imobilul în litigiu a fost închiriat reclamanților și, ulterior, vândut reclamantei B --, în baza Legii nr. 112/1995, prețul total de 29.912.758 lei fiind achitat parțial și în rate
Prin decizia civilă nr. 568/31.05.2007 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr- s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, reținându-se reaua-credință a cumpărătoarei.
Valoarea actualizată a avansului achitat este de 78.472.528 rol, ratele achitate parțial au o valoarea actualizată de 30.032.982 rol, iar aferent acestor rate reclamanta B - a mai achitat comisioane actualizate la suma de 2.615.575 rol și dobânzi cu valoarea actualizată de 26.163.277 rol.
În total, reclamanta B - - a achitat suma de 137.285.596 rol, respectiv 13.728,6 lei.
Reclamanții au efectuat lucrări de îmbunătățiri la imobil în sumă de 11.100 lei, echivalând cu 3.000 euro.
În baza art. 49 al. 1 din Legea nr. 10/2001, reclamanții au dreptul la despăgubire pentru sporul de valoare adus imobilului cu destinația de locuință.
Îmbunătățirile aduse de către reclamanți au fost necesare și utile și au fost stabilite pe bază de expertiză.
Deși, potrivit art. 47 din Legea nr. 1/2001, în cazul imobilelor preluate fără titlu valabil, obligația de despăgubire revine statului sau unității deținătoare, reclamanții și-au formulat acțiunea și au precizat-o, în mod ambiguu, solicitând obligarea la aceste despăgubiri a statului român prin Orașul L prin Primar, cu toate că instanța a repus cauza pe rol și a pus în discuția părților introducerea în cauză, în calitate de pârât, și a Consiliului local L, în calitate de unitate deținătoare.
În cazul de față, întrucât imobilul restituit a fost preluat fără titlu valabil, conform reglementărilor în vigoare, obligația de despăgubire revine Statutului sau unității deținătoare.
Conform nr.HG 250/2007, unitatea deținătoare poate fi persoana juridică care înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlu, bunuri care fac obiectul Legii nr. 10/2001.
În cazul de față, unitatea deținătoare, este Orașul L reprezentat prin Primar, acesta fiind ținut să achite contravaloarea îmbunătățirilor.
În ce privește obligarea aceluiași pârât la restituirea sumei de 4.284 lei reprezentând impozit achitat pentru imobilul cu privire la care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, instanța a apreciat că această cerere nu este întemeiată, întrucât, în perioada în care a achitat impozitul, reclamanta B - era proprietara imobilului și, în aceste condiții, obligația plății impozitului este stabilită prin lege.
A fost de asemenea, respinsă cererea formulată în subsidiar, întemeiată pe răspunderea civilă delictuală, privind obligarea aceluiași pârât la plata sumei de 60.000 euro, reprezentând contravaloarea imobilului în litigiu, întrucât s-a reținut că, la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, care a fost constatat nul, reclamanta B - a fost de rea-credință și nimeni nu își poate invoca propria culpă în obținerea vreunui drept.
Conform art. 50 al. 3 din Legea nr. 10/2001, restituirea prețului plătit de către chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, se face de către Ministerul Economiei și Finanțelor ().
Suma totală achitată de către reclamanta B - din prețul de vânzare al imobilului în litigiu, a fost stabilită prin expertiză în cuantum de 137.284.596 rol, respectiv 13.284,6 lei.
Modul de calcul al stabilirii cuantumului sumei ce urmează a fi restituită, a fost contestat de către Ministerul Economiei și Finanțelor, depunându-se obiecțiuni la raportul de expertiză.
Expertul a răspuns la obiecțiuni, iar, în urma comunicării acestui răspuns către părți, nu s-au mai ridicat alte obiecțiuni de către nicio parte.
În ce privește excepțiile invocate de către Ministerul Economiei și Finanțelor, respectiv excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților B și B, precum și cea a lipsei calității procesuale pasive a Ministerului economiei și finanțelor, instanța le-a apreciat ca întemeiate și, în consecință, în baza art. 137. pr.civ. le-a admis, considerând că numai reclamanta B - are calitate procesuală de a solicita restituirea prețului, iar, pe de altă parte, Ministerul economiei și finanțelor nu a fost parte la contractul de vânzare-cumpărare.
Având în vedere aceste considerente, apreciind că reclamanta B - are calitate procesuală activă privind restituirea prețului, prima instanță a admis acțiunea acesteia față de Ministerul Economiei și Finanțelor, obligând pârâtul să îi plătească suma de 137.284.596 rol, respectiv 13.284,6 lei.
