Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 1046/2009. Curtea de Apel Timisoara
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1046
Ședința publică din 11 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Florin Șuiu
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Oberșterescu G -
JUDECĂTOR 3: Rujița Rambu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva Deciziei civile nr. 653/A din 10 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamantul recurent lipsă, pârâtul intimat personal și asistat de avocat.
PROCEDURA COMPLETĂ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta recurentului depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 13,5 lei, timbru judiciar mobil în valoare de 0,15 lei, un set de fotografii privind imobilul din litigiu - comunicate și reprezentantei intimatului, precum și dovada achitării onorariului de avocat.
Reprezentanta pârâtului intimat depune la dosar întâmpinare, pe care instanța o califică drept concluzii scrise, dat fiind că nu a fost depusă în termenul prev. de art. 308 alin. 2 Cod pr.civ.
Reprezentanta pârâtului solicită amânarea judecării cauzei pentru studierea actelor depuse azi la dosar.
Instanța respinge cererea de amânare și nefiind formulate alte cereri, acordă cuvântul în recurs.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare,situație în care solicită cheltuieli de judecată. În cazul în care instanța va aprecia că nu există motive de casare, solicită admiterea recursului și modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și al schimbării în parte a sentinței judecătoriei, respectiv să se dispună atribuirea întregului imobil către reclamant și obligarea acestuia la plata sultei către pârât, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
În deliberare constată că prin Decizia civilă nr. 653/A din data de 10 iulie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul împotriva Sentinței civile nr.13024/21.10.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat.
În consecință, Tribunalul a menținut hotărârea primei instanțe, care a admis acțiunea reclamantului și a dispus partajarea în natură a imobilului înscris în CF 1409 T, nr. cad. 30686, dezmembrând parcela în varianta a II-a a raportului de expertiză întocmit de expertul, care face parte din hotărâre, și a atribuit parcelele rezultate după cum urmează: parcela cu nr. cadastral 30686/1, formată din teren fără construcții, în suprafață de 390 mp, a fost atribuită reclamantului; parcela cu nr. cadastral 30686/2, formată din teren cu casă, în suprafață de 390 mp, a fost atribuită pârâtului.
Prin aceeași sentință, prima instanță a dispus înscrierea în CF a drepturilor de proprietate rezultate în urma dezmembrării iar pentru egalizarea loturilor a obligat pe pârât să plătească reclamantului 72.984 lei cu titlu de sultă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, sintetizându-i motivarea, că în raport de disp. art. 741 al. 1 Cod pr. civ. și art. 6739. civ. împărțeala trebuie făcută în natură, în ceea ce privește terenul, și prin echivalent în ce privește clădirea, întrucât aceasta nu poate fi împărțită, fiind de dimensiuni mici.
Văzând că părțile nu au ajuns la o înțelegere privind împărțeala, prima instanță ținut cont la compunerea loturilor de concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul, precum și de propunerile raportului de expertiză întocmit de expertul pentru evaluarea construcțiilor.
În cala de atac a apelului, reclamantul apelant a solicitat schimbarea sentinței în sensul de ai se atribui lui imboilul, arătând că el a solicitat exclusiv atribuirea imobilului iar partajul în natură s-a făcut cu încălcarea disp. art. 741 al. 1 Cod pr. civ. și ale art. 6739Cod pr. civ. întrucât terenul atribuit lui are valoare mai mică decât cel atribuit pârâtului, fiind un loc înfundat, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 63710Cod pr. civ. conform cărora instanța atribuie întregul bun unuia dintre coproprietari, dacă împărțeala în natură nu este posibilă sau dacă ar cauza o scădere importantă a valorii acestuia ori i-ar modifica în mod păgubitor destinația economică.
Tribunalul a apreciat că este nefondat apelul reclamantului, arătând că nu pot fi reținute susținerile apelantului, în sensul că prima instanță s-ar fi pronunțat în afara obiectului cererii, dispunând partajarea în natură a imobilului, câtă vreme atât prin întâmpinare (care îmbracă forma unei cereri reconvenționale potrivit art. 119 Cod pr. civ.), cât și cu prilejul concluziilor asupra fondului, pârâtul a solicitat partajarea în natură a acestui imobil.
Instanța de apel a mai reținut că, potrivit rapoartelor de expertiză, doar terenul putea fi partajat în natură, astfel că în mod corect prima instanță a împărțit în natură terenul și a atribuit construcțiile pârâtului, care locuiește în imobil împreună cu fiul său, constatând, totodată, că parcelele de teren sunt egale ca suprafață și au acces direct din strada -, suprafața de teren atribuită reclamantului nefiind un loc înfundat și neavând o valoare mai mică.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului și casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea ambelor hotărâri, cu consecința dispunerii ieșirii din indiviziune prin atribuirea întregului imobil în favoarea sa și obligarea la plata unei sulte către pârât.
Reclamantul recurent și-a motivat în drept recursul cu disp. art. 304 pct. 5, 6 și 9 și art. 312 alin. 3 și 5 Cod pr. civ. arătând că decizia atacată este nelegală, întrucât calificarea dată întâmpinării de către instanța de apel este împotriva normelor de drept procesual, pentru aceea că, în măsura în care prima instanță a privit întâmpinarea ca o cerere reconvențională, ar fi trebuit să-i pună în vedere pârâtului să timbreze în mod expres dacă formulează o asemenea cerere și să o timbreze iar apoi să o soluționeze prin dispozitivul sentinței.
Recurentul a mai arătat că însuși pârâtul recunoaște prin întâmpinarea depusă în apel că a solicitat ca modalitate de partajare atribuirea casei cu o suprafață minimă de teren și atribuirea unei suprafețe mai mari de teren reclamantului, astfel încât modalitatea de partaj aleasă de către prima instanță nu corespunde nici cererii acestuia, ceea ce denotă că prima instanță s-a pronunțatextra petita, cu încălcarea principiului disponibilității prev. de art. 129 alin. 6 Cod pr. civ.
Totodată, a invederat că acțiunea lui ar fi trebuit să fie admisă în parte și nu în întregime, în condițiile în care modalitatea de ieșire din indiviziune a fost alta decât cea solicitată prin acțiune, fiind încălcate formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității conform art. 105 alin. 2 Cod pr. civ.
De asemenea, a susținut că decizia recurată încalcă disp. art. 741 alin.1 Cod pr. civ. art. 6739, 67310Cod pr. civ. (valoarea terenului său fiind mai mică, improprie pentru realizarea unei construcții datorită frontului stradal), precum și disp. art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a drepturilor Omului, prin aceea că nu constituie soluționarea finală a unei cauze pronunțarea unei hotărâri prin care doar se recunoaște existența unui drept, fără a se stabili în mod concret măsurile necesare exercitării lui nestringherite (cauza Guincho împotriva Portugaliei, împotriva Portugaliei).
Pârâtul intimat a depus întâmpinare la termenul din 11.11.2009, pe care instanța a calificat-o ca fiind concluzii scrise, pentru că nu a fost depusă în termenul prev. de art. 308 alin. 2 Cod pr. civ.
În urma examinării deciziei atacate, în raport de motivele invocate și de disp. art. 119, art. 129 alin. 6, art. 304 pct. 5, 6 și 9 și art. 312 alin. 3 și 5 Cod pr.civ. Curtea apreciază că este întemeiat recursul reclamantului.
Astfel, Curtea reține că prin întâmpinarea depusă în dosarul primei instanțe (9), care a fost calificată în mod corect de către instanța de apel ca având natura juridică a unei cereri reconvenționale, potrivit art. 119 Cod pr. civ. pârâtul a solicitat ca ieșirea din indiviziune să se realizeze, printre altele, și prin partajarea în natură, în sensul că acestuia să i se atribuie casa și o suprafață de 200 mp din teren, iar reclamantului să i se atribuie 580 mp teren, cu obligarea sa la plata unei sulte, aspect menționat și prin întâmpinarea depusă în apel ( 36).
Este adevărat că, în cadrul procesului de partaj, pârâtul poate să-și exprime poziția procesuală privind modalitatea de împărțeală și prin întâmpinare, însă, solicitarea pârâtului de a-i fi atribuită casa și o suprafață de teren minimă (200 mp) iar reclamantului suprafața de 580 mp, față de solicitarea reclamantului de a-i fi atribuit întreg imobilul, constituie o pretenție diferită de acțiunea principală, neavută în vedere de către cele două instanțe.
Cu alte cuvinte, ambele instanțe au avut în vedere doar cele două variante propuse prin raportul de expertiză, și anume: prima în sensul atribuirii întregului imobil reclamantului; cea de-a doua, în sensul atribuirii reclamantului a unei parcele de teren în suprafață de 390 mp iar pârâtului casa și o parcelă în suprafață de 390 mp.
Or, în condițiile în care pârâtul, prin cererea reconvențională, a solicitat atribuirea casei și unei suprafețe de 200 mp iar reclamantului suprafața de 580 mp, solicitare care este cu mult mai apropiată de modalitatea de partajare solicitată de reclamant, Curtea apreciază că soluția adoptată de cele două instanțe este greșită, fiind dată cu încălcarea principiului disponibilității, stipulat în art. 129 alin. 6 Cod pr. civ.
În consecință, în baza art. 119, art. 129 alin. 6, art. 197 alin. 1, art. 304 pct.5, 6 și 9 și art. 312 alin. 3 și 5 Cod pr. civ. Curtea va admite recursul reclamantului, va casa decizia atacată, va admite apelul reclamantului și va desființa sentința apelată cu trimiterea cauzei spre rejudecare, ocazie cu care prima instanță urmează să dispună efectuarea unui supliment la raportul de expertiză prin care să se propună și o variantă de sistare a coproprietății în modalitatea solicitată prin cererea reconvențională, în sensul de a i se atribui pârâtului casa și suprafața de 200 mp teren, iar reclamantului suprafața de 580 mp. teren.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva Deciziei civile nr. 653/A din 10 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Casează decizia atacată în sensul că admite apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 13024 din 21.10.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-.
Desființează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Timișoara.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 11 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - G - - -
GREFIER,
- -
Red. - 18.11.2009
Tehnored., 2 ex./09.12.2009
Tribunalul Timiș, Judecători:,
Judecătoria Timișoara, Judecător:
Președinte:Florin ȘuiuJudecători:Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu, Rujița Rambu