Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1271/2009. Curtea de Apel Bacau

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE

DECIZIE Nr. 1271

Ședința publică de la 21 Octombrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Doru Octavian Pîrjol Năstase

JUDECĂTOR 2: Camelia Viziteu

Judecător - -

Grefier -

&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&

La ordine a venit spre soluționare recursul civil formulat de intervenienții și, îmnpotriva deciziei civile nr. 12/A din 19 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19 octombrie 2009 fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.

CURTEA

-deliberând-

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 6866 pronunțată de Judecătoria Bacău la data de 2 noiembrie 2007 au fost respinse excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și excepția autorității de lucru judecat, a fost respinsă ca nefondată cererea principală formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta; a fost admisă în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții și, a fost obligată pârâta să lase intervenienților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 2884mp teren situat în com., județul B, tarlaua 46, parcela 1758/23 identificat în schița anexă la suplimentul raportului de expertiză întocmit de expertul în perimetrul 11-12-13-A-C-11, cu vecinii -NE- drum stradal, SE-, SV- drum stradal, NV - și au fost obligate părțile căzute în pretenții la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că:

Prin titlul de proprietate nr. 37493/28.09.1995 a fost reconstituit dreptul de proprietate reclamantului (în calitate de moștenitor al defunctului ) asupra terenului în suprafață totală de 7000 mp din comuna, județul B, din care 5000 mp în T 46 P 1758/23 (fila 7 dosar), iar prin titlul de proprietate nr. 37115/22.12.1994 a fost reconstituit dreptul de proprietate numitei asupra terenului în suprafață totală de 13500 mp din comuna, județul B, din care 4500 mp în T 46 P 1758/27. Prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 7631/03.04.1995 la B, a vândut cumpărătoarelor, și câte 1500 mp teren din T 46 P 1758/27 (filele 18 - 21 dosar); că pârâta a ridicat excepția autorității de lucru judecat, indicând în acest sens sentința penală nr. 1999/1998 a Judecătoriei Bacău prin care hotărâre inculpații și G au fost achitați pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, fiind însă obligați să lase în deplină posesie părții vătămate terenul în suprafață de 3290 mp din T 46 P 1758/27 din comuna, dar la pronunțarea acestei hotărâri instanța a avut în vedere doar legala posesie de la acea dată a terenului, nefiind învestită a se pronunța cu privire la însuși dreptul de proprietate asupra terenului, astfel încât nu se poate reține existența autorității de lucru judecat, că nu are relevanță sub aspectul autorității de lucru judecat nici sentința civilă nr. 754/2004 a Judecătoriei Bacău, prin care a fost respinsă acțiunea în revendicare formulată de, întrucât cererea nu a fost analizată pe fond, ci respinsă ca inadmisibilă, astfel încât instanța urmează a respinge excepția autorității de lucru judecat, că acțiunea în revendicare reprezintă acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar, iar în cadrul acțiunii în revendicare urmează a se verifica dacă reclamantul își justifică calitatea de proprietar asupra imobilului, precum și dacă pârâtul ocupă fără drept imobilul respectiv; că întrucât aceste aspecte echivalează practic cu rezolvarea fondului cauzei, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei; că prin contractul autentificat sub nr. 2735/27.08.2003 la BNP (fila 139 dosar), reclamantul a donat intervenienților și terenul în suprafață de 5000 mp din comuna, T 46 P 1758/23 și 1758/23/1, ce include terenul în suprafață de 3500 mp revendicat, astfel că nu mai justifică un drept real asupra imobilului aflat în posesia pârâtei. Nefiind îndeplinită condiția ca reclamantul să aibă calitatea de proprietar neposesor al terenului, instanța urmează a respinge cererea principală ca nefondată; că atât intervenienții, cât și pârâta prezintă titluri de proprietate pentru terenuri situate în punctul Obștea Nouă din comuna, însă în parcele diferite: intervenienții în parcela 1758/23, iar pârâta în parcela 1758/27, parcele ce nu se suprapun potrivit adresei nr. 2479/1997 emisă de Oficiul de cadastru B - fila 27 dosar; că prin raportul de expertiză întocmit în cauză de către expertul a fost identificat terenul de 5000 mp pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate reclamantului prin nr. 37493/1995 în perimetrul 8-9-11-12-13-A-B-8, cu vecinii: la N - și, la E - drum stradal, la S -, la V - B - O (fost B - - M), conform schiței aflate la fila 207 dosar; că potrivit constatărilor expertului, cât și declarațiilor martorilor, și, pârâta stăpânește terenul din perimetrul 11-12-13-A-C-11, în suprafață de 2884 mp, cu vecinii: la NE - drum stradal, la SE -, la SV - drum stradal, la NV -, conform precizărilor expertului de la fila 315 dosar; că din înscrisurile aflate la dosar, instanța reține că în anul 1945 numitul Gaf ost împroprietărit cu terenul