Speta drept civil. Decizia 1073/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ

DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA NR. 1073

Ședința publică din data de 20 mai 2009

PREȘEDINTE: Cristina Pigui

JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Traian Logojan Ioana Cristina

---

Grefier -

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Culturii, cultelor și Național, prin reprezentant legal, cu sediul în B, sector 1,-, împotriva sentinței civile nr. 541 din 02 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant domiciliată în Târgoviște, Calea B, -.1,.A,.6, județul D, domiciliată în Târgoviște,-,. 28,.A,.8,.33, județul D, domiciliat în, Dr., -.2,.5, județul D, domiciliat în Târgoviște, Mr.,. 6, Sc. A,.2,.6, județul D, domiciliată în Târgoviște, B-dul -,. 11,. B,.4,. 37, județul D și domiciliat în comuna, str. -, județul

La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru și că s-a depus întâmpinare formulată de intimații-reclamanți.

Curtea, având în vedere că recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin.2 Cod pr.civilă, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.

CURTEA

Deliberând asupra recursului civil de față:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Ploiești sub nr. 10093/26.08.2008, reclamanții au chemat în judecată Ministerul Culturii și Cultelor pentru ca pe calea contenciosului administrativ să se constate vătămarea reclamanților prin refuzul nejustificat al pârâtei de a acorda sporul pentru condiții vătămătoare de 10% din salariul de bază.

În motivarea acțiunii s-a arătat că, pe clădirea ce reprezintă sediul instituției la care lucrează reclamanții, sunt montate antene ce emit radiații electromagnetice de radiofrecvență și toți angajații instituțiilor adăpostite de această clădire, respectiv Direcția pentru Cultură și Patrimoniul Național Cultural al județului D din care fac parte și reclamanții, Prefectul județului D, Consiliul Județean și Direcția de Statistică D, primesc sporul de 10% din salariul de bază, mai puțin cei 7 angajați ai D care deși supuși zilnic acelorași radiații nu primesc acest spor.

Se precizează că au fost formulate solicitări repetate la Ministerul Culturii și Cultelor, așa cum rezultă din adresele 742/22.05.2006, 506/27.03.2007, 160/28.01.2008, 339/21.02.2008 și 648/23.04.2008 și 2036/26.03.2008.

În ciuda acestor sesizări cererile reclamanților nu au fost aprobate.

Prin sentința nr. 218/24.10.2008 a fost admisă excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Ploiești - Secția de contencios administrativ și declinată competența de soluționare a cauzei în sarcina Tribunalului Dâmbovița. Sentința a rămas definitivă prin nerecurare.

La Tribunalul Dâmbovița, cauza a primit nr. 25/120/5.01.2009.

La termenul din 20.01.2009, reclamanții au formulat precizări în care arată că la 13.11.2008 a fost emis Ordinul 275 al Ministerului Culturii și Cultelor prin care a fost aprobată cererea de acordare a sporului pentru condiții vătămătoare, de 10% din salariul de bază al funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul mai multor direcții pentru cultură, culte și patrimoniul cultural național, printre care și cea a județului

Perioada pentru care s-a aprobat sporul în cauză este cuprinsă între 1.10.2008 - 31.12.2008 fără să se motiveze această limitare, fapt ce reprezintă o recunoaștere a Ministerului Culturii și Cultelor a dreptului invocat de reclamanți.

La dosar s-a depus Ordinul nr. 275/13.11.2008.

La 16.02.2009 Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniul Național reprezentat prin, ministrul, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă.

S-a susținut că la sfârșitul exercițiului financiar al unui an bugetar, sumele rămase disponibile în bugetul instituțiilor publice se returnează bugetului de stat consolidat, urmând ca Guvernul României să stabilească anual, prin lege, bugetul alocat în cadrul noului exercițiu financiar, prin legea bugetului de stat. Drepturile solicitate de reclamanți se puteau aloca în condițiile existenței fondurilor necesare. Sumele alocate anual din bugetul de stat nu pot avea alte destinații decât cele prevăzute, iar alocațiile bugetare din anii respectivi nu se impută asupra resurselor anului în curs.

După administrarea probatoriilor, Tribunalul Dâmbovița, prin sentința nr. 541 din 2 martie 2009, admis acțiunea și a obligat pârâtul la plata către reclamanți a sporului de antenă de 10% din salariul de bază cuvenit, începând cu 23.01.2006 la zi, cu aplicarea dobânzii legale aferente la momentul plății.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin Ordinul 275 al Ministrului Culturii și Cultelor din 13.11.2008, a fost acordat sporul pentru condiții vătămătoare de 10% din salariul de bază al funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul Direcției pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național al județului D, pentru perioada 1.10.2008 - 31.12.2008.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, s-a precizat că aceste fonduri nu au putut fi alocate întrucât astfel de cheltuieli nu se încadrează pentru acordarea unui astfel de spor, iar drepturile solicitate de reclamanți pot fi stabilite numai de Guvernul României anual, prin lege și nu se pot acorda retroactiv. Cu alte cuvinte, pârâtul a recunoscut faptul că reclamanții sunt îndreptățiți la plata acestor sporuri, însă îi privează de acest drept justificând faptul că s-a încheiat exercițiul financiar al perioadei în litigiu și nu mai pot fi acordate. Or acest lucru nu interesează pe reclamanți, întrucât ordonator de credite este ministerul și acesta era obligat să propună Guvernului României alocarea unor fonduri speciale pentru acordarea sporului cerut de reclamanți, cu atât mai mult cu cât prin Ordinul nr. 275/13.11.2008 Ministerul Culturii și Cultelor recunoaște necesitatea acordării unor astfel de sporuri.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Ministerul Culturii, Cultelor și Național, în baza art. 304 pct.9 Cod pr.civilă, criticând-o ca nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:

