Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1252/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1252
Ședința publică din data de 5 iunie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
: -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta - " " SRL, prin reprezentant legal și, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr.163 din 20 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-pârât, domiciliat în comuna, sat-, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru, iar prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. Se mai învederează că din partea recurentei-reclamante s-a depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței, note scrise.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, apreciază cauza în stare de judecată și deliberând a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr- reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâtul a solicitat obligarea pârâtului la plata de daune în valoare de 5000 lei, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 15.02.2008 pârâtul a fost angajat în cadrul societății pe o perioadă nedeterminată potrivit contractului individual de muncă nr. -/20.02.2008, iar după 3 luni pârâtul nu s-a mai prezentat la muncă. A arătat reclamanta că pârâtul a lipsit nemotivat de la serviciu timp de 9 zile, la data de 18.06.2008 i-a desfăcut contractul individual de muncă prin decizia nr. 16/2008.
A mai arătat reclamanta că prin adresa nr. 156/13.06.2008 a solicitat pârâtului să se prezinte la punctul de lucru al societății pentru a da explicații și pentru a preda echipamentul de lucru.
Prin sentința civilă nr. 9127 din 16. 10. 2008, Judecătoria Ploieștia admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Prahova.
A reținut instanța de fond că raportat la obiectul cererii reclamantei având în vedere că se invocă o răspundere contractuală născută din contractul individual de muncă, prezenta cauză este litigiu de muncă, competența de soluționare în primă instanță revenind Tribunalului Prahova.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr-.
Prin sentința civilă din 20 ianuarie 2009 Tribunalul Prahova a respins acțiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
În conformitate cu disp. art. 287 din Codul muncii, angajatorul are sarcina probei în conflictele de muncă și, cu toate că art. 270 din Codul muncii precizează că salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor, acestea trebuie demonstrate și probate temeinic în fața instanței de judecată.
Reclamanta nu a prezentat nici un fel de probe care să ateste în mod temeinic în ce constă daunele ce sunt produse de angajat și pretinse în instanță.
Simplul fapt al părăsirii locului de muncă nu poate fi sancționat decât eventual prin desfacerea disciplinară a contractului de muncă, prin decizie motivată.
Salariatul nu poate fi obligat să presteze muncă împotriva voinței sale, art. 3 din Codul muncii statuând neechivoc că dreptul la muncă nu poate fi îngrădit și nimeni nu poate fi obligat să muncească, ori să nu muncească într-un anumit loc de muncă ori profesie, oricare ar fi acesta.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta - " " SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
In cuprinsul motivelor de recurs se arata ca in primul rând sentința a fost data cu incalcarea si aplicarea greșită a legii, astfel acțiunea era evaluabila in bani întrucât s-au solicitat daune si s-a achitat taxa judiciara de timbru.
In al doilea rând sentința si comunicarea nu au fost semnate de nici o persoana din completul de judecata si s-a invocat in sentința ca nimeni nu poate fi obligat sa muncească ori sa nu muncească intr-un anumit loc de muncă.
La termenul de judecata din data de 5 iunie 2009, recurenta a depus un punct de vedere prin care s-a menționat ca daca instanțele de judecata indiferent de grad nu vor soluționa favorabil dosarele angajatorilor, foștii salariați nu vor fi responsabili in patronatelor.
Examinând sentința atacata prin prisma motivelor de recurs formulate, a actelor și lucrărilor dosarului precum si a dispozițiilor legale incidente in cauza, Curtea va retine ca recursul este nefondat pentru următoarele:
In ceea ce privește critica referitoare la faptul că,deoarece s-au solicitat daune acțiunea este evaluabila in bani, astfel ca s-a judecat cu greșita aplicare a legii, aceasta este neîntemeiata.
Astfel, litigiile de muncă sau cele care au ca izvor un raport juridic de muncă sunt scutite de taxa judiciara de timbru, chiar daca printr-o cerere accesorie s-au solicitat si despăgubiri morale.
In ceea ce privește cea de-a doua critica, care vizează faptul că sentința si comunicarea nu au fost semnate de nici un membru al completului, Curtea va retine ca potrivit disp.art.258 pr.civila doar dispozitivul hotărârii care este întocmit in urma deliberării se semnează sub sancțiunea nulității de către membrii completului, iar potrivit disp.art.266 (3) pr.civila, hotărârea se va comunica parților, in copie, in cazul când aceasta este necesara pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau recursului.
de aceste texte de lege, faptul ca hotărârea a fost comunicata părții in copie, fara sa poarte semnătura membrilor completului nu atrage nulitatea acesteia si, deci nu poate constitui un motiv de casare.
De asemenea, se mai retine ca in ceea ce privește critica formulata considerentelor sentinței civile, referitoare la faptul ca in mod eronat s-a reținut nimeni nu poate fi obligat sa presteze munca împotriva voinței sale, potrivit disp.art.3 din Codul Muncii, libertatea muncii este garantata de Constituție, iar la alineatul 3 se arată ca "nimeni nu poate fi obligat să muncească sau să nu muncească intr-un anumit loc de muncă sau intr-o anumita profesie, oricare ar fi acestea", astfel ca cele reținute de instanța sunt întemeiate.
de aceste considerente, avand in vedere disp.art.312 pr.civ. corob. cu disp.art.3041pr.civila si 304 alin.8 si 9 pr.civ. Curtea va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta - " " SRL, prin reprezentant legal și, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr.163 din 20 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-pârât, domiciliat în comuna, sat-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 iunie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
- - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
VD
Tehnored. VD/MD
2 ex/ 25.06.2009
dosar fond - al Trib.
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
