Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1149/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1149/
Ședința publică din 23 noiembrie 2009
PRESEDINTE: Prof.-.Dr.- -
JUDECĂTOR 1: Univ Lidia Barac
JUDECĂTOR 2: Carmina Orza
GREFIER:
S- luat în examinare recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr.143/22.06.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr- și a sentinței civile nr.2106/15.10.2008 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții, și și cu pârâții Consiliul Local C, Municipiul C prin Primar, Statul Român prin Municipiul C prin Primar, A, Junior și, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanții intimați, și, avocat și pârâtul recurent, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen legal și este legal timbrat cu suma de 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamanților intimați depune la dosar delegația avocațială de reprezentare.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Pârâtul recurent solicită admiterea recursului, desființarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond, pentru a se pronunța asupra tuturor capetelor de cerere și pentru administrarea tuturor probelor necesare unei juste soluționări, pentru motivele invocate în scris la dosar.
Reprezentantul reclamanților intimați solicită respingerea recursului și menținerea hotărârilor pronunțate în cauză ca legale și temeinice, conform întâmpinării depuse la dosar, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Caransebeș sub nr. 1685/208 din 14.05.2007, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții, A, junior, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună evacuarea acestora din imobilul situat în C,-, înscris în CF nr. 522 nr. top 103/1 și 103/2, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că reclamanții sunt proprietarii tabulari ai imobilului pe care l-au redobândit în baza Legii 10/2001, imobil ce a fost deținut de Agenția de Consultanță Agricolă C-S și cu care s-au judecat și a eliberat posesia acestuia.
S-a menționat că pârâții au refuzat a părăsi imobilul, deși nu au deținut vreun titlu și au fost notificați în acest sens de către reclamanți,
Prin înscrisul de la fila 33 dosar fond, pârâții și au formulat întâmpinare, dar și cerere reconvențională.
Prin aceasta au solicitat instanței anularea Dispoziției nr. 1038/24.03.2004 Primarului Municipiului C prin care s-a dispus restituirea în natură a imobilului reclamanților în baza Legii 10/2001; să se constate că este moștenitor legal al defunctului, în calitate de fiu, referitor la cota de 1/2 părți din imobil și că este coproprietară asupra cotei de 1/2 părți din imobil, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reconvenționale, s-a arătat că în anul 1975, prin contractele de vânzare-cumpărare nr. 16/1975 și 17/1975 încheiate cu C-S de către și, au cumpărat locuințele situate în- din C, în baza contractelor de închiriere cu chiriașii ce le posedau la acea dată.
S-a arătat că a decedat, iar succesorul lui este, fiu, întrucât, soție supraviețuitore, renunțat la cota ei din succesiune după defunct.
Reclamanții reconvenționali au menționat că de la cumpărare și până în prezent au locuit în imobil și au achitat taxele și impozitele în calitate de proprietari.
Ei invocă faptul că așa cum locuințele vândute cu nerespectarea condițiilor impuse de Legea 112/1995 și Legea 10/2001 sunt lovite de nulitate absolută, prin interpretare logică per a contrario, restituirea imobilelor care au fost vândute în condiții legale la data respectivă sunt lovite de nulitate absolută; că și au cumpărat imobilele în baza Legii 4/1973 și sunt cumpărători de bună credință, astfel încât vânzarea a fost făcută cu respectarea legii la acea dată.
Reclamanții reconvenționali au invocat și că restituirea imobilului s-a făcut fără verificarea stării de fapt, deși prin cererea 5487/11.05.1990 au solicitat concursul Primăriei C pentru intabularea imobilelor, în baza contractelor de vânzare-cumpărare, schițele de dezmembrare aflându-se în posesia acesteia, iar răspunsul primit a certificat că le recunoaște calitatea de proprietari, C-S neavând în posesie imobilele.
S-a solicitat introducerea în cauză ca pârâți Primăriei Municipiului C și Statului Român reprezentant al fostului C-
Prin întâmpinarea la cererea reconvențională ( fila 40 dosar fond) reclamanții, și au solicitat respingerea cererii, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat că pârâții nu dețin un titlu de proprietate, conform Legii 4/1973 în vigoare la încheierea așa-ziselor contracte de vânzare-cumpărare, titluri ce trebuiau intabulate în CF, iar aceștia nu pot fi decât simpli tolerați cu privire la imobil, în lipsa unui titlu locativ și că nu au achitat chirie ori impozit pentru spațiu.