în suprafață de 7500 mp din lotul nr. 157, potrivit titlului de proprietate nr. - (fila 316 dosar), iar din acest teren, G și au vândut în data de 30.12.1955 numitei suprafața de 28 prăjini (5012 mp), cu vecinii: la E - G, la V - G, la N - între tarlale, la S - șoseaua B - M (fila 28 dosar); că asupra acestui teren i s-a reconstituit dreptul de proprietate reclamantului prin nr. 37493/1995, T 46 P 1758/23 - 5000 mp, teren ce a fost donat intervenienților; că din terenul de 7500 mp din nr. -/1945 expertul a identificat la măsurători doar suprafața de 7008,05 mp în perimetrul 6-8-9-11-12-13-14-15-16-6, iar din această suprafață, o parte este ocupată prin crearea unui drum - suprafața de 146,80 mp din perimetrul 9-11-15-16-9; că prin urmare, conform raportului de expertiză, reclamantului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pe vechiul amplasament al terenului autorilor săi; că deși pârâta (împreună cu surorile sale) deține titlu de proprietate pentru suprafața de 4500 mp, în realitate stăpânește teren pe un alt amplasament decât cel din actele de proprietate, și anume stăpânește parte din terenul intervenienților - 2884 mp; că concluziile expertului se coroborează cu declarațiile martorilor, ce a făcut parte din Comisia Locală, și, precum și cu procesul - verbal de predare - primire întocmit de Comisia Locală; că declarația martorului este neconcludentă, întrucât martorul a relatat doar aspecte cunoscute din relatările pârâtei în legătură cu punerea în posesie, iar faptul că titlul de proprietate nr. 37115/22.12.1994 al autoarei pârâtei a fost emis anterior titlului de proprietate nr. 37493/28.09.1995 al reclamantului nu are relevanță în cauză, deoarece titlurile sunt emise pentru parcele diferite, ce nu se suprapun; că cererea formulată de pentru anularea titlului de proprietate nr. 37115/22.12.1994 al autoarei pârâtei a fost respinsă ca nefondată prin sentința civilă nr. 878/2002 a Judecătoriei Bacău, menținută prin deciziile nr. 1011/A/2002 a Tribunalului Bacău și nr. 329/2003 a Curții de APEL BACĂU, prin care s-a reținut că ambelor părți li s-a reconstituit în mod corect dreptul de proprietate asupra terenurile ce au aparținut autorilor lor, amplasate în parcele diferite, dar în prezenta cauză, în schimb, instanța este învestită a se pronunța dacă părțile stăpânesc în mod corect terenurile pentru care au fost emise titlurile de proprietate și că pentru toate considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 480 cod civil instanța urmează a admite în parte cererea de intervenție, obligând pârâta să lase intervenienților în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 2884 mp din perimetrul 11-12-13-A-C-11.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivare a arătat că instanța nu a ținut seama de înscrisurile depuse la dosar, că terenul autorului ei a fost până în anul 1995 în extravilanul localității, după cum rezultă din titlul de proprietate, în timp ce terenul din actele reclamanților se află în intravilan, așa cum rezultă din contractul de vânzare încheiat în anul 1995, că terenul pentru care se solicită revendicarea este în punctul Obștea Nouă, pe un alt amplasament decât cel din contract, or, din înscrisurile depuse la dosar rezultă fără putere de tăgadă că nici reclamanții și nici autorii lor nu au avut teren, înainte de colectivizarea agriculturii în extravilan; că pe planul parcelar întocmit de Comisia locală de aplicare a legii 18/1991 se observă că lotul nr. 129 (cu care a fost împroprietărit autorul ei) este cuprins între lotul 128 ( -. ) și lotul nr. 130 ( ), iar în titlul de proprietate eliberat lui -., tatăl ei este trecut ca vecin; că între ea și reclamant au existat mai multe litigii care au fost soluționate în favoarea ei; că titlul ei de proprietate este anterior celui al reclamantului și a fost confirmat de către instanțe, că soluția pronunțată de instanță este nelegală, în contradicție cu motivarea și aduce o gravă atingere principiului securității raporturilor juridice statuate în hotărârile judecătorești care recunosc un drept anterior al ei asupra acestui teren; că excepția autorității de lucru judecat a fost greșit soluționată, instanța neținând cont de esența a ceea ce pretind reclamanții, și anume lăsarea în posesie a terenului proprietatea ei și a surorilor ei; că instanța de fond a admis în mod greșit cererea intervenienților de reducere a cuantumului taxei judiciare de timbru; că expertiza tehnică a fost greșit întocmită, deoarece expertul nu a luat în considerare actele de proprietate și hotărârile judecătorești depuse; că instanța nu a ținut cont de expertiza, care, deși nu a finalizat lucrarea din motive obiective, a întocmit în mod corect planul parcelar, și nu a ținut seama de obiecțiunile pe care le-a formulat la expertiza; că instanța de fond a luat în considerare un proces verbal de predare-primire presupus întocmit de Comisia Locală, depus de expert, dar care nu este semnat și ștampilat de comisie, și că sentința pronunțată este contradictorie, excesiv de formalistă și nelegală.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 282 și urm cod pr. civilă și ale art. 480 și urm. cod civil.

