Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1086/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIA Nr.1086
Ședința publică de la 16 decembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
Judecător: - - -
Grefier - -
*****
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică din data de 11 decembrie 2008, privind judecarea recursului declarat de pârâtul G împotriva deciziei civile nr. 156 din 27 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții, și reclamantul, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier a de ședință, care a învederat instanței că, ersul dezbaterilor și concluziile părților, au fost consemnate în încheierea de ședință din 11 decembrie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie și, când instanța, față de complexitatea actelor și lucrărilor de la dosar, având nevoie de timp pt. deliberări, a amânat pronunțarea pentru data de azi, 16 decembrie 2008.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
La data de 29 iunie 1995, reclamanții G, și, au chemat în judecată pe pârâtul pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea titlului de proprietate emis pârâtului de Comisia Județeană de Fond funciar D nr. 1187/9656 data de 23 mai 1994, pentru suprafața de 1000. în intravilanul municipiului.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au cumpărat terenul de la fostul CAP și începând cu anul 1992 au plătit impozite pe clădiri la Administrația Financiară, încât pe acest teren nu mai este posibil a se reconstitui pârâtului proprietatea, chiar dacă anterior cooperativizării i- aparținut.
Reclamanții au mai arătat că pe acel teren au edificat construcții,evaluate fiecare la peste 100.000.000 lei.
La data de 22 februarie 1996, pârâtul a formulat cerere reconvențională, prin care revendicat terenul ocupat de reclamanți și a solicitat să fie obligați reclamanții la demolarea construcțiilor realizate pe teren.
Prin sentința civilă nr.6570/1996, pronunțată de Judecătoria Craiova, devenită irevocabilă, urmare a respingerii apelului reclamanților, prin decizia nr. 406 din 28 octombrie 1996 a Tribunalului Dolj și respingerea recursului de către Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 2603 de la 21 aprilie 1997, s-a respins ca nefondată acțiunea reclamanților și s- disjuns cererea reconvențională.
Asupra cererii reconvenționale s-a pronunțat sentința civilă nr. 18120 din 16 decembrie 1998, prin care s-a admis acțiunea, fiind obligați să- lase în deplină proprietate terenurile astfel: suprafața de 1179 în, str. -, nr. 17, suprafața de 1244 în C,-, suprafața de 993 în C,-. Pârâții au fost obligați să-și demoleze construcțiile ridicate nelegal pe aceste terenuri, în caz contrar, fost autorizat reclamantul să efectueze aceste lucrări.
S- constatat că pârâții sunt constructori de rea credință,edificând construcțiile pe un teren deținut fără titlu și fără a avea autorizație de construire de la organul administrativ local.
Prin decizia civilă nr. 3796 din 27 septembrie 1999, pronunțată de Tribunalul Dolj a fost respins ca tardiv apelul declarat de pârâtul și s-au admis apelurile pârâților și, față de care s- respins acțiunea.
Tribunalul reținut că pârâții și au obținut sentințele civile nr. 12882/1995 și nr. 15993/1994 prin care s- constatat dreptul lor de proprietate asupra terenurilor deținute de la fostul CAP.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul și pârâtul iar prin decizia civilă nr.14615 din 8 decembrie 2000 Curții de Apel Craiova, pronunțată în dosarul nr. 4403/2000 au fost admise recursurile, s-a casat decizia civilă nr. 3796 din 27 aprilie 1999 Tribunalului Dolj și s- trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Craiova.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr. 5924/2001.
La data de 8 iunie 2001 reclamantul formulat o precizare a acțiunii, solicitând constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1312 din 4 august 2001 încheiat între pârâții și și având ca obiect terenul în suprafață de 1004 situat în C, -,-. motivând că s-a vândut bunul altuia.
La data de 8 iunie 2001, pârâții, și G au formulat întâmpinare și cerere reconvențională solicitând respingerea acțiunii precizate întrucât în cauză a operat uzucapiunea de scurtă durată, pârâții posedând terenul din 1990 când fost cumpărat de la fotul CAP și că sunt proprietari de drept ai terenurilor în baza art. 22 și 23 di n Legea nr. 18/1991.
Cu caracter reconvențional, pârâții au solicitat obligarea reclamantului la plata valorii actuale a construcțiilor edificate pe teren, precum și a îmbunătățirilor aduse solului prin desecări, amenajări, umpluturi.