În ce privește capătul de cerere privind restituirea contravalorii îmbunătățirilor aduse imobilului în litigiu, instanța a apreciat că au calitate procesuală activă toți reclamanții, și a admis acțiunea acestora în parte față de Orașul L prin Primar, Ministerul Finanțelor publice B și Direcția Generală a Finanțelor Publice
Împotriva sentinței au declarat apeluri reclamanții și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Reclamanții au susținut, în principal, desființarea sentinței întrucât instanța nu s-a pronunțat explicit asupra cererii vizând obligarea pârâților la plata sumei de 20.000 lei reprezentând sporul de valoare adus imobilului și, în subsidiar, schimbarea în parte a hotărârii apelate.
În motivare au invocat că deși instanța le-a acordat în parte contravaloarea îmbunătățirilor, nu s-a pronunțat asupra cererii privind sporul de valoare.
Au mai invocat greșita reducere a valorii actualizate prețului achitat, câtă vreme, deși expertului i se solicitase să actualizeze doar suma achitată cu titlu oneros, acesta a procedat la reducerea tuturor sumelor achitate (rate, dobânzi, comision, avans).
Au arătat că instanța a transformat eronat suma acordată din RON în lei.
Au invocat greșita respingere a cererii de obligare a Orașului L la plata sumei achitate cu titlu de impozit pentru imobil, câtă vreme nulitatea contractului a operat retroactiv, încă de la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a solicitat schimbarea sentinței în sensul respingerii cererii formulate în contradictoriu cu acesta.
În motivare a invocat că în ratele achitate din preț de reclamanta B - către Orașul L au intrat și dobânzile datorate de Consiliul Local pentru creditul acordat și că unitatea administrativ teritorială nu a virat la fondul extrabugetar al ministerului aceste sume.
A formulat critici vizând modul de efectuare a expertizei și a invocat obligarea la o sumă superioară celei menționate în expertiză.
A criticat cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligat.
Prin decizia civilă nr. 103/05.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- a fost admis apelul reclamanților, iar sentința a fost schimbată în parte, în sensul obligării la restituirea către reclamantă a sumei de 55.000 euro reprezentând valoarea de circulație a imobilului.
Prin încheierea din 27.04.2009 dată în același dosar, a fost îndreptată omisiunea strecurată în decizie în sensul respingerii apelului declarat de pârât.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că, potrivit calculelor efectuate de expertul evidențiate în anexa 1 raportului de expertiză contabilă efectuată în cauză cu ocazia judecării în primă instanță, rezultă că valoarea de circulație a imobilului situat în localitatea L-, jud. A, compus din corp. A, corp. B, împrejumuiri cu îmbunătățirile aduse de către reclamanți este de 203.500 lei. această valoare la un curs de schimb mediu de 1 euro de 3,70 lei, valoarea de circulație ce rezultă, este de 55.000 euro, care nu a fost contestată.
Cu privire la pretențiile legate de restituirea sumei de 4284 lei impozit achitat, Tribunalul a reținut că prima instanță a soluționat corect acest aspect întrucât apelanta a folosit imobilul chiar dacă ulterior contractul de vânzare-cumpărare a fost anulat.
Împotriva deciziei și a încheierii a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A, care a criticat-o pentru nelegalitate, solicitând modificarea ei în sensul respingerii cererii formulate împotriva sa.
În motivare a invocat greșita obligare la despăgubiri reprezentând valoarea de circulație a imobilului, cuantumul fiind stabilit cu încălcarea disp. art. 50 al. 3 din Legea nr. 10/2001.
A reiterat criticile vizând sumele datorate de Consiliul Local L fondului extrabugetar și nevirate către acest fond, precum și încasarea de către vânzător a unui comision de 1% ce nu poate fi plătit de recurent.
A reiterat criticile aduse raportului de expertiză și a invocat că expertul nu avea competența legală să-l întocmească.
A criticat din nou cuantumul exagerat al cheltuielilor de judecată la care a fost obligat.
În drept a invocat disp. art. 304 pct. 7, 9 Cod pr.civ.
Pe cale de întâmpinare, intimații au solicitat respingerea recursului.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și în baza art. 306 al. 2 Cod pr. civ. față de disp. art. 299 și urm. Cod pr. civ. instanța reține următoarele:
Contractul de vânzare-cumpărare prin care reclamanta B - a dobândit în proprietate în baza Legii nr. 112/1995 imobilul din L,- a fost irevocabil constatat ca fiind nul prin decizia civilă nr. 568/31.05.2007 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, în considerente instanța reținând reaua-credință a reclamantei-cumpărător (67, 68 dosar fond). Această împrejurare nu a fost contestată în cauză.
Potrivit disp. art. 50 al. 3 din Legea nr. 10/2001 în forma în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu eludarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995 au fost irevocabil desființate, au dreptul la restituirea prețului actualizat.