Prin înscrisul de la fila 3 volumul II al dosarului -, reclamanții au invocat excepțiile lipsei calității procesuale active și lipsei calității interesului pârâților - reclamanți reconvenționali.
În cauză au fost introduși în calitate de pârâți și Municipiul C, prin Primar și Consiliul Local C, ca reprezentanți ai Statului Român, astfel cum au precizat reclamanții reconvenționali prin cererea reconvențională și la termenul de judecată din 05.09.2007 prin reprezentanta lor, cât și reclamanții prin înscrisul de la fila 40 dosar.
Aceștia, deși nu au formulat întâmpinare, s-au opus la cererea reconvențională a pârâților și au depus notele de ședință de la fila 9 vol II al dosarului.
Excepțiile lipsei calității procesuale active și lipsei interesului, invocate de reclamanți, au fost puse în discuția părților prezente de către instanță la termenul de judecată din 08.10.2008 iar pârâții - reclamanți reconvenționali au solicitat respingerea lor.
Judecătoria Caransebeș prin sentința civilă nr. 2106/15.10.2008 pronunțată în dosarul nr. - a respins excepția lipsei calității procesuale active și interesului a reclamanților reconvenționali și, excepții invocate de pârâții reconvenționali, și.
A admis acțiunea civilă formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâții, A, și junior, având ca obiect evacuare și, în consecință, a dispus evacuarea pârâților din imobilul-construcție evidențiat în CF nr. 522 C nr. top 103/1 și 103/2 intravilan cu casa nr. 102/13 din str. - cu curte, respectiv Intravilan cu casa nr. 1/b din str. -, situat în C,-, jud. C-
A espins cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți reconvenționali și, având ca obiect anulare Dispoziție nr. 1038/24.03.2004 a Primarului Municipiului C, succesiune și constatare drept de proprietate.
A obligat pârâții la plata sumei de 11,30 lei cheltuieli de judecată către reclamanții, și.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere faptul că prin Dispoziția nr. 1038/24.03.2004 a Primarului Municipiului C s-a dispus restituirea în natură către reclamanți în cotă de 1/1 parte imobilului evidențiat în CF 522 C nr. top 103/1, casa cu nr. vechi 102, actualmente nr. 13 din str. -, cu curte în intravilan de 100 mp fără teren și nr. top 103/2 casă cu nr. 1/b din str. - în intravilan, în suprafață de 270 mp fără teren.
Reclamanții și-au intabulat în CF dreptul de proprietate asupra construcției întrucât dispoziția nu fost atacată și constituie titlu executoriu potrivit dispozițiilor art. 25 Legea 10/2001 republicată, aspect ce reiese din extrasul CF de la fila 4 dosar.
Anterior emiterii dispoziției de restituire în natură, imobilul a fost în administrarea Oficiului Județean de Consultanță Agricolă C-S și a avut ca proprietar Statul Român.
Pârâții-reclamanți reconvenționali au solicitat instanței anularea Dispoziției nr. 1038/24.03.2004 de restituire în natură a imobilului, pe motiv că ei au cumpărat o parte din imobil în baza contractelor de vânzare-cumpărare nr. 16 și 17 /1975, iar cei de la Primăria C știau că dețin imobilul.
Din înscrisul de la fila 35 dosar reiese că între Reșița și numiții (în prezent decedat) și soția fost încheiat contract nr. 16/22.07.1975 cu privire la locuința din C-, compusă din 3 camere, în suprafață de 57, 61 mp ocupată de aceștia în baza contractului de închiriere nr. 2195/01.02.1975.
Totodată a vândut dependințe și magazii în suprafață de 86, 48 mp, prețul achitat fiind de 36.064 lei.
le-a fost atribuită folosința asupra terenului de 252 mp pe durata existenței construcției.
C de-al doilea contract, cel cu nr. 17/22.07.1975 a fost încheiat de Reșița cu și privește vânzarea locuinței situată în C- compusă din 2 camere, suprafața fiind de 53,97 mp, la care se adaugă și dependințele de 42,54 mp.