La data de 15 iunie 2001, pârâții au precizat cererile reconvenționale formulate solicitând obligarea reclamantului la plata prețului casei de 1.000.000 lei actualizat la data plății în raport de luna septembrie 1991.
La data de 5 octombrie 2001, pârâții, și au formulat o cerere de complinire a cererii reconvenționale solicitând obligarea reclamantului la plata contravalorii următoarelor îmbunătățiri aduse terenului reclamantului: desecare a mlaștinii, umplere a gropii după desțelenire, prin săpare, încărcare manuală, transport, desecare lucrări de nivelare solului, plantat 30 pomi fructiferi, montat gard împrejmuitor, racordarea la instalațiile de apă și canalizare, evaluate la suma de 1.000.000 lei vechi.
Prin sentința civilă nr. 2313 din 7 martie 2003, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 5924/2001 a fost admisă în parte acțiunea civilă precizată formulată de reclamantul și continuată de reclamantul, împotriva pârâților G, și.
A fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâții, G și.
S-a luat act de renunțarea reclamantului la judecata acțiunii formulată împotriva pârâtului.
S-a constatat nulitatea absolută contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1312 din 4 august 2000 de BNP încheiat între pârâții și, în calitatea de vânzători și, în calitate de cumpărător.
Au fost obligați pârâții, și să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantului terenul în suprafață de 1031,4 situat în C, în tarlaua 54, parcela 11,-, având următoarele vecinătăți: la E- str. -, la V-, la S- și la N- și au fost obligați pârâții să ridice construcțiile edificate pe acest teren, iar în caz de refuz al pârâților fost autorizat reclamantul să efectueze această lucrare ( ridicare construcții) pe cheltuiala pârâților.
A fost obligat pârâtul G să ridice construcțiile edificate pe terenul reclamantului situat în C, str. - nr. 11, în tarlaua 54,parcela 11, iar în caz de refuz fost autorizat reclamantul să efectueze această lucrare pe cheltuiala pârâtului.
fost obligat pârâtul să ridice construcția edificată pe terenul reclamantului situat în C, tarlaua 54, parcela 11,-, iar în caz de refuz a fost autorizat reclamantul să efectueze această lucrare ), pe cheltuiala pârâtului.
A fost obligat reclamantul către pârâții, și la plata sumei de 1.000.000 lei despăgubiri pentru sporul de valoare adus terenului reclamantului.
S-a luat act că părțile nu solicită cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții, precum și
În ședința publică din 27.03.2008, apelanții, au arătat că renunță la judecarea apelului.
Pârâtul Gac riticat în apel faptul că i s-a recunoscut o sumă ridicol de mică pentru îmbunătățirile și valoarea imobilului al cărui proprietar este potrivit unei hotărâri judecătorești nedesființată, care este oricum anterioară titlului reclamantului.
Prin decizia civilă 156 din 27 martie 2008 Tribunalului Doljs -a luat act că pârâții au renunțat la judecarea apelului și s-a respins apelul declarat de pârâtul G ca nefondat.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a reținut că pârâtul G cunoștea la momentul edificării construcției că are recunoscut doar un drept de folosință asupra terenului și în nici un caz de proprietate, pe o perioadă determinată de timp, și cu toate acestea și-a asumat riscul edificării unei construcții fără autorizație legală, fiind sancționat contravențional în anul 1991. Odată cu constatarea contravenției s-a dispus și demolarea construcției ridicată abuziv.
S-a înlăturat susținerea apelantului-pârât că are un titlu preferabil și anterior reclamantului deoarece titlul pretins este o hotărâre pronunțată într-o acțiune în constatare, care nu constituie titlu executor și nu este opozabilă reclamantului iar prin sentința nr.3634/1995 s-au comparat titlurile de proprietate ale părților și a fost obligat pârâtul G să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 2100 mp.
Tribunalul a considerat că reclamantul își întemeiază pretențiile pe accesiunea imobiliară artificială, fiind proprietarul terenului, astfel că devine și proprietarul construcțiilor și plantațiilor executate de pârât.
S-a considerat că pârâtul este constructorul de rea credință deoarece a ridicat construcțiile cunoscând că terenul aparține altuia iar prima instanță, în raport de opțiunea reclamantului, a obligat pârâtul să-și ridice construcțiile, iar în privința cererii reconvenționale, prima instanță a soluționat cererea strict în limitele investirii prin cererea din 5.10.2001, respectiv la suma de 1.000.000 lei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul G, motivând că hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de procedură în materia căilor de atac, deoarece cererile reconvenționale priveau pretenții de până la un miliard lei, ceea ce înseamnă că tribunalul trebuia să soluționeze cauza ca instanță de apel.
