Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1075/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1075
Ședința publică din data de 20 mai 2009
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Traian Logojan Ioana Cristina
---
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul domiciliat în T, str. - -,. 5,.A,.3,. 13, județul D, împotriva sentinței civile nr. 556 din 3 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant - T -, cu sediul în T,--11, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este motivat în termen și scutit de plata taxei de timbru.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamanta - T - a chemat în judecată pe pârâtul pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat la plata sumei de 542, 22 lei din care 523 lei indemnizație concediu de odihnă încasată necuvenit în 2007 și 29, 22 lei cotă neamortizată echipament de lucru.
În motovarea cererii reclamanta a arătat că pârâtul a fost salariatul societății până la data de 29.10.2007, că în conformitate cu prevederile valabil pe perioada 2004-2008 concediul de odihnă se acordă proporțional cu timpul efectiv lucrat într-un an calendaristic, în conformitate și cu prevederile art.140 alin.2 din Codul muncii, că în luna iulie 2007 salariatul a beneficiat în total de 15 zile de concediu de odihnă încasând indemnizația aferentă acestor zile, însă în cursul anului 2007 înregistrat 23 de absențe motivate, motiv pentru care în anul 2007 nu avea dreptul la nici o zi de concediu de odihnă.
A mai arătat reclamanta că potrivit art.17 alin.1 din durata concediului de odihnă însumat cu cel suplimentar, urmează a se diminua cu numărul de absențe întregi nemotivate, în speță aplicarea acestui articol conducând la concluzia că pârâtul nu avea dreptul la nici o zi de concediu de odihnă.
În ce privește cota neamortizată din echipamentul de lucru reclamanta a arătat că salariatul a beneficiat de echipament de protecție, că nu a fost casat și nici folosit pe durata normală de folosire, motiv pentru care potrivit, pârâtul este
obligat să achite cota neamortizată deoarece contractul individual de muncă a încetat din motive imputabile salariatului.
În drept reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.283 lit.c, 270, 272 alin.1 din Codul muncii, 1079 Cod civil, art.2 lit.1Cod procedură civilă și pe dispozițiile.
A anexat cererii de chemare în judecată, în copie, următoarele acte: dispoziție privind încetarea contractului individual de muncă, extras, fișă de evidență cu timpul lucrat pe anul 2007, stat de plată, dovada acordării echipamentului de protecție și calculul cotei neamortizate din echipamentul de lucru.
Deși legal citat, pârâtul nu s-a prezentat în instanță și nu a depus nici un fel de acte în apărarea sa.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.556 din 3 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s- a admis acțiunea, a fost obligat pârâtul la plata sumei de 542, 22 lei către reclamantă reprezentând contravaloare indemnizație de concediu de odihnă și cotă-neamortizată echipament de lucru încasate necuvenit.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că pârâtul a fost salariatul societății până la data de 29.10.2007, când i-a încetat contractul individual de muncă pentru absențe nemotivate, iar în cursul aceluiași an, a beneficiat de 15 zile de concediu de odihnă încasând și indemnizația aferentă în cuantum de 523 lei.
A mai reținut instanța de fond că potrivit art.140 alin.2 din Codul muncii și concediul de odihnă se acordă proporțional cu perioada lucrată într-un an calendaristic, iar potrivit art.17 alin.1 din durata concediului de odihnă (însumat cu cel suplimentar) se va diminua cu numărul de absențe întregi nemotivate, pârâtul având în cursul anului 2007, 23 de zile de absențe nemotivate.
Prin urmare, nu avea dreptul la nicio zi de concediu de odihnă și nici la plata indemnizației de concediu corespunzătoare acestuia.
De asemenea, instanța de fond a constatat că pârâtul a beneficiat de echipament de lucru care nu a fost casat și nici folosit pe durata normală de folosire urmând ca în conformitate cu prevederile să suporte contravaloarea cotei neamortizate, deoarece doar în situația prevăzută de art.72 alin.3 din, respectiv încetarea contractului din motive neimputabile salariatului nu ar fi fost obligat la taxe pentru diferența de uzură la echipamentul de protecție.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul, arătând că motivul pentru care înțelege să critice sentința este acela întemeiat pe posibilitățile materiale de care dispune în acest moment, sens în care precizează că nu contestă suma care i se impută ci solicită ca aceasta să fie eșalonată în 6 rate lunare, indicând ca temei al susținerilor sale disp.art.72 alin.3 din.
Curtea examinând sentința recurată în raport de criticile invocate, de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale care au incidență în soluționarea cauzei precum și în raport de disp.art.3041Cod procedură civilă, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin hotărârea recurată, recurentul-pârât a fost obligat la plata sumei de 542,22 lei către intimata-reclamantă reprezentând contravaloarea indemnizației de concediu de odihnă și cota neamortizată referitoare la echipamentul de lucru, sume încasate necuvenit, conform art.140 alin.2 Codul muncii, art.17 alin.1 din și art.72 alin.3 din.
A apreciat instanța că recurentul nu avea dreptul la nicio zi de concediu de odihnă și nici la plata indemnizației de concediu corespunzătoare.
A mai precizat prima instanță că pârâtul nu poate beneficia nici de disp.art.72 alin.3 din, acestea fiind aplicabile numai în cazul în care încetarea contractului individual de muncă ar fi intervenit din motive neimputabile salariatului.
Într-adevăr, conform art.72 alin.3 din numai în situația în care contractul individual de muncă a fost desfăcut din motive neimputabile salariatului acesta nu ar fi fost obligat la taxe pentru diferența de uzură la echipamentul de protecție.
Cum contractul individual de muncă a fost desfăcut din motive imputabile salariatului, în temeiul art.61 lit.a din Codul muncii, pentru absențe nemotivate, Curtea constată ca nefondate criticile întemeiate pe disp.art.72 alin.3 din, acestea nedeschizând calea unei eșalonări a plății sumei la care a fost obligat prin hotărârea recurată.
În ceea ce privește eșalonarea solicitată, Curtea constată că nu sunt îndeplinite cerințele art.262 Cod procedură civilă întrucât în cauză nu s-a făcut dovada dificultăților economice invocate astfel încât nu se poate aprecia asupra dificultăților în care va fi pus salariatul ca urmare a executării de îndată a obligației stabilită prin hotărâre, acesta nefiind prezent nici la judecarea în fond și nici în recurs.
Curtea constată deci, că sentința primei instanțe este legală și temeinică, urmând ca în conformitate cu disp.art.312 Cod procedură civilă să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul, domiciliat în T, str.- -,.5,.A,.3,.13, județul D, împotriva sentinței civile nr.556 din 3 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant - T -, cu sediul în T,--11, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 20 mai 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Traian Logojan Ioana Cristina
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./19.06.2009
dosar fond- - Tribunalul Dâmbovița
judecători fond-
-
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120/2006
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Traian Logojan Ioana Cristina