Recurentul a considerat că în mod greșit instanța de fond a încălcat disp. alin. 3 al art. 14 din OG 10/2007, respectiv dispozițiile alin. 3 din art. 16 din OG 6/2007, cu modificările și completările ulterioare.

Recurentul a susținut că legiuitorul a reglementat, pe lângă acordarea sporului de antenă, o veritabilă procedură menită să stabilească pașii ce trebuie urmați pentru ca salariații să beneficieze de acest spor. Această procedură este stabilită de Legea nr. 319/2006 la care face trimitere art. 16 din OG 6/2007, precum și art. 14 din OG 10/2007.

Potrivit procedurii reglementate de lege, Inspecția reprezintă autoritatea competentă în materie care controlează modul în care se aplică legislația națională în domeniul securității și sănătății în muncă din sectoarele prevăzute la art. 3 alin.1 din Legea nr. 319/2006, cu excepția celor prevăzute la art. 50 alin.1 și 2 din aceeași lege. În acest sens, clarificarea unor evenimente sau situații de pericol se realizează prin probe de produse și de materiale, măsurători și determinare.

Legea nr. 319/2006 a fost completată cu HG 1136/2006, conform căruia evaluarea, măsurarea și calculul expunerii lucrătorilor la electromagnetice se realizează în funcție de standardele naționale în domeniu, nivelurile de emisie indicate de producătorii echipamentelor, măsurătorile trebuie să fie efectuate de către servicii sau persoane competente.

Ca atare, recurentul consideră că sporul de 10% nu se poate acorda decât în baza unor măsurători sau evaluări a nivelurilor lor electromagnetice pentru a se determina dacă s-au depășit sau nu valorile acceptate.

Recurentul precizează că nu au fost alocate sumele necesare unor astfel de cheltuieli, astfel încât ele nu pot fi achitate.

De asemenea, privitor la personalul contractual din sectorul bugetar, recurentul a remarcat faptul că acest tip de condiții au fost reglementate prin dispozițiile art. 14 din OG 3/2006 și ulterior prin OG 10/2007, care stabilesc aceeași procedură de acordare a sporului.

Legal citați intimații au formulat întâmpinare la dosar, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele conform art. 3041Cod pr.civilă, Curtea constată că motivele de recurs sunt fondate pentru următoarele considerente:

Reclamanții sunt salariații pârâtei și au arătat că, pe clădirea în care își desfășoară activitatea, sunt montate antene ce emit radiații electromagnetice de radiofrecvență peste limitele legale, motiv pentru care au solicitat sporul de antenă reprezentând 10% din salariul de bază.

Curtea, constată că acordarea sporului de antenă nu se face automat prin lege, ci numai cu respectarea unei proceduri speciale, prevăzută de HG 1136/2006, respectiv măsurători și evaluări care să ateste că radiațiile depășesc limita admisă de lege, urmând ca respectivele măsurători să fie efectuate de persoane sau instituții autorizate, conform art. 16 din OG 6/2006 și 14 din OG 10/2007.

Sporul de antenă este prevăzut de lege și pentru bugetari conform art. 14 din OG 3/2006 și ulterior OG 10/2007, însă se acordă numai de la data efectuării măsurătorilor, pentru viitor.

În consecință reclamanții se vor adresa unor instituții specializate unor astfel de măsurători cu respectarea atribuțiilor Inspecției, care este autoritatea competentă în ceea ce privește aplicarea legislației referitoare la securitatea și sănătatea în muncă.

În consecință, constatând că la dosarul cauzei nu s-au depus măsurători efectuate în acest sens, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul formulat.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Culturii Cultelor și Național, prin reprezentant legal, cu sediul în B, sector 1,-, împotriva sentinței civile nr. 541 din 02 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant domiciliată în Târgoviște, Calea B, -.1,.A,.6, județul D, domiciliată în Târgoviște,-,. 28,.A,.8,.33, județul D, domiciliat în, Dr., -.2,.5, județul D, domiciliat în Târgoviște, Mr.,. 6, Sc. A,.2,.6, județul D, domiciliată în Târgoviște, B-dul -,. 11,. B,.4,. 37, județul D și domiciliat în comuna, str. -, județul D și în consecință:

Modifică în tot sentința și pe fond respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 mai 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Traian Logojan Ioana Cristina

- - - - ---

GREFIER,

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3120

Tehnored. CP/SȘ

3 ex./15.06.2009

f- Tribunalul Dâmbovița

Președinte:Cristina Pigui
Judecători:Cristina Pigui, Traian Logojan Ioana Cristina

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Speta drept civil. Decizia 1073/2009. Curtea de Apel Ploiesti