S-a arătat că s-a invocat la fond și în apel lipsa calității procesual pasive a pârâtului recurent, construcția ce se cere a fi demolată fiind proprietatea fiului său.
S-a susținut că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii sale de complinire, în mod greșit nu s-a pus în discuția părților suplimentarea probelor și greșit s-a trecut la dezbateri în lipsa apărătorilor pârâtului
S-a criticat modalitatea în care s-a reținut reaua credință a pârâtului la edificarea construcției, deoarece nu s-au administrat probe sub acest aspect, nu s-a avut în vedere faptul că pârâtul a înscris proprietatea sa în cartea funciară, având o hotărâre judecătorească opozabilă tuturor persoanelor prin care se constată dreptul său, a figurat în evidențele fiscale, a plătit taxe și impozite pentru teren.
Curtea constată că tribunalul a soluționat corect cauza ca instanță de apel, nefiind incidente dispoz. art. 282/1 care prevăd că nu sunt supuse apelului hotărârile date în litigii al căror obiect are o valoare sub 1 miliard lei (ROL).
În speță, instanța a fost investită cu o acțiune în obligație de a face ( demolarea unor construcții) care nu este evaluabilă în bani și deci, hotărârea pronunțată este supusă apelului. Cererea reconvențională formulată de pârâți este o acțiune în pretenții, evaluabilă în bani și supusă regulii stabilite de art. 282/1 doar dacă s-ar fi soluționat ca acțiune de sine stătătoare. Fiind soluționată împreună cu acțiunea principală, potrivit art. 120 alin. 1, calea de atac ce se exercită unitar împotriva întregii sentințe este calea cea mai largă, în speță determinată de acțiunea în obligație de a face.
Ca urmare, prima critică din recurs nu este fondată.
Recursul este însă fondat pentru soluționarea greșită de către tribunal excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului recurent, pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 112, reclamantul este acela care declanșează procedura judiciară și lui îi revine obligația de a justifica atât calitatea sa procesuală, cât și calitatea procesuală pasivă a pârâtului. Instanța are obligația de a verifica calitățile procesuale ale părților, în tot cursul procesului, în privința pârâtului stabilindu-se dacă el este obligat în raportul juridic dedus judecății.
În speță, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul G solicitând ca acesta să fie obligat să demoleze o construcție despre care s-a susținut că a fost ridicată cu rea credință, pe terenul ce constituie proprietatea reclamantului, invocând astfel regulile accesiunii imobiliare artificiale și dispoz. art. 494 civ.
Reclamantul a susținut că pârâtul constructor al unei locuințe a fost de rea credință și a optat pentru demolarea construcției, pe cheltuiala celui ce a construit, caz în care pârâtul a opus dreptul său la dezdăunări, în limitele impuse de text principiului îmbogățirii fără justă cauză.
Din modul în care este redactat textul art. 494 civ. rezultă că raportul juridic grefat pe dreptul de accesiune imobiliară se naște între proprietarul terenului și cel care a construit și susține că are proprietatea construcției. Calitate procesuală pasivă în acțiunea având ca obiect obligația de a demola construcția o are cel care se comportă ca un proprietar, a construit și folosește construcția, opunându-se proprietarului fondului principal.
Pârâtul a invocat în fața instanței de apel, prin concluziile scrise depuse la fila 102 dosar apel lipsa calității sale procesual pasive, arătând că imobilul aparține fiului său. Această excepție nu a fost analizată de tribunal, însă ea poate fi pusă în discuție în orice stadiu al pricinii și instanța de recurs poate să verifice calitatea procesuală a părților pentru prima oară.
Faptul că imobilul construcție din str. - aparține familiei, fiul major al reclamantului, rezultă din decizia civilă 1521/11.04.2006 a Curții de APEL CRAIOVA prin care s-a stins litigiul dintre pârât și fiul său, pornit la 28 aug. 2003, având ca obiect partaj bunuri coachizite, prin pronunțarea unei hotărâri de expedient prin care construcția a fost atribuită lui.
În plus, pârâtul recurent a dovedit cu actele de stare civilă (carte de identitate și buletin de identitate) depuse la filele 29 și 72 dosar recurs că încă din anul 1991 are domiciliul în-, deci niciodată nu a locuit în construcția ce se cere a fi demolată.