S-a menționat că imobilul este ocupat de în baza contractului de închiriere nr. 2193/0.02.1975 și prețul achitat pentru locuință este de 33.528 lei.
Din înscrisurile de la dosar instanța a reținut faptul că deși au achitat integral prețul imobilelor, și nu și-au intabulat în CF contractele de vânzare-cumpărare, respectiv un drept de proprietate asupra locuințelor.
Aceștia nu au depus la dosar, deși beneficiau de apărare calificată, nici dovada că au achitat vreodată către stat taxele și impozitele aferente pentru imobile, astfel cum au susținut în cererea reconvențională.
Reclamanții au invocat că pârâții și nu au calitate procesuală activă și interes în promovarea cererii lor reconvenționale.
Instanța a apreciat însă că, în condițiile în care aceștia, de bună credință, au încheiat contractele de vânzare-cumpărare nr. 16 și 17/1975 și au achitat prețul locuințelor, excepțiile au fost neîntemeiate deoarece reclamanții reconvenționali au avut convingerea că sunt proprietari ai imobilelor, chiar dacă dreptul lor de proprietate nu au figurat evidențiat în CF.
Referitor la fondul cauzei, instanța a constatat că la data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare nr. 16 și 17/1975 era în vigoare Legea 4/1973, în prezent abrogată.
Art. 41 și urm. din acest act normativ menționau condițiile în care se puteau vinde, respectiv cumpăra locuințe din fondul locativ de stat.
De asemenea, art. 52-54 din Legea 4/1973 prevedeau că documentele necesare eliberării unui titlu de proprietate asupra locuinței cât și faptul că acesta ori contractele de vânzare-cumpărare trebuiau intabulate în Cartea Funciară.
Potrivit dispozițiilor art. 17 din Decretul-Lege nr. 115/1938, în vigoare la data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare, pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilelor de către, și, care cumpăraseră de la stat locuințele, era absolut necesar să-și intabuleze în CF titlul de proprietate ori contractul.
culpă a pârâților-reclamanți reconvenționali în ceea ce privește neintabularea în CF titlului pentru imobile, nu a putut constitui motiv de anulare a Dispoziției de restituire în natură imobilului.
S-a mai susținut ca motiv de anulare dispoziției și faptul că Primăria Municipiului C cunoștea că ei locuiesc în imobil, sens în care se menționează adresa nr. 5457/11.06.1990 aflată la fila 37 dosar fond.
Analizând înscrisul, instanța a constatat că a solicitat Primăriei C în data de 11.05.1990, prin cererea nr. 5487, să-i fie eliberată o adeverință din care să rezulte că cumpărat imobilul.
Primăria C i-a comunicat că, dacă deține contract de vânzare-cumpărare ori împrumut, trebuie să uzeze de acesta " acolo unde este nevoie", ocazie cu care i-a restituit și extrasul de CF depus de el.
În aceste condiții, trebuia să se adreseze Biroului CF C pentru intabularea contractului măcar la acea dată, chiar dacă nu a făcut anterior acest lucru, însă din probe nu a rezultat că a depus diligențe în acest sens.
Văzând probele de la dosar, instanța a constatat că nu au existat motive de nulitate absolută a Dispoziției de restituire în natură imobil, cu nr. 1038/2004 a Primăriei Municipiului C, iar motivele de nulitate relativă, învederate de pârâții-reclamanți reconvenționali și sunt neîntemeiate.
Pârâții reclamanți-reconvenționali, în condițiile în care au achitat totuși cu bună-credință prețul locuințelor, au posibilitatea legală de a solicita restituirea acestuia, invocând astfel un drept de creanță, însă nu în contradictoriu cu reclamanții, și care au devenit proprietarii imobilelor în baza Legii 10/2001.
Pentru motivele de mai sus, instanța a respins cererea reconvențională a pârâților, capetele de cerere privind succesiunea vizând de fapt tocmai solicitarea acestora ca instanța să le recunoască dreptul de proprietate asupra imobilelor.
