Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1247/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR.1247 /
Ședința publică din 8 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Claudia Rohnean
JUDECĂTOR 2: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR 3: Daniela Calai
GREFIER: - -
S- luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.3/21.01.2009 pronunțată de Tribunalul Arad - Secția Civilă, în contradictoriu cu pârâții Penitenciarul d e Maximă Siguranță A, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor B, Administrația Națională a Penitenciarelor și Ministerul Justiției, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă și lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin decizia civilă nr.3/21.01.2009 Tribunalul Arad - Secția Civilă a anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.7714/11.10.2007 a Judecătoriei Arad.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a avut în vedere faptul că prin sentința civilă nr. 7714 din 11.10.2007, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Arada admis în parte acțiunea civilă, având ca obiect pretenții, formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Statul Român, reprezentat prin P, Ministerul Justiției, și A, obligând pârâta A să plătească reclamantului suma de 100 lei, cu titlu de pretenții.
De asemenea a respins, în rest, pretențiile formulate de reclamant față de pârâta A, pretențiile formulate de reclamant față de ceilalți pârâți: Statul Român, reprezentat prin; Ministerul Justiției și
Împotriva acestei soluții au declarat apel reclamantul, solicitând instanței ca în urma admiterii lui să fie modificată hotărârea atacată în sensul admiterii acțiunii, iar pârâta Penitenciarul Arad prin apelul formulat a solicitat admiterea apelului și modificarea în parte a hotărârii primei instanțe în sensul respingerii capătului de cerere în ceea ce privește plata pretențiilor de 100 RON.
La data de 26 martie 2008, reclamantul a formulat cerere privind acordarea scutirii de la plata taxelor judiciare de timbru, iar prin încheierea de ședință din data de 22 octombrie 2008, acesta a fost scutit de la plata taxei judiciare de timbru în sumă de 1400,74 lei - diferența până la plafonul prev. de art. 7 din OUG nr. 51/2008 - 6480 lei, acesta fiind obligat să timbreze cu diferența de 5592,52 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
La data de 3 decembrie 2008, reclamantul a formulat cerere de reexaminare împotriva încheierii prin care a fost obligat să timbreze, iar prin încheierea de ședință din data de 19 ianuarie 2009, fost respinsă, ca tardivă, această cerere.
Analizând excepția de netimbrare invocată din oficiu de către instanța de judecată, se constată că aceasta este fondată.
Conform art.20 alin.1 din Legea nr.146/1997, taxele de timbru se plătesc anticipat, iar conform art.11 alin.1 din același act normativ, cererile pentru exercitarea apelului se timbrează cu 50% din suma datorată la prima instanță din valoarea contestată. Apelantului i s-a pus în vedere obligativitatea de a achita taxa de timbru datorată potrivit prevederilor legale sus-menționate, în cuantum de 5592,52 lei taxă judiciară de timbru și respectiv un timbru judiciar de 5 lei, însă nu s-a conformat acestei obligații până la termenul de judecată fixat.
În aceste condiții, tribunalul a făcut aplicarea art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 și a dispus anularea ca netimbrat a apelului declarat de apelantul.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal reclamantul solicitând casarea ei și a admiterii apelului considerând că pretențiile deduse judecății sunt justificate în integralitatea lor - întrucât prin OUG nr.53/2003 (privind unele drepturi ale persoanei aflate în executarea pedepselor privative de libertate) nu se permite acordarea despăgubirilor morale de genul celor solicitate de el, motiv pentru care consideră că acțiunea sa este scutită de plata taxei judiciare și de timbru conform art.15 lit.a și b din Legea nr.146/1997.
S-a arătat că Statul Român a fost condamnat de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru încălcarea dreptului la corespondență, a dreptului de proprietate, a dreptului la un proces echitabil, aspecte pe care le-a relatat pe larg în apel - dar pe care tribunalul nu le-a analizat - și pe care le susține și în recurs.
S-a afirmat că dat fiind echivalentul în lei la data introducerii acțiunii al sumei de 300.000 euro solicitate (respectiv peste 5 miliarde lei vechi), competența soluționării cauzei în fond aparține Tribunalului Arad și nu Judecătoriei Arad.
Cât privește respingerea ca tardivă a cererii de reexaminare a taxei de timbru, reclamantul a considerat ca nefiind legală această soluție pentru că nu a avut posibilitatea să depună actele la timp, întrucât acest lucru se face prin angajații pârâtului Penitenciarul Arad și trebuia să se observe că datorită situației în care se află nu trebuia să timbreze acțiunea sau să timbreze puțin conform art.6 al Convenției Europeană a Drepturilor Omului.
Reclamantul a solicitat casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la un alt complet care să se pronunțe asupra tuturor cererilor sale.
Tot prin recurs s-a mai solicitat și scutirea de plata taxelor judiciare (în speță 4 lei taxă timbru și 0,15 timbru judiciar) cerere pe care instanța a admis- prin Încheierea de ședință din 16.09.2009.
Tot în această ședință reclamantul recurent a solicitat acordarea asistenței judiciare gratuite sub forma asistării de către un avocat, cerere în raport cu care Curtea a solicitat informațiile necesare, Tribunalului Arad în conformitate cu OUG nr.15/2008 și pe care a respins- conform art.7 din acest act normativ, prin Încheierea de ședință din 14.10.2009, cererea de reexaminare a acestei încheierii fiind și ea respinsă prin Încheierea de ședință din 9.11.2009.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, potrivit art.306 alin.2 și alin.3 pr.civ. sub toate temeiurile de nulitate și pe baza tuturor probelor de la dosar se constată că recursul declarat în cauză este nefondat.
