Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 117/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 117/A/2009
Ședința publică de la 18 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Ioan Truță
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea apelului, la cererea de repunere pe rol a cauzei, formulat de ROMÂNĂ CU, împotriva sentinței civile nr. 1529/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr-, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă preotul paroh al reclamantei apelante asistat de mandatar, fără delegație la dosar, lipsă fiind intimata pârâtă și mandatarul acesteia.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care:
În baza rolului activ prevăzut de art. 129 cod procedură civilă, instanța pune în discuție, excepția prevăzută de art. 1201 cod civil.
Cu privire la aceasta, mandatara reclamantei apelante învederează instanței că această excepție a fost respinsă, întrucât ceea ce s-a judecat în acel litigiu între părți a avut ca obiect acțiune în revendicare, iar obiectul acțiunii de față este anularea încheierii de întabulare, astfel că nu sunt îndeplinite prevederile art. 1201 cod civil, referitor la identitatea de obiect și cauză.
Nefiind alte cereri formulate, instanța constată închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatara reclamantei apelante Română cu -, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Alba. În subsidiar, după desființarea sentinței, reținerea cauzei spre rejudecare și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Arată că reclamanta a formulat acțiunea pe dispozițiile dreptului comun, iar prin Protocolul încheiat la data de 7.06.2003 între părți, acesta se referă la alte imobile, cu alte numere topografice, și nu este vorba despre imobilul în litigiu.
Consideră prezentul apel admisibil, solicitând admiterea acestuia.
Instanța, deliberând, față de actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față,
Constată că prin sentința civilă nr.1529/26.- pronunțată de Tribunalul Alba -Secția civilă, a fost respinsă acțiunea civilă formulată și înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Alba Iulia sub dosar nr-, de reclamanta cu - în contradictoriu cu pârâta Ortodoxă II având ca obiect:
-anularea încheierii de întabulare nr.453/11.12.1948 înscrisă în CF 21 nr.top. 404/2 și 405 și constatarea faptului că reclamanta este proprietara imobilului înscris în CF 21, nr.top.404/2, biserică și cimitir de 1252 mp și 405 cimitir de 363 mp.
-a fi obligată pârâta să-i predea imobilul respectiv în deplină proprietate și posesie și a se abține pe viitor de la orice act de tulburare a posesiei.
În argumentarea cererii în esență s-a arătat că a fost proprietara imobilului pe care îl revendică, însă în urma desființării cultului catolic, pârâta a fost întabulată pe imobil în baza încheierii de CF sus menționate, act lovit de nulitate absolută conform art.35 din DL 115/1938.
În drept au fost invocate dispozițiile art.35 din DL 115/1938, DL 126/1990 și art.480 Cod civil.
Pârâta a depus întâmpinare, invocând excepția autorității lucrului judecat, susținând că litigiul a fost soluționat prin hotărâre irevocabilă prin decizia civilă nr.2818/2002 a Curții de APEL ALBA IULIA.
Pe fondul cauzei s-a arătat că în fapt a fost încheiat un protocol la 7.06.2003 prin care pârâta a donat benevol casa parohială și terenul aferent de 7.761 mp.
Excepția privind autoritatea lucrului judecat a fost admisă de prima instanță, cu consecința respingerii acțiunii. A reținut astfel prima instanță că sunt incidente cerințele art.1201 cod civil, în raport cu sentința civilă nr.7410/2000 a Judecătoriei Alba Iulia devenită irevocabilă prin respingerea apelului și recursului, hotărâre prin care s-a soluționat aceeași acțiune în revendicare formulată de reclamantă împotriva pârâtei cu privire la edificatele înscrise în CF 21, nr.top.210/1 și 211/1 care constituie Bisericii -, întemeiată pe dispozițiileart.480 cod civil și art.6 din Legea 213/1998. Prin decizia civilă 288 fost admis recursul reclamantei și în raport de valoarea litigiului de peste 500.000 lei sentința a fost casată și trimisă spre rejudecare Tribunalului Alba ca instanță de fond.
În timpul judecării a fost reiterată aceeași excepție a autorității lucrului judecat.
Cât privește excepția invocată, reclamanta a susținut că nu sunt incidente dispozițiile art.1201 cod civil, sub aspectul obiectului cauzei, în contextul în care în cauza de față instanța a fost investită a se pronunța asupra nulității încheierii de întabulare nr.453/1948 ce a stat la baza înscrierii dreptului de proprietate al pârâtei, pe când în prima cerere reclamanta a formulat o acțiune în revendicare întemeiată pe dreptul comun- art.480 cod civil.
Prin încheierea din 3.09.2008 excepția autorității lucrului judecat a fost respinsă, iar la termenul de judecată din 1.10.2008, pârâta și-a completat întâmpinarea invocând excepția inadmisibilității acțiunii, raportat la dispozițiile art.1 pct.5 din OUG nr.94/2000, potrivit căruia în toate cazurile de retrocedare a imobilelor prevăzute la alin.1 se pot depune la comisia specială de retrocedare, prevăzută în aceeași ordonanță, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii de aprobare.
După acest termen nu se mai pot formula cereri de restituire sau retrocedare. Pentru că reclamanta nu a făcut dovada parcurgerii acestei proceduri prealabile obligatorii, acțiunea promovată pe calea dreptului comun devine inadmisibilă.
Pe fond a fost reiterat aspectul privind încheierea acelui protocol în 2003, între părți.
În raport de excepția invocată, reclamanta a susținut că OUG 94/2000 se referă la alte imobile decât lăcașele de cult, astfel că nu este aplicabilă în speță având în vedere că obiectul litigiului îl constituie și terenul aferent, astfel că sunt incidente dispozițiile art.31 alin.1,3 din Legea cultelor nr.489/2006 în condițiile în care părțile nu au soluționat amiabil litigiu, protocolul invocat de pârâtă vizând alt imobil, respectiv cel din CF 122, nr.top.210/1/2 și 211/1/2.
În conformitate cu art.137 cod procedură civilă, instanța în prealabil a analizat excepția inadmisibilității, reținând sub acest aspect că potrivit art.1 alin.1 din OUG nr.94/2000 modificată, fac obiectul acestui act normativ imobilele ce au aparținut cultelor religioase din România și au fost preluate abuziv, altele decât lăcașele de cult.
În speță, imobilul revendicat este exceptat de la procedura prevăzută de OUG nr.94/2000, context în care excepția inadmisibilității a fost respinsă.
S-a conchis pe de altă parte că reclamanta nu mai are deschisă calea acțiunii în justiție, potrivit dreptului comun, pentru că situația juridică a imobilului a fost reglementată în cadrul comisiei mixte constituite conform art.2-3 din DL 126/1990 și prin OG 64/2004 aprobată prin Legea 182/2005.
Potrivit acestui act normativ, în situația în care nu se ajunge la nici un rezultat în cadrul comisiei mixte, convocată conform legii, partea interesată are deschisă calea acțiunii în justiție potrivit dreptului comun.
În speță, în legătură cu imobilul revendicat a fost încheiat acel protocol în anul 2003, prin care Ortodoxă Română II a înțeles să doneze reclamantei imobilele înscrise în CF 122, nr.top.nou 210/1/2 și 211/1/2 de 4761 mp în vederea constituirii unei biserici pentru cultul greco-catolic.
Conform aceluiași protocol, pârâta va rămâne în proprietate cu lăcașul de cult și cu terenul de 10.276 mp (reală de 8375 mp) parte din grădina-teren înscrisă în CF 122 nr.top.nou 210/1/1 și 211/1/1 aferentă imobilelor predate, suprafață necesară edificării unei noi case parohiale ortodoxe, urmând ca Ministerul Culturii și Cultelor să asigure fondurile necesare construirii unei noi biserici pentru cultul greco-catolic și a unei case parohiale pentru cultul ortodox.
Pe baza acestui protocol, II a încheiat actul de donație autentificat sub nr.1824/17.07.2003 (fila 23 dosar -), prin care a donat imobilul ce face obiectul protocolului în favoarea Bisericii Române Unite cu -, considerente în raport de care au fost înlăturate susținerile reclamantei conform cărora protocolul a vizat imobilul din CF 122 și nu cel din litigiu înscris în CF 21, dat fiind că protocolul face trimitere expresă la decizia civilă nr.2818/2002 a Curții de APEL ALBA IULIA, decizie pronunțată în litigiul intentat de reclamantă pentru revendicarea casei parohiale și a terenului din CF 21 nr.top.210/1 și 211/1, în realitate CF 122, ca și a bisericii identificată ca făcând parte din CF 21.
În primul ciclu procesual prin actul depus la dosarul - reclamanta nu a contestat faptul că protocolul nu s-ar referi la imobilul în litigiu, invocând doar că actul nu a fost respectat pentru că Ministerul Culturii și Cultelor neasigurând fondurile necesare unei noi biserici, situație în care protocolul nu poate produce efecte juridice, în sensul îngrădirii dreptului său de a formula acțiune în justiție pe dreptul comun.
Aceste aspecte au fost înlăturate de instanța de fond, cu argumentarea că în ce privește pe pârâtă, aceasta și-a respectat obligația.
Nerespectarea protocolului de către minister-a conchis prima instanță- nu reprezintă un just temei pentru înlăturarea dispozițiilor art.3 din DL 126/1990 care condiționează calea acțiunii în justiție potrivit dreptului comun de nesoluționarea litigiului în cadrul comisiei mixte. Pentru că părțile au tranșat pe cale amiabilă de reprezentanții clerici ai celor două culte religioase, reclamanta nu mai are deschisă calea acțiunii de drept comun, față de pârâtă putând acționa doar Ministerul Culturii și Cultelor pentru executarea obligației asumate de aceasta prin protocol - a stabilit aceeași instanță.
Împotriva sentinței civile nr.1529/2008 a Tribunalului Alba -secția civilă a declarat în termen legal apel Română cu -, aducându-i critici sub aspectul nelegalității ei, solicitând în prealabil respingerea excepției autorității de lucru judecat invocat de pârâtă și pe cale de consecință să fie desființată sentința apelată co consecința trimiterii cauzei spre rejudecare.
În subsidiar s-a cerut schimbarea sentinței și judecând fondul cauzei să fie admisă acțiunea introductivă de instanță, așa cum a fost investită prima instanță.
În expunerea de motive se arată în ce privește primul aspect critic că greșit instanța de fond a conchis că litigiul s-a soluționat în fapt de părți pe baza protocolului din 7.06.2003 și că astfel nu mai au deschisă calea acțiunii de drept comun, în contextul în care cauza nu s-a judecat pe fond, impunându-se trimiterea ei spre rejudecare.
acel protocol vizează imobilele înscrise în CF 122 cu nr.top.210/1/2 și 211/1/2 și 211/1/1. În concret, imobilul ce face obiectul prezentei cauze este cel înscris în CF 21 cu nr.top.404/2 și 405. În drept au fost invocate dispozițiile art.277 și 218 cod procedură civilă.
Ortodoxă în calitate de intimată a depus întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii, invocând că litigiul s-a soluționat pe cale amiabilă prin acel protocol din 7.06.2003, care a definitivat atât situația lăcașului de cult cât și a casei parohiale, inclusiv a terenului aferent și cimitirului.
Analizând apelul de față prin prisma dispozițiilor art.295 cod procedură civilă se constată a fi fondat.
Evident, sentința apelată a fost soluționată, pe cale de excepție, respectiv ca fiind incidente dispozițiile art.1201 cod civil privind autoritatea lucrului judecat, materializată prin sentința civilă nr.7410/2000 a Judecătoriei Alba Iulia, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.2818/2002 a Curții de APEL ALBA IULIA. Invocându-se aceste hotărâri, acțiunea reclamantei apelante a fost respinsă, cu argumentul că există identitate de părți, obiect și cauză între cele 2 acțiuni civile promovate.
Reținerea acestei excepții de către prima instanță este eronată. Rezultă astfel din conținutul sentinței civile nr.7410/2000 a Judecătoriei Alba Iulia, că obiectul acestei acțiuni viza constatarea faptului că - este proprietara edificatelor de pe terenul înscris în CF 21, nr.top.210/1 și 211/1 și pe cale de consecință a fi evidențiată pârâta să-i predea imobilul și a se dispune astfel întabularea sa în CF. În concret acțiunea a fost respinsă cu argumentarea de esență că din CF rezultă că intimata este întabulată și are deci calitatea de proprietară.
Prin acțiunea de față se solicită a se dispune anularea încheierii de întabulare nr.453/11.12.1948 în temeiul căreia s-a notat schimbarea numelui proprietarului în în CF 21 cu nr.top.404/2 și 405.
Prin urmare este evident că obiectul celor două acțiuni este diferit, în contestul în care o acțiune în revendicare bazată pe un extras de CF în care proprietar tabular este pârâtă (în prima cerere introductivă de instanță), pe când cea de a doua acțiune vizează nulitatea concretă a unei încheieri de întabulare. Prin urmare în litigiul de față instanța de fond este obligată a soluționa cauza în limitele investirii sale în raport de obiect și temeiul de drept invocat. A doua acțiune se referă la legalitatea dreptului de întabulare a pârâtei intimate, cerere nesoluționată în fond cu contextul reținerii greșite a excepției autorității lucrului judecat (art.1201 cod civil).
Dealtfel și cauza este diferită în cele 2 cereri, a doua fiind întemeiată în drept de pe dispozițiile art.35 din DL 115/1938, în timp ce acțiunea inițială se întemeiază pe art.480 și urm.din codul civil.
Prin urmare, prima instanță a pronunțat o sentință nelegală reținând greșit autoritatea lucrului judecat, astfel că fiind incidente cerințele impuse de art.297 cod procedură civilă, apelul de față este fondat, urmând a fi admis cu consecința desființării sentinței apelate și a trimiterii cauzei spre rejudecarea fondului cauzei, în raport de obiectul și temeiurile de drept invocate.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanta Română cu -, împotriva sentinței civile nr.1529/26.11.2008 a Tribunalului Alba -Secția civilă și în consecință:
Desființează sentința civilă sus menționată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 18.06.2009.
Președinte, - - | Judecător, - --, semnează președintele Curții de Apel, |
Grefier, - -- semnează grefier șef |
Red.
Dact.4ex/12.08.2009
Jud.fond
Președinte:Anca NeamțiuJudecători:Anca Neamțiu, Ioan Truță