Referitor la acțiunea reclamanților, și, instanța constatat că aceasta este întemeiată și dovedită în raport de dispozițiile art. 480 Cod civil, deoarece ei sunt coproprietarii clădirii, drept intabulat în CF în baza Legii 10/2001, iar pârâții nu le pot opune un titlu locativ valabil.
Pe cale de consecință, instanța a respins excepțiile lipsei calității procesuale active și lipsei interesului cu privire la reclamanții reconvenționali, excepții invocate de pârâții reconvenționali - reclamanți.
A admis acțiunea reclamanților și a dispus evacuarea pârâților, A, și junior din imobilul-construcție evidențiat în CF nr. 522 C nr. top 103/1 și 103/2 Intravilan cu casa nr. 102/13 din str. - cu curte, respectiv Intravilan cu casa nr. 1/b din str. -, situat în C,-, jud. C-
De asemenea, a respins cererea reconvențională a pârâților și și, în baza art. 274 Cod procedură civilă, i-a obligat pe aceștia la 11, 30 lei cheltuieli de judecată către reclamanți reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel în termen pârâții și, apel înregistrat pe rolul Tribunalului C-S sub nr.1685.1/208/15.01.2009.
În motivarea apelului, s-a arătat că sentința instanței de fond este netemeinică și nelegală, întrucât, deși se reține de către instanța de fond faptul că cele două apartamente în cauză au fost cumpărate de către pârâți în anul 1975 de la.Reșița, iar prețul a fost achitat în întregime a condiționat validitatea acestora de intabulare în CF.
Această reținere este contrară practicii judiciare în materie, la data respectivă actul translativ de proprietate era acel contract de vânzare-cumpărare încheiat între pârâți și entitatea ce putea încheia asemenea acte.
Referitor la dreptul reclamanților a solicitat să se constate nulitatea absolută a acestuia, deoarece nu a fost respectată procedura de restituire impusă de Legea nr. 10/2001.
Astfel, în acest context a solicitat să se constate că așa cum locuințele vândute cu nerespectarea condițiilor impuse de Legea nr. 112/1995 și Legea nr. 10/2000, sunt lovite de nulitate absolută prin interpretarea logică, per a contrario, restituirea imobilelor care au fost vândute în condiții legale, cu respectarea legii la data respectivă sunt lovite, în aceeași manieră de nulitate absolută, și având în vedere că antecesorul pârâtei, și pârâta a cumpărat aceste imobile în baza legii nr. -, privind construirea și vânzarea de locuințe, fiind cumpărători de bună credință, astfel aceste bunuri au devenit proprietatea lor, vânzarea la acea dată fiind făcută cu respectarea legii.
Dispoziția de restituire s-a făcut fără respectarea minimei și obligatoriei verificări a situației de fapt, implicit de drept, cu atât mai mult cu cât, prin cererea nr. 5487/11.05.1990, a solicitat concursul primăriei pentru intabularea imobilelor în cauză, în baza contractelor de vânzare-cumpărare, având în vedere necesitatea depunerii la cartea funciară a schițelor de dezmembrare ce se găseau în posesia primăriei.
Răspunsul primit a certificat faptul că și după 1990, primăria le-a recunoscut și a avut cunoștință de calitățile lor de proprietari, cu atât mai puțin aceasta nu putea să facă mențiunea că acestea se aflau în administrarea operativă a C-S, deoarece această entitate nu a avut în posesie și folosință niciodată aceste imobil, posibil ca înscrierea sa în foaia de sarcini a imobilului în cauză induce la considerarea acesteia ca având un drept de folosință, dreptul de administrare operativă fiind înscris la titlul proprietari și nu la sarcini.
Având în vedere motivele menționate, au solicitat să se constate că sentința pronunțată în cauză a fost dată cu încălcarea legii, motiv pentru care au solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțate în cauză și rejudecând pe fond să dispună respingerea acțiunii introductive și admiterea cererii reconvenționale formulate de pârâți.
Intimații reclamanți au formulat întâmpinare în cauză ( filele 34-35 dosar ) prin care au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să respingă recursul pârâților și menținând ca temeinică și legală sentința primei instanțe, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr.143/22.06.2009 Tribunalul C-S respins apelul formulat de către pârâții și, în contradictoriu cu intimații reclamanți, intimații pârâți Consiliul Local C și Municipiul C, reprezentat prin Primar, A, și împotriva sentinței civile nr. 2106/15.10.2008, pronunțată de către Judecătoria Caransebeș în dosarul nr. -.
A respins cererea intimaților reclamanți, și de obligare a apelanților la plata de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut că, la pronunțarea hotărârii apelate, instanța de fond a făcut o corectă și completă apreciere a materialului probator administrat în cauză, funcție de care a stabilit starea de fapt, la care a aplicat mai apoi normele legale incidente, nefiind depistat nici un motiv de ordine publică care să poată fi pus în discuție și care să ducă la reformarea hotărârii apelate.
Motivul de apel potrivit căruia cele reținute de către prima instanță referitor la necesitatea intabulării în CF a titlurilor în al căror temei apelanții pârâți au devenit proprietari ai imobilului în cauză ar fi contrar practicii în materie, a fost respins de către instanță, cu următoarea motivare.
Apelanții pârâți au cumpărat imobilul în cauză în anul 1075 sub imperiul Legii nr. 4/1973 ce a permis acestora să cumpere imobilele în care locuiau cu chirie, fără însă a-și intabula dreptul de proprietate, astfel dobândit. Potrivit disp. art. 49 din Legea nr. 4/1973, aceste contracte de vânzare-cumpărare trebuiau înscrise în cazul dat în CF.
Aceasta cu atât mai mult cu cât la respectiva vreme în regiunea în care sunt situate imobilele funcționa regimul de CF, iar în art.17 al Decretului Lege nr. 115/1938 în vigoare la respectiva dată, înscrierea în CF avea nu doar caracter publicitar ci și constitutiv de drepturi.
În ceea ce privește celălalt motiv de apel prin care în fapt apelanții reiterează petitul cererii reconvenționale de constatare a nulității absolute a deciziei de restituire a imobilului intimaților reclamanți, întrucât nu s-a respectat procedura de restituire prevăzută de Legea nr.10/2001, în sensul că restituirea imobilului intimaților reclamanți s-a făcut fără a se face vreo verificare în fapt situației acestuia, deși intimata pârâtă Municipiul C cunoștea despre faptul că imobilul fusese vândut apelanților pârâți, instanța urmează a-l respinge cu următoarea motivare.
Motivele de "nulitate absolută" invocate de către apelanții pârâți nefiind prezentat ca atare în norma legală, au fost analizate ca motive de nulitate relativă.
Însă chiar și așa, din răspunsul primit de către apelanții pârâți la adresa nr. 5487 efectuată la data de 11.05.1990, către Primăria C, prin care a solicitat a-i elibera o adeverință din care să rezulte că a cumpărat imobilul, aceasta i-a comunicat că, dacă deține contract de vânzare-cumpărare ori împrumut trebuie să uzeze de el " acolo unde este nevoie, ocazie cu care i-ar fi restituit extrasul de CF depus de către petent ( fila 37 dosar ).
Din cuprinsul respectivei adrese rezultă faptul că, intimatul pârât Orașul nu avea cunoștință, așa cum și susține în întâmpinare de faptul că imobilele fuseseră vândute de Reșița apelanților pârâți, care de la data cumpărării acestora, 1975, nu și-au intabulat drepturile de proprietate dobândite în temeiul contractelor de vânzare-cumpărare mai sus arătate în CF.
Față de considerentele mai sus arătate, ca și disp. art. 297.civilă Cod Penal, tribunalul a respins apelul formulat de către pârâții și.
Impotriva acestei hotărâri, pârâții și au declarat recurs, în termen legal, la data de 13.08.2009, solicitând în temeiul disp.art.304 pct.8 și 9.pr.civ. admiterea lui, desființarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond, pentru a se pronunța asupra tuturor capetelor de cerere și pentru administrarea tuturor probelor necesare unei juste soluționări.
In motivarea recursului lor, reclamanții au susținut că în mod nelegal Statul Român nu apare în dispozitivul hotărârii recurate, deși ei au cerut introducerea lui în cauză.
Pe de altă parte, arată că unul din petitele cererii sale reconvenționale, se referea la constatarea calității sale de moștenitor legal al defunctului (cel care a cumpărat locuința în anul 1975), petit ce se impunea a fi soluționat pentru stabilirea calității sale procesuale pasive în acțiunea principală.
Pe fondul cauzei, pârâții recurenți critică concluziile instanței de fond, reținute și în apel, potrivit cu care ei nu justifică un titlu legal în folosința imobilului sub acest aspect, arată că intabularea sau nu, nu are efect asupra actului de înstrăinare ci doar are efect de publicitate imobiliară și nu este o condiție a dobândirii dreptului de proprietate.
Având în vedere art.48 - 50 din Legea nr.4/1973 republicată ( nr.121/31.12.1980) contractul de vânzare-cumpărare încheiat în condițiile acestei legi constituie titlu de proprietate, au valoare de înscrisuri autentice și constituie titluri executorii.
In această situație, solicită constatarea că intabularea sau nu în CF nu este o condiție a existenței și nașterii dreptului de proprietate, iar prevederea prevăzută în art.53 din aceeași lege inițială și modificată nu are efect constitutiv de drepturi, cu atât mai mult cu cât înscrierea în CF reprezintă o modalitate de publicitate față de terți în afara părților contractante.
In acest context solicită constatarea că Statul Român înscris în CF nu este un terț, fiind parte contractantă, context în care prin interpretarea expresă a Legii nr.4/1973 modificată, a Legii nr.112/1995 și a celorlalte prevederi legale, înscrierea în CF nu este o condiție sancționată cu vreo nulitate fiind doar o condiție de publicitate pentru terți.
In acest context, pârâții au subliniat că dispoziția administrativă emisă în condițiile Legii nr.10/2001, de restituire în natură a imobilului este lovită de nulitate absolută, întrucât nu s-a făcut nici o verificare a situației de fapt și implicit, a situației de drept, ocazie cu care - Primarul Municipiului C - ca autoritate în emiterea dispoziției, avea posibilitatea să observe că imobilul la fost vândut de Statul Român încă din anul 1975, iar pârâții sunt înscriși în evidența fiscală.
In consecință, susțin pârâții, dispoziția de evacuare a locuinței, deși contractul de vânzare-cumpărare nu a fost desființat,este nelegală.
Pentru aceste motive, prin recurs au solicitat admiterea recursului.
Prin întâmpinarea depusă în cauză în termen legal, intimații, prin mandatar G (fila 38 dosar recurs) au solicitat respingerea ca nefondat a recursului și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul disp.art.274 pr.civ. arătând că eventuala omisiune pronunțării hotărârii și în contradictoriu cu Statul Român, poate fi îndreptat pe calea cererii de îndreptare a erorilor materiale, conform disp.art.281 pr.civ. iar nesoluționarea petitului privind stabilirea calității sale de moștenitor legal al defunctului, este incidentă în speță și nu are legătură cu obiectul principal al cererii.
Referitor la titlul invocat de pârâți, opus celui deținut de intimați, s-a precizat că acest contract de vânzare-cumpărare nu este însoțit de titlul de proprietate ce se elibera în perioada anilor 1975, de fostul Comitet Executiv al Consiliului Popular Județean, astfel încât contractul de vânzare-cumpărare are valoarea juridică doar a unui înscris pregătitor. Pe de altă parte, s-a susținut că actul normativ în baza căruia pârâții au cumpărat apartamentul - Legea nr.4/1973 a fost abrogat prin art.48 din Legea nr.50/1991, astfel încât, întrucât în actuala legislație nu există dispoziție care să reglementeze situații de acest gen, contractul de vânzare-cumpărare încheiat de pârâți cu în anul 1975, devenit caduc.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate de pârâții - recurenți și, în raport de obiectul cauzei, actele depuse la dosar și disp.art.299, 304 pct.9 pr.civ. Curtea constată că este fondat, pentru următoarele considerente:
Obiectul acțiunii civile cu care reclamanții, au investit instanța de judecată la 14.05.2007, îl constituie cererea de evacuare a pârâților, A-, - și jr. din imobilul situat în Municipiul C, str.-.- nr.1, înscris în CF nr.522, nr.top.103/1 și 103/2, cu motivarea că ei sunt proprietarii tabulari ai acestui imobil, redobândit în condițiile Legii nr.101/2001, iar pârâții refuză să-l părăsească, deși nu au nici un titlu.
In raport de actele depuse la dosar, Curtea reține că în mod nelegal - atât instanța de fond, cât și cea de apel, au dispus evacuarea pârâților din spațiul locativ ocupat, reținând că ei nu justifică un titlu. Astfel, la fila 35 dosar de fond, există copia contractului de vânzare-cumpărare nr.16/22.07.1975 încheiat între (antecesorul pârâtului ) și soția, cu privire la locuința din C-, compusă din 3 camere, în suprafață de 57,61. ocupată de ei în baza contractului de închiriere nr.2195/1.02.1975.
Pentru aceasta s-a achitat integral prețul de 36.064 lei, fiindu-le atribuită cumpărătorilor și folosința terenului de 252. pe durata existenței construcției.
C de-al doilea contract, cel cu nr.17/22.07.1975 a fost încheiat de Reșița cu și privește vânzarea locuinței situată în C,-, compusă din 2 camere, suprafața fiind de 53,97. la care se adaugă și dependințele de 42,54.
Se menționează că imobilul este ocupat de în baza contractului de închiriere nr.2193/01.02.1975 și prețul achitat pentru locuință este de 33.528 lei.
In raport de aceste înscrisuri, respectiv contractul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1975 de Statul Român prin serviciul abilitat, respectiv, nedesființat până în prezent, nu se poate reține că pârâtul folosește imobilul fără nici un titlu.
Titlul pe care aceștia îl opun celui deținut de reclamanți, îl constituie tocmai contractele de vânzare-cumpărare încheiate de Statul Român cu antecesorii lor, în anul 1975, în temeiul Legii nr.4/1973, contracte care nu au fost desființate până azi.
Imprejurarea că pârâții nu au depus diligențele necesare pentru valorificarea deplină a acestor contracte de vânzare-cumpărare, în sensul intabulării lor în CF, conform disp.art.52 - 54 din Legea nr.4/1973, coroborat cu art.17 din Decretul-Lege nr.115/1938, nu înseamnă că ei nu dețin nici un titlu, ci constituie argumente juridice ce pot fi valorificate, eventual, într-o acțiune în revendicare și de comparare de titluri.
Pârâții folosesc imobilul în litigiu în baza contractelor de vânzare-cumpărare nr.16 și, respectiv 17/1975, încheiate la acea vreme, cu Statul Român prin serviciul special cu atribuții în vânzarea de locuințe (), în temeiul Legii nr.4/1973, care, deși neintabulat în CF nu poate fi ignorat, în sensul reținerii folosinței imobilului de către pârâții, fără titlu.
In aceste condiții, Curtea reține că cele două instanțe de judecată au pronunțat o hotărâre nelegală atunci când au dispus evacuarea pârâților, pe considerentul că ei nu pot opune reclamanților un titlu valabil, la dosar existând contractele de vânzare-cumpărare nr.16 și 17/1975, încheiate între Statul Român prin C și antecesorul pârâților, defunctul și soția sa,.
In consecință, în baza art.299, 304 pct.9 pr.civ. și art.312 alin.1 pr.civ. Curtea va admite recursul pârâților și împotriva deciziei civile nr.143/22.06.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr- și a sentinței civile nr.2106/15.10.2008 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr-.
Va schimba în parte sentința civilă, în sensul că va respinge acțiunea civilă formulată de reclamanții, prin mandatar împotriva pârâților, pentru evacuare.
Va menține în rest dispozițiile sentinței civile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr.143/22.06.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr- și a sentinței civile nr.2106/15.10.2008 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr-.
Schimbă în parte sentința civilă în sensul că respinge acțiunea civilă formulată de reclamanții, prin mandatar împotriva pârâților, pentru evacuare.
Menține în rest dispozițiile sentinței civile.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 noiembrie 2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECĂTOR 3: Marinela
Prof.-.Dr.- - - - -
GREFIER
Red.MG/07.01.2010
Dact.MM/2 ex./18.01.2010
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud.;
Președinte:Univ Lidia BaracJudecători:Univ Lidia Barac, Carmina Orza, Marinela