Așa cum rezultă din sentința civilă 1876/3 februarie 1995 Judecătoriei Craiova, precum și din sentința civilă 6218/12 iunie 2003, cumpărat de la fostul CAP o suprafață de 1000. iar tatăl său, G, o altă suprafață de 1000., terenurile fiind unul în continuarea celuilalt și pe acestea s-a construit o locuință, folosită de familia fiului pârâtului.
Ocuparea terenului de către este dovedită și prin decizia civilă 4848/22 noiembrie 1996 Curții de APEL CRAIOVA prin care s-a respins acțiunea în revendicare promovată de, autorul reclamantului, împotriva lui privind revendicarea unei suprafețe de teren din str. -, teren care are aceleași vecinătăți ca și cele ale terenului revendicat de de la G și cu privire la care s-a pronunțat sentința civilă 3634/1995. Acțiunea în revendicare a comparat titlurile invocate de cele două părți, respectiv TP 1187-9666/1994 al reclamantului și actul de cumpărare ( dare în plată) de la CAP al pârâtului, fiind dată preferință titlului pârâtului, însă acest aspect nu privește cauza de față decât pentru se dovedi că încă de la data promovării acțiunii respective reclamantul cunoștea că terenul este ocupat de.
O altă hotărâre judecătorească opozabilă reclamantului o constituie sentința civilă 6218/12.06.2003 a Judecătoriei Craiova, soluționată irevocabil prin renunțarea la judecată a reclamanților potrivit deciziei civile 478/10.10.2007 a Tribunalului Dolj. Prin acțiunea promovată în dosarul respectiv, reclamanții G și au solicitat constarea nulității absolute a TP 1187-96666/1994 emis pentru, iar în motivare s-a arătat că pe terenul cumpărat de la CAP, familia lui a construit o casă, că ocupă acest teren, situat în T 54, P 11 din str. -.
Toate aceste hotărâri judecătorești, unele dintre ele opozabile reclamantului, se face dovada că acela care pretinde un drept de proprietate asupra construcției ce se cere a fi demolată, care folosește imobilul și care susține că l-a construit, este, astfel că pârâtul G nu are calitate procesuală pasivă.
Constatând că instanțele de fond au soluționat acțiunea cu aplicarea greșită a prevederilor art. 494 civ. în ceea ce privește persoana care a construit pe teren, este fondat motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9
Potrivit art. 312 se va admite recursul, se va modifica în parte decizia tribunalului, în sensul că se va admite apelul declarat de pârâtul G împotriva sentinței judecătoriei. Se va schimba în parte această sentință și se va respinge acțiunea promovată împotriva pârâtului G, care nu are calitate procesuală pasivă.
Se va respinge cererea reconvențională formulată de acest pârât întrucât, pe de o parte, cererea avea caracter subsidiar, numai în ipoteza în care proprietarul terenului cerea demolarea existând dreptul de a cere despăgubiri iar, pe de altă parte, constatând că pârâtul nu este proprietarul construcției și nici nu pretinde un astfel de drept, nu are calitatea de a cere despăgubiri.
Se vor menține dispozițiile sentinței privind soluționarea acțiunii față de ceilalți pârâți și soluționarea cererii reconvenționale formulată de și și se vor menține dispozițiile deciziei din apel privind soluționarea apelului declarat de pârâții
Față de motivul care a dus la admiterea recursului se constată că este inutil a se analiza restul criticilor din motivele scrise de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul pârât G împotriva deciziei civile nr.156 din 27 Martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul -, în contradictoriu cu reclamantul și pârâți, și,.
Modifică în parte decizia civilă nr.156 din 27 Martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul -.
Admite apelul declarat de apelantul pârât G împotriva sentinței civile nr. 2313 din 07.03.2003 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 5924/2001.
Schimbă în parte sentința civilă nr. 2313 din 07.03.2003 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 5924/2001.
Respinge acțiunea în obligație de a face ( demolare construcție) promovată de reclamantul împotriva pârâtului G.
Respinge cererea reconvențională formulată de pârâtul
Menține restul dispozițiilor sentinței și ale deciziei.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 decembrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, --- - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red./tehnored. GI
2ex/17.12.2008
Jud. apel -,
Jud. fond -
.
Președinte:Tatiana RădulescuJudecători:Tatiana Rădulescu, Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