Doar prin Legea 1/2009 s-a recunoscut chiriașilor-cumpărători dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor stabilit conform standardelor internaționale de evaluare. Această prevedere nu poate fi avută, însă, în vedere decât cu încălcarea principiului constituțional al neretroactivității legii civile.
Câtă vreme legea prevede expres la ce cuantum al despăgubirilor sunt îndreptățiți foștii cumpărători în baza Legii nr. 112/1995, susținerile reclamanților referitoare la incidența disp. art. 998-999 cod civil (norme generale) sunt neîntemeiate și în mod nelegal însușite de instanța de apel.
Prima instanță a acordat reclamanților contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului în cuantumul reținut din interpretarea expertizelor efectuate în cauză. Nu pot fi obligați pârâții la plata separată a sporului de valoare adus imobilului, câtă vreme disp. art. 48 al. 1 din Legea nr. 10/2001 în forma în vigoare la data formulării cererii recunosc dreptul chiriașilor la despăgubiri pentru sporul de valoareadus prinîmbunătățirile necesare și utile.
Contrar susținerilor recurentului, reclamanții au dreptul să fie despăgubiți de către Ministerul Finanțelor Publice cu întreaga contravaloare a prețului actualizat (art. 50 al. 3 din Legea 10/2001), fiind fără relevanță afirmata încasare de către vânzător a unui comision din prețul vânzării și afirmata nevirare de către Consiliul Local Lau nor sume către fondul extrabugetar. Afirmata încasare și respectiv, reținere a unor sume nu poate fi opusă de Ministerul Finanțelor Publice cumpărătorilor imobilului ci, eventual, persoanelor juridice care au dispus de sume ce nu au ajuns în fondul extrabugetar sau au încasat sume la care pârâtul-recurent este ținut a le plăti în baza normei legale sus-menționate.
Cuantumul obligațiilor stabilite în favoarea pârâților a fost reținut de prima instanță din concluziile raportului de expertiză care nu a fost contestat cu respectarea termenului prevăzut de disp. art. 212 al. 1 Cod pr. civ.
În consecință, criticile vizând conținutul expertizei tehnice nu mai pot fi primite, ele fiind formulate cu depășirea termenului sus-menționat.
În ceea ce privește criticile vizând redarea greșită de către instanță a sumelor de bani calculate de expert, inclusiv transformarea greșită a sumei exprimate în RON în suma în lei reținută de prima instanță, nu sunt de natură a determina modificarea sentinței ci sunt rezultatul unor erori materiale sau de calcul ce pot fi îndreptate în condițiile art. 281 Cod pr.civ.
Cum pârâtul-recurent a fost obligat la plata de cheltuieli de judecată proporțional cu obligația sa dispusă de instanță, criticile acestuia vizând cuantumul afirmativ exagerat al cheltuielilor pe care trebuie să le plătească reclamanților sunt nefondate, prima instanță făcând corecta aplicare a disp. art. 274 Cod pr. civ.
Respingerea cererii de obligare a pârâtului Orașului L la restituirea către reclamanți a impozitului achitat nu a fost criticată de aceștia pe calea recursului; oricum, pârâtul nu poate fi obligat la restituirea impozitului actualizat pe perioada în care reclamanta era recunoscută drept proprietar, respingerea fiind o aplicare a excepției de la principiul retroactivității nulității.
Pentru aceste considerente și văzând că recurentul a declarat recurs atât împotriva deciziei din 05.03.2009 cât și a încheierii din 27.04.2009, în baza disp. art. 312 al. 1, 2, 3 Cod pr. civ. rap. la art. 304 pct. 9 Cod pr. civ. instanța va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP A împotriva deciziei civile nr. 103/05.03.2009 și a încheierii din 27.04.2009, ambele date în dosar nr- al Tribunalului Arad; va modifica în parte decizia recurată în sensul că va respinge apelul declarat de reclamanții B -, B și B împotriva sentinței civile nr. 1095/05.11.2008 pronunțată de Judecătoria Lipova în dosarul nr-; va menține în rest decizia completată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DGFP împotriva deciziei civile nr. 103/05.03.2009 și a încheierii din 27.04.2009, ambele date în dosar nr- al Tribunalului Arad.
Modifică în parte decizia recurată în sensul că respinge apelul declarat de reclamanții B, B și B împotriva sentinței civile nr. 1095/05.11.2008 pronunțată de Judecătoria Lipova în dosarul nr-.
Menține în rest decizia completată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - G - - -
GREFIER,
- -
Red. - 16.11.2009
Tehnored., 2 ex./03.12.2009
Tribunalul Arad, JudecătorI:
Judecătoria Lipova, Judecător:
Președinte:Florin ȘuiuJudecători:Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu, Rujița Rambu