În dovedire, apelanta - pârâtă a solicitat admiterea și administrarea probei cu înscrisurile existente la filele 5-11, 34-40 și 76-80 din dosar.

Apelul a fost legal timbrat.

Intimații (reclamant și intervenienții în interes propriu) au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat.

În motivare au arătat că excepțiile autorității de lucru judecat și a lipsei calității procesuale pasive a apelantei - pârâte au fost în mod corect soluționate de către instanța de fond; că apelanta se contrazice în afirmații atunci când motivează apelul, că din înscrisurile existente la dosar rezultă că terenurile cu care au fost împroprietăriți autorii părților au fost cel puțin în aceeași zonă geografică și pe raza aceleiași comune, că în speță nu are nici o relevanță invocarea planului parcelar întocmit după 1990 de Comisia Locală a comunei și loturile prevăzute în acest plan, cât timp acesta nu respectă vechile amplasamente și se suprapune practic cu amplasamentul lor și al familiei -. că reconstituirea dreptului de proprietate privată pentru s-a făcut nelegal, pe alte amplasamente decât vechiul amplasament; că din compararea titlurilor se constată fără echivoc că ei fac dovada faptului că sunt proprietarii terenului revendicat, că reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut pentru ei cu respectarea dispozițiilor legale și că, atât timp cât pârâta nu a putut face dovada că autorului ei, i s-a reconstituit dreptul de proprietate pe vechiul amplasament, urmează a se constata că dreptul lor de proprietate este preferabil, aplicație a principiului "nemo plus juris ad alium transferre potest, quam ipse habet".

În timpul soluționării apelului a decedat intimatul reclamant, fiind introduși în cauză moștenitorii acestuia, și.

La ultimul termen de judecată, apelanta pârâtă a invocatexcepția lipsei calității procesuale activea lui - motivat de faptul că acesta a donat terenul revendicat încă din anul 2003, astfel încât nu mai are calitatea de proprietar, iar instanța de fond a admis această excepție șiexcepția lipsei calității procesuale activeamoștenitorilor luideoarece acesta a donat terenul numai lui și.

Prin decizia civilă nr. 12 din 19.01.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosar nr-, s-au respins excepțiile invocate de apelanta-pârâtă.

S-a admis apelul civil declarat de apelanta-pârâtă - domiciliată în B, str.-,.52,.B,.8, jud. B, împotriva sentinței civile nr.6866/2.11.2007 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant - decedat, cu moștenitorii:-domiciliată în comuna, jud. B, și -domiciliați în comuna, jud. B și intimații-intervenienți și - domiciliați în B, str.- -,.110,.B,.5, jud.

S-a schimbat în parte sentința civilă nr.6866/2.11.2007 a Judecătoriei Bacău în sensul că:

S-a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții și, ca nefondată.