Curtea va lua în discuție cu prioritate, conform art.137 pr.civ. excepția de ordine publică invocată de recurent a necompetenței materiale a Judecătoriei Arad în soluționarea în primă instanță a cauzei și va constata că aceasta este neîntemeiată întrucât asupra instanței competente să soluționeze în primă instanță acțiunea de față Curtea de Apel Timișoaras -a pronunțat deja prin decizia civilă nr.18/25.01.2006 (dată ca regulator de competență în urma ivirii conflictului negativ de competență între Tribunalul Arad și Judecătoria Arad ), ocazie cu care s-a stabilit că acțiunea reclamantului să fie judecată în fond de Judecătoria Arad.
In ceea ce privește susținerile recurentului potrivit cărora instanța de apel nu a analizat acele motive din apel său care se referă la încălcările unor drepturi de genul celor pentru care a fost deja condamnat Statul Român, Curtea constată că aceste aspecte nu pot face obiectul controlului judiciar în recurs deoarece decizia din apel nu a fost pronunțată pe baza unor susțineri de fond și prin ignorarea altora ci pe baza excepției netimbrării apelului, singurul aspect a cărui legalitate Curtea este îndreptățită să îl examineze.
Din acest punct de vedere instanța urmează constata următoarele:
Prin decizia civilă nr.3/21.01.2009 s-a anulat apelul reclamantului pentru neplata taxei de timbru de 5592,52 lei și a timbrului judiciar de 5 lei, sumă la care s-a ajuns prin diminuarea taxei inițiale cu suma de 1400,74 lei pentru care instanța de apel a aplicat riguros dispozițiile art.7 din OUG nr.51/2008.
Pentru diferența de taxă pe care apelantul trebuia să o mai achite, el nu a putut beneficia de scutire de plată întrucât, așa cum demonstrează probele din dosarul de apel, la data soluționării cererii sale de asistență judiciară conform OUG nr.51/2008 s-a constatat că, potrivit art.7 din acest act normativ, el beneficiase deja de mai multe ori de înlesniri similare, până la plafonul maxim admis de textul menționat mai rămânând o diferență de 1400,74 lei pentru care tribunalul a admis parțial cererea de scutire de taxă timbru prin Încheierea de ședință din 22.10.2008.
Prin urmare, cererea reclamantului de scutire de la plata taxelor judiciare a beneficiat de un tratament judiciar corespunzător din partea instanței menit să- asigure dreptul de acces la justiție în respectarea art.6 pct.1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului și a jurisprudenței generate de aplicarea acestui articol în situații similare, ca de exemplu cauza Kupiec c/a Polonia.
La următorul termen de judecată fin 19.11.2008, tribunalul a comunicat personal reclamantului apelant un exemplar al acestei încheieri în al cărei dispozitiv există mențiunea posibilității atacării ei cu cerere de reexaminare în termen de 5 zile de la comunicare.
Ulterior la următorul termen de judecată din 3.12.2008 el a solicitat instanței amânarea cauzei pentru a putea exercita calea de atac împotriva încheierii, lucru pe care îl făcuse deja în data de 2.12.2009, astfel cum rezultă din adresa Penitenciarului Arad (fila 82 dosar) înaintată cu promptitudine Tribunalului Arad la data de 3.12.2008, deci în ziua imediat următoare.
In raport de aceste date de referință Tribunalul Arada respins ca tardivă cererea de reexaminare, soluție pe care Curtea o constată ca fiind temeinică și legală.
Susținerea recurentului potrivit căreia cererea de reexaminare n-a putut fi făcută în termen întrucât corespondența se desfășoară prin angajații penitenciarului nu constituie un motiv de împiedicare obiectivă a acestuia în sensul dispozițiilor art.103 alin.1 pr.civ. în exercitarea, în termenul prescris, a căii de atac în primul rând pentru faptul dovedit că agenții menționați au înaintat Tribunalului Arad cererea de reexaminare de îndată ce ea a fost făcută de reclamant, iar în al doilea rând pentru aceea că nimic nu l- împiedicat pe reclamant să solicite verbal reexaminarea încheierii în ziua în care i-a fost comunicată, urmând ca ulterior să susțină cu eventuale înscrisuri această cerere.
In plus, nu este credibilă susținerea potrivit căreia formularea tardivă a cererii de reexaminare este imputabilă intermedierii corespondenței de către angajații penitenciarului, câtă vreme Încheierea de respingere de către C în recurs a unei cereri similare a putut fi atacată de către reclamant, fără nici o dificultate, în chiar ziua comunicării ei.
Pentru toate aceste considerente, constatând că decizia civilă nr.3/21.01.2009 a Tribunalului Arad - Secția Civilă (prin care s-a anulat apelul reclamantului pentru neplata unei sume pentru care el, în mod legal, nu a mai putut fi exonerat de plată potrivit art.7 din OUG nr.51/2008) corespunde corectei interpretări și aplicării a legii la cauza dedusă judecății, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de acesta.
Luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.3/21.01.2009 pronunțată de Tribunalul Arad - Secția Civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 8 decembrie 2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.DC/8.12.2009
Dact.GK/2 ex./8.01.2010
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud.;
Președinte:Claudia RohneanJudecători:Claudia Rohnean, Maria Lăpădat, Daniela Calai
