Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1192/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1192/2009
Ședința publică din 19 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Vesa judecător
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 825/LM/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimatei pârâte Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă
Instanța față de actele și lucrările dosarului lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea în conflict de drepturi înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr.6822/278/25.01.2008 (în urma declinării competenței de soluționare a cauzei prin sentința civilă nr.34/9.01.2008 de către Judecătoria Petroșani ) și precizată (fila 22), reclamanta a chemat în judecată pe pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ H, contestând dispoziția nr.3/15.10.2007 și solicitând obligarea pârâtei la plata retroactivă a indemnizației de șomaj către reclamantă, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a fost angajată la SC 2000 SRL P în perioada 1.09.2004 - 1.09.2005, contractul de muncă fiind desfăcut prin Decizia nr.5/1.09.2007, emisă de lichidatorul numit în procedura de faliment SC CONSULT SRL D pentru SC 2000 SRL
S-a menționat că această decizie a fost emisă în baza sentinței nr.183/F/2007 în care s-a constatat că în mod eronat, lichidatorul a emis decizia nr.3/14.02.2007 pentru încetarea contractului individual de muncă cu data de 1.07.2005 în loc de 1.09.2005, însă lichidatorul nu a făcut demersuri în vederea recuperării sumelor datorate de către societate la bugetul asigurărilor sociale. Reclamanta a invederat că, în carnetul de muncă în mod eronat s-au notat 64 de zile de concediu fără plată, însă ITM Har efuzat să procedeze la rectificările solicitate pe considerentul că angajatorul nu a depus statele de plată pentru perioadele menționate, motiv pentru care a fost înregistrată acțiunea de la Judecătoria Petroșani, înregistrată sub nr-, în baza Decretului nr.92/1976.
In ceea ce privește contestația, a formulat împotriva Dispoziției nr.3/15.10.2007, emisă de AJOFM, s-au invocat prev.art.119 din Legea nr.76/2002, susținându-se că aceasta a fost în termenul legal formulat întrucât comunicarea dispoziției s-a făcut la o adresă greșită. Referitor la fondul cauzei s-a subliniat că pentru a beneficia de ajutorul de șomaj, condiția esențială este existența unei perioade de cotizare la bugetul asigurărilor pentru șomaj de cel puțin 12 luni în ultimele 24 de luni de la data înregistrării cererii, iar sub aspect, neîndeplinirea acestei condiții este imputabilă pârâtei deoarece AJOFM H are obligația de a verifica și sancționa neîndeplinirea obligațiilor de către angajator cu privire la depunerea declarațiilor privind evidența nominală a salariaților și a obligațiilor de plată la bugetul asigurărilor de șomaj.
Totodată, petenta a invocat excepția de neconstituționalitate a prev.art.4 și art.34 alin.1/1, alin.2 din Legea nr.76/2002, motivat de faptul că prevederile restrictive ale acestuia restricționează și discriminează persoanele a căror contract individual de muncă este denunțat în condițiile art.55 lit.e, art.65 alin.1 Codul Muncii și art.25 lit.e din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, încălcând astfel prev.art.16 alin.1, art.20, art.41 alin.2, art.47 din Constituția României.
Prin încheierea din data de 3.06.2008 Tribunalul Hunedoaraa dispus în temeiul art.29 alin.4 și 5 din Legea nr.47/1992, republicată, sesizarea Curții Constituționale și suspendarea soluționării cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.
Curtea Constituțională, prin decizia nr.107/3.02.2009, pronunțată în dosarul nr.1624/D/2008 a respins excepția de neconstituționalitate a disp.art.4 și art.34 alin.1/1 și 2 din Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă invocată de reclamanta în dosarul nr- al Tribunalului Hunedoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale.
In considerentele deciziei s-a reținut că dispozițiile legale criticate nu sunt discriminatorii în raport cu prev.art.16 alin.1 din constituție deoarece indemnizația de șomaj se acordă tuturor persoanelor care îndeplinesc condițiile impuse de art.34 din Legea nr.76/2002. Această categorie de persoane se deosebește de celelalte categorii la care face referire autorul excepției ceea ce dă dreptul legiuitorului de a institui un anumit tratament juridic, neputând fi reținute nici criticile formulate față de art.41 alin.2 și art.47 din constituție.
Dosarul a fost restituit Tribunalului Hunedoara la data de 19.02.2009.
Prin întâmpinare, pârâta AJOFM H - Das olicitat a se respinge ca nefondată acțiunea reclamantei arătând că cererea formulată la data de 12.10.2007, pentru acordarea indemnizației de șomaj a fost tardiv depusă, termenul prevăzut de art.38 alin.4 din Legea nr.76/202 fiind de maxim 12 luni de la data încetării contractului individual de muncă. In plus, reclamanta nu avea nici stagiul de cotizare la bugetul asigurărilor pentru șomaj prevăzut de lege, iar la data de 12.10.2007 reclamanta nu avea calitatea de șomer, la acea dată fiind încadrată cu contract individual de muncă la Biroul Executorului Judecătoresc. S-a mai precizat că îndeplinirea de către solicitant a condițiilor de stabilire a indemnizației de șomaj se analizează la data depunerii cererii, în raport cu acestea fiind emisă Dispoziția nr.3/15.10.2007 prin care
s-a respins dreptul la indemnizația de șomaj al reclamantei. Având în vedere că disp.nr.3/15.10.2007 i-a fost comunicată reclamantei cu scrisoare recomandată la 17.10.2007, s-a invocat și excepția tardivității cererii față de disp.art.119 din Legea nr.76/2002.
Prin sentința civilă nr.825/LM/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar -, s-a respins acțiunea în conflict de drepturi formulată de reclamanta împotriva pârâtei AJOFM
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că după încetarea contractului individual de muncă al reclamantei în baza art.55 lit.c și art.65 alin.1 Codul Muncii la data de 01.09.2005, aceasta a solicitat prin cererea din 12.10.2007 ca AJOFM să-i acorde indemnizația de șomaj pe perioada lucrată la SC 2000 SRL
Întrucât nu s-a făcut dovada datei la care reclamantei i s-a comunicat dispoziția nr.3/15.10.2007 de respingere a dreptului la indemnizația de șomaj,s-a respins excepția tardivității acțiunii, invocată de pârâtă.
Pe fond însă s-a reținut că dispoziția de respingere a cererii de acordare a indemnizației de șomaj este corectă întrucât reclamanta nu îndeplinește cerințele prevăzute de art.34 alin.1 din Legea 76/2002 modificată la data înregistrării cererii realizând venituri din muncă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii și admiterea acțiunii.
În expunerea de motive arată că instanța de fond nu a luat în considerare dispozitivul sentinței civile 183/F/2007 a Tribunalului Hunedoara care atestă că a prestat activitate neîntreruptă 12 luni și faptul că pentru a beneficia de ajutor de șomaj trebuie luată în considerare data la care reclamanta avea dreptul de a beneficia de acest ajutor și nu data la care administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar a emis dispoziția de desfacere a contractului individual de muncă.
Instanța de fond nu a ținut cont de faptul că nu a ținut cont de faptul că nu a putut beneficia de drepturile de șomaj datorită neefectuării de către reprezentanții pârâtei-intimate a obligațiilor ce le revin prin lege.
Mai susține că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art.34(2) din Legea 76/2002 și anume cele referitoare la faptul că "constituie stagiu de cotizare inclusiv perioadele în care angajatorul se află în situații limitativ prevăzute de lege, dar care toate implică obligației pârâtei-intimate de a verifica și aplica prevederile legii".
Totodată, critică greșita reținere a faptului că a realizat un număr de 64 absențe nemotivate, când din probele dosarului - rezultă că acelea reprezintă zile de concediu fără plată.
În drept invocă art.304/1 proc.civ.
Intimata AJOFM H solicită respingerea recursului ca nefondat.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma aspectelor critice invocate cât și din oficiu potrivit art.304/1 proc.civ. Curtea apreciază recursul de față ca nefondat, urmând a-l respinge în temeiul art.312 proc.civ. pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse:
Potrivit art.34(1) din Legea 76/2002 modificată, beneficiază de indemnizația de șomaj, șomerii care îndeplinesc cumulativ condițiile expres prevăzute la lit.a-d, printre care: un stagiu de cotizare de maxim 12 luni în ultimele 24 luni premergătoare datei înregistrării cererii și să nu realizeze venituri sau veniturile să fie mai mici decât salariul minim brut pe țară.
Prin Dispoziția nr.3/15.10.2007, AJOFM Had ispus respingerea dreptului de indemnizație de șomaj pentru recurentă, având în vedere neîndeplinirea prevederilor art.5 ( IV ) și art.34 din Legea 76/2002.
Deci, recurenta afirmă nejustificat faptul că motivul respingerii dreptului la indemnizația de șomaj îl constituie neplata contribuției asigurărilor pentru șomaj.
Ceea ce reprezintă esența acestui litigiu este calitatea pe care trebuie să o aibă persoana solicitantă la data formulării cererii de ajutor de șomaj și anume aceea de șomer.
În speță, la data înregistrării cererii la sediul intimatei (octombrie 2007), recurenta nu avea calitatea de șomer, fiind încadrată în muncă la Biroul Executorului judecătoresc, deci nu se încadra în dispozițiile legale menționate pentru a beneficia de ajutor de șomaj.
Mai mult decât atât, conform mențiunii carnetului de muncă, ce face dovada deplină până la înscrierea în fals, în perioada 1.09.2004 - 1.09.2005 recurenta are notate 64 absențe nemotivate, care nu pot fi luate în calculul stagiului de cotizare, iar desfășurătorul stagiului de cotizare atestă că aceasta nu avea un stagiu minim de 12 luni din ultimele 24 luni anterioare depunerii cererii.
Deci, cerințele prevăzute de art.34 din Legea 76/2002 nu erau îndeplinite de recurentă, așa încât Dispoziția atacată și hotărârea instanței de fond se privesc a fi legale și temeinice, urmând a fi menținute în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă împotriva sentinței nr.825/LM/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 2009.
PREȘEDINTE: Nicoleta Vesa - - | JUDECĂTOR 2: Carmen Fiț - - | JUDECĂTOR 3: Victor Crețoiu - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact.4ex/5.01.2010
Jud.fond,
Președinte:Nicoleta VesaJudecători:Nicoleta Vesa, Carmen Fiț, Victor Crețoiu