S-a înlăturat dispozițiile privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Au fost obligați intervenienții să plătească pârâtei suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

A fost obligat intimații-intervenienți să plătească apelantei-pârâte suma de 646,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

A fost obligat intimații-intervneienți la plata către stat a sumei de 636,35 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a avut în vedere următoarele:

În anul 1945 numitul Gaf ost împroprietărit cu suprafața de 7500 mp teren situat în com., jud. B, urmare a exproprierii moșiei, sens în care i s-a eliberat titlul de proprietate nr. - (fl. 816 dosar).

Din această suprafață de teren soții și înstrăinează în anul 1955, numitei suprafața de 5012 mp (28 prăjini) teren de casă situat în V satului, regiunea B, având urătoarele vecinătăți: E - restul proprietății vânzătorului, V - G, N - drum între tarlale, S- șoseaua B - M (fl. 239).

După apariția Legii nr. 18/1991 și urmare a cererii formulate de - fiul lui, a fost eliberat pe numele acestuia titlul de proprietate nr. 37493/28.09.1995 pentru suprafața de 7000 mp teren situat pe teritoriul comunei, din care 5000 mp identificați prin 46, parcela 1758/23, având ca vecini N -, E -, S - DN 11, V -

Și numitei i s-a reconstituit dreptul la proprietate pentru suprafața de 2500 mp teren identificat prin 46, parcela 1758/132, având ca vecini -N -, E -, S - DJ, V -.

La data de 27 august 2003, a donat suprafața de 5000 mp numiților și (fiul și nora), vecini consemnați în contractul autentificat sub nr. 2735 fiind următorii_ N -, S - G, E - DE, V- DN și teren.

Din adresa nr. 679/10.05.1999 eliberată de Primăria com. (fl. 22) rezultă că cei doi dețin teren în pct. "Obștea Nouă", punct în care reconstituirea drepturilor de proprietate s-a făcut în funcție de numerotarea loturilor de împroprietărire de război în anul 1945.

Este de reținut că în același punct, autoarea pârâtei - defuncta a obținut reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 4500 mp teren identificat prin 46, parcela 1758/27 (titlul de proprietate nr. 37115/22.12.1994 - fl. 18, 19), după tatăl ei - - împroprietărit în anul 1945 cu lotul nr. 129.

acestei suprafețe de teren, conform titlului de proprietate anterior enunțat, sunt: N -, E - D exp. 1758, S - -., V - DN 1766.

Rezultă din adresa nr. 132/8.02.1999 a Primăriei com. că titlurile de proprietate sus citate au fost eliberate cu respectarea fișelor tehnice, dar situația din teren se prezintă altfel, motivat de faptul că în anul 1995, Comisia Locală de aplicare a legii 18/91 a realizat o nouă punere în posesie, schimbând amplasamentele, nerespectând parcelarea din 1991 și excluzând-o pe pârâtă; aceste operațiuni nu auf ost materializate prin înscrisuri (sau, cel puțin, acestea nu au fost depuse la dosar) și nu au fost urmate de modificarea corespunzătoare a titlurilor de proprietate emise.

Urmare a acestor modificări între părțile din prezenta cauză au intervenit mai multe litigii, pârâta (care, împreună cu surorile ei, dobândise terenul de la ) uzând de toate mijloacele legale pentru apărarea dreptului de proprietate.

Tribunalul constată că, într-adevăr, în prezent, intimații - intervenienții nu stăpânesc terenul cu care au fost puși în posesie în anul 1991 și pentru care li s-a eliberat titlul de proprietate în anul 1995.

Se constată din înscrisurile depuse la dosar că numitul Gaf ost împroprietărit în anul 1945 cu lotul nr. 157, lotul nr. 156 revenindu-i numitului G, iar lotul nr. 158 lui.

lotului nr. 129 cu care a fost împroprietărit au fost (128) și (130).

Punerea în posesie în anul 1991 în ceea ce o privește pe pârâtă s-a realizat cu respectarea numerotării loturilor de împroprietărire din anul 1945, astfel cum rezultă și din procesele verbale de predare primire (filele 156, 157) în care figurează cu vecinii -. și (înlocuit apoi de ).

Numitul G figurează ca având vecin pe numitul.

Comparând planul de parcelare întocmit în anul 1991 (fl. 160) cu schița de la fila 80 dosar apel - reprezentând moșia - loturile împroprietăriților - rezultă că terenul cu care a fost pusă în posesie autoarea pârâtei are același amplasