Obligație de a face. Decizia 1085/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE Nr.1085
Ședința publică de la 16 decembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
Judecător: - - -
Grefier - -
*****
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică din data de 11 decembrie 2008, privind judecarea recursurilor declarate de reclamanții, și pârâții, împotriva deciziei civile nr. 312 din 6 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul, având ca obiect revendicare și grănițuire.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier a de ședință, care a învederat instanței că, ersul dezbaterilor și concluziile părților, au fost consemnate în încheierea de ședință din 11 decembrie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie și, când instanța, față de cererea formulată de reprezentantul recurenților reclamanți și, pentru a da posibilitatea acestora de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de azi, 16 decembrie 2008.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința civilă nr.10481 din 25 octombrie 2005, pronunțată în dosarul nr.1508/2005, Judecătoria Craiovaa admis în parte acțiunea precizată, a respins acțiunea împotriva pârâților și pentru lipsa calității procesuale pasive, a respins cererea în obligație de a face și cererea reclamanților de acordare a cheltuielilor de judecată și a stabilit linia de hotar între proprietățile reclamanților și pârâtului, pe vechiul amplasament, reprezentat pe schița anexă la raportul de expertiză întocmit de exp., între punctele 17-16-15-13-11-9-7, obligând reclamanții la 600 lei cheltuieli de judecată către pârâtul.
Pentru a se pronunța astfel, în baza probelor administrate în cauză, între care interogatorii, acte, martori și expertiză, instanța a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1331 din 21 iulie 2003, reclamanții au cumpărat de la vânzătoarea suprafața de 1000 mp. situată în Com., 2, 80/2, și suprafața de 4200 mp. situată în 67, 28/1, iar prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1468 din 06 aug.2003, au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață. de 2000 mp. situat în 67, 29/10, de la vânzătoarea.
La data de 15 iulie 1999 pârâtul a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1164 mp. de la vânzătorii, și, iar în continuarea acestei suprafețe, pârâtul mai deține suprafața de 2970 mp. situată în 67 103.
Cum pârâtul nu are în proprietate teren învecinat cu cel al reclamanților, acesta nu are calitate procesuală pasivă, locuind în domiciliul tatălui său. în calitate de tolerat.
De asemenea, pârâtul deține un teren ce se învecinează cu terenul pârâtului și nu cu cel al reclamanților, astfel că nici acesta nu are calitate procesuală pasivă.
Din probele dosarului rezultă că în momentul cumpărării, terenul pârâtului avea aceeași configurație ca și în prezent, iar la sfârșitul anul 2004 pârâtul nu modificat linia de hotar între proprietățile vecine ale acestuia și reclamanților, gardul său fiind amplasat pe aliniamentul gardului vechi.
Pârâtul nu posedă abuziv terenul reclamanților și nu a modificat linia de hotar existentă, astfel încât linia de hotar se impune a fi stabilită pe vechiul amplasament.
S-a reținut de asemenea că din raportul de expertiză rezultă într-adevăr că reclamanții au un minus de 333 mp. din proprietatea lor, dar nu s-a făcut dovada că pârâtul ar fi ocupat vreo suprafață de teren de la reclamanți.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții.
Prin decizia civilă nr.1181 din 22 sept.2006, pronunțată în dosar nr. 1187/2006, Tribunalul Dolja respins apelul ca nefondat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut în esență că obiectul acțiunii a constat în stabilirea liniei de hotar ce desparte proprietățile părților și obligarea pârâților să demoleze gardul care este amplasat pe proprietatea reclamanților, iar pentru a proba aceste susțineri, era necesar ca reclamanții să facă dovada că prin construirea gardului de către pârâți a fost deviat aliniamentul acestuia în raport de data dobândirii.
Or, cu probele administrate în cauză -expuse în considerentele deciziei, reclamanții nu au făcut această dovadă, astfel încât soluția pronunțată de prima instanță, a fost menținută ca legală și temeinică.
Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs reclamanții și, motivând în esență următoarele: deși instanța a fost investită și cu un capăt de cerere în revendicare teren, nici prin sentință și nici prin decizia Tribunalului, instanța nu a examinat și nu s-a pronunțat sub acest aspect, astfel încât, soluția care se solicită este de admiterea recursului și casarea cu trimitere spre rejudecare; stabilirea limitelor proprietăților învecinate și respectiv linia de hotar, nu s-a făcut în raport de actele deținute de fiecare dintre părți, indiferent că anterior acestea erau delimitate prin semne exterioare, de către deținătorii inițiali; s-a stabilit linia de hotar numai pentru terenurile cu destinația de curți construcții situate în intravilan, și nu și între celelalte terenuri învecinate aflate în extravilan, în continuarea celor din intravilan.
Intimatul a formulat întâmpinare arătând în esență că motivele de recurs formulate de reclamanți sunt întemeiate.
Prin decizia civilă nr.537 din 12.04.2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, a fost admis recursul declarat de reclamanți, casată decizia și trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea de APEL CRAIOVAa reținut că tribunalul ca instanță de apel, în raport de prevederile art.295 pr.civ. avea obligația să verifice, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, putând încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, precum și administrarea de noi probe, dacă aprecia că sunt necesare pentru justa soluționare a cauzei, cu trimitere în special la capătul de cerere în revendicare teren, determinant în modul de soluționare și a celorlalte capete de cerere.
Instanța de apel, ignorând criticile apelanților reclamanți, cu privire la suprafața de teren de peste 300 mp. proprietatea lor și ocupată fără titlu de către pârâți, situație ce rezultă din probele dosarului și în principal expertiză, a administrat numai proba cu câte un martor, pentru a stabili dacă s-a respectat sau nu vechiul amplasament al gardului, pronunțându-se asupra apelului numai sub acest aspect.
Astfel, s-a reținut că Tribunalul nu a intrat în cercetarea fondului cu privire la criticile aduse sentinței de către apelanții reclamanți, așa încât, soluția care se impune, în raport de prev.art.312 alin.5 pr.civ. este de admitere a recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare, instanța de apel a dispus completarea raportului de expertiză efectuat în cauză, în sensul de a se identifica terenul din 67, parcelă 103 și 5, parcelă 292, conform titlurilor părților cu observarea planurilor parcelare, identificarea gardului edificat de pârât, identificarea suprafețelor ocupate în fapt de părți cu arătarea lățimilor și lungimilor, să indice suprafața ocupată, diferențiat în intravilan și extravilan.
raportului de expertiză au fost depuse la dosar la data de 15.02.2008, 16.05.2008, iar intimații și au formulat obiecțiuni, susținând că expertul nu a răspuns obiectivelor stabilite de instanță, în sensul că nu a identificat gardul despărțitor între proprietățile părților. Obiecțiunile au fost respinse de către instanță, având în vedere că în fața primei instanțe (fila 78) și în fața instanței de apel (fila 44) este identificat gardul construit de pârâți, între punctele 17-16-15-13-11, fiind indicat și pe schița anexă.
Prin decizia civilă nr. 312 din 6 iunie 2008 Tribunalul Dolja admis apelul formulat de reclamanții, domiciliați în C, cartier lui, nr.97, -0,.1,.9, jud.D, împotriva sentinței civile nr.10481 din 25 octombrie 2005, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 1508/2005, ca urmare a casării deciziei civile nr. 1181 din 22 septembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 1187/CIV/ 2006, prin decizia nr. 537 din 12 aprilie 2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr- ( număr în format vechi 3432/CIV/2006), în contradictoriu cu pârâții, toți cu domiciliul în comun a, sat, județul
A schimbat în parte sentința civilă atacată, în sensul că a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul, a obligat pârâtul să lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 35 mp, cuprins între punctele 15-13-11-9-52-51-10-12-14-15, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit de expert, completat în fața instanței de apel.
A stabilit linia de hotar între proprietățile părților între punctele 17-16-15-14-12-51. conform anexei la raportul de expertiză-răspuns la obiecțiuni( fila 60) și obligă pârâtul la desființarea gardului despărțitor pe lungimea indicată în anexă între punctele 15-13-11.
S-a menținut soluția sentinței civile de respingere a acțiunii față de și.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Prin motivele de apel, apelanții au criticat soluția primei instanțe cu privire la capătul de cerere în revendicare, susținând că a fost înlăturată principala probă administrată în cauză, expertiza - care stabilește terenul ocupat de către pârâți, precum și faptul că traseul liniei de hotar este deviat către proprietatea reclamanților cu 1,50. S-a susținut că lățimea terenului, pe latura opusă străzii, este mai mare decât în momentul cumpărării, aspect evidențiat și prin expertiza efectuată în cauză.
Deși prin declarațiile martorilor audiați în cauză nu s-a făcut dovada modificării hotarului despărțitor între proprietățile părților, modificarea acestuia a rezultat din înscrisurile depuse la dosar.
În acest sens, din cuprinsul convenției din 30.03.1999, încheiată între moștenitorii defunctei (, și ) reiese că terenul ce a revenit lui, care ulterior a fost înstrăinat pârâților, precum și terenul ce a revenit lui, au avut o lățime de 15. fiecare, împreună având 30m. Aceeași concluzie se desprinde și din schița punerii în posesie a proprietarilor, în 67, parcela ocupată în prezent de pârâți având o lățime de 14. cea a lui având 16. iar cea a reclamanților 26.
Față de aceste înscrisuri și cele stabilite prin expertiza efectuată în cauză s-a constatat că pârâții au la extremitatea estică a terenului intravilan, o lățime mai mare decât cea evidențiată în acte la momentul cumpărării. Conform expertizei, terenul ocupat de pârâți, în T5, are o lățime, la est, de 16,42. ( între punctele 50-51-52), mai mare decât cea evidențiată atât în convenția din 30.03.1999, cât și în schița punerii în posesie, înscrisuri necontestate de părți.
Prin urmare, s-a făcut dovada modificărilor hotarului despărțitor dintre proprietățile părților, în partea de est, prin deplasarea gardului în interiorul proprietății reclamanților.
În acest sens sunt și susținerile pârâților, prin întâmpinare, în sensul că lățimea terenului reclamanților este de 26. conform sentinței 191/18.04.1957, în prezent aceasta fiind de 25,70. la stradă. De asemenea, pârâtul a susținut că terenul reclamantului avea o lățime de 26. iar terenul tatălui său a fost de 30. teren care a fost ulterior împărțit, fiind deținut în prezent de pârâți, - 13,94 și - 15,98, împreună cele două terenuri având o lățime de 29,92. la stradă. Astfel, ambele corpuri de teren au o lățime, în partea de vest, mai mică decât cea evidențiată în înscrisurile amintite, lipsă ce se poate datora instrumentelor folosite la măsurarea parcelelor.
Instanța a acordat eficiență înscrisurilor depuse la dosar și necontestate de părți, față de declarațiile martorilor și, a căror apreciere poate fi subiectivă.
Față de cele constatate, s-a apreciat ca întemeiată acțiunea reclamanților, constatându-se, în baza expertizei efectuate în cauză, astfel cum a fost completată în fața instanței de recurs, că pârâtul ocupă o suprafață de 35. din terenul intravilan, proprietatea reclamanților.
Instanța nu a avut în vedere constatările expertului cu privire la terenul extravilan și la hotarul stabilit pe lungimea terenului extravilan, întrucât, conform disp. art. 129.pr.civ. instanța poate hotărî doar asupra obiectului cererii deduse judecății, iar reclamanții au învestit instanța cu acțiune în grănițuire și revendicare, doar în ceea ce privește terenul intravilan. În acest sens, se constată că în cuprinsul cererii de chemare în judecată reclamanții fac vorbire doar de terenul intravilan, ce constituie curtea casei, și de gardul edificat de pârât, pe o lungime de 66,35. expertul fiind cel care a identificat întregul teren ocupat de părți, în intravilan și extravilan. Nici după depunerea lucrării expertului, reclamanții nu fac vreo precizare în acest sens, iar în calea de atac a apelului nu pot fi aduse modificări obiectului acțiunii, potrivit disp. art. 294.pr.civ.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești au declarat recurs în termen, motivat și timbrat reclamanții, și pârâții, criticând decizia pentru nelegalitate.
Criticile formulate sunt în esență următoarele:
1. Reclamanții arată că în mod greșit instanța de apel a apreciat că a fost investită doar cu revendicarea terenului intravilan. În argumentarea acestei critici invocă cererea de chemare în judecată și probele administrate în cauză, a căror solicitare nu a fost cenzurată de instanță, întrucât reclamanții - solicitând stabilirea liniei de hotar a celor două proprietăți, nu s-au limitat la a revendica doar terenul intravilan, ci și extravilan aflat în continuare.
În drept invocă disp. art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă și solicită admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză.
2. Pârâții arată că în mod greșit instanța de apel a apreciat că reclamanții au investit instanța cu o acțiune în revendicare, nefiind formulată nici prin acțiunea introductivă de instanță, nici prin precizare, astfel că s-au nesocotit disp. art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit cărora în apel nu se pot face cereri noi. Susțin astfel, că aceștia au solicitat doar stabilirea liniei de hotar și obligarea pârâților de a demola gardul ce s-ar afla pe proprietatea lor. Argumentând acest punct de vedere, pârâții invocă netimbrarea acțiunii ca atare, conținutul cererii de chemare în judecată, mențiunea reclamanților din apelul inițial care se referă la devierea liniei de hotar începând cu pct. 16 din schița la raportul de expertiză.
Mai arată că lățimea terenului ocupat în prezent de pârâtul este mai mică pe latura opusă străzii în raport cu data cumpărării, respectiv de 14,94 ml, în loc de 16,43 ml, astfel că nu ocupă din terenul reclamanților, așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit de experți și.
De asemenea, în ceea ce privește montarea gardului, arată că martorii audiați în cauză, care au ajutat la construirea acestuia, au arătat că a fost edificat pe vechiul amplasament.
Solicită admiterea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței primei instanțe, prin care în mod corect s-a respins acțiunea pe fond precum și față de pârâtul, care nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
S-au depus: taxă timbru, împuterniciri avocațiale.
Nu s-au formulat întâmpinări în cauză.
După amânarea pronunțării recurenții pârâți, prin avocat, au depus concluzii scrise reiterând motivele din recursul declarat și solicitând admiterea propriului recurs și respingerea ca nefundat a recursului declarat de reclamanți.
1. Recursul declarat de către reclamanți este fondat și se va admite ca atare pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
2. Recursul declarat de către pârâtul este lipsit de interes și al pârâtului este nefondat, urmând a se respinge ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Pentru toate motivele arătate în precedent, în baza disp. art. 312 alin. 1 teza I, alin. 2 teza I Cod procedură civilă, se va admite recursul declarat de reclamanții, împotriva deciziei civile nr. 312 din 6 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții, și având ca obiect revendicare și grănițuire.
Se va modifica în parte decizia.
Va obliga pârâtul să lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul ăn suprafață de 298 mp teren situat în extravilanul localității, individualizat în Suplimentul la Raportul de expertiză tehnică întocmit de expert, dosar -, la filele 58 și urm. al Tribunalului Dolj, între punctele 52-7-5-6-8-51-52, învecinat la - vest teren reclamant, S - rest teren pârât, V - teren reclamant, E - D,
Va menține restul dispozițiilor deciziei.
Va respinge recursul pârâților și.
Va da în debit reclamanții cu suma de 197,30 lei reprezentând taxă judiciară de timbru în primă instanță, în apel și în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții, împotriva deciziei civile nr. 312 din 6 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții, și având ca obiect revendicare și grănițuire.
Modifică în parte decizia.
Obligă pârâtul să lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul ăn suprafață de 298 mp teren situat în extravilanul localității, individualizat în Suplimentul la Raportul de expertiză tehnică întocmit de expert, dosar -, la filele 58 și urm. al Tribunalului Dolj, între punctele 52-7-5-6-8-51-52, învecinat la - vest teren reclamant, S - rest teren pârât, V - teren reclamant, E - D,
Menține restul dispozițiilor deciziei.
Respinge recursul pârâților și.
Dă în debit reclamanții cu suma de 197,30 lei reprezentând taxă judiciară de timbru în primă instanță, în apel și în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 decembrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, --- - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red. TR/4 ex
16.01.2009
Jud.apel: A
RS
Jud.fond: C
Președinte:Tatiana RădulescuJudecători:Tatiana Rădulescu, Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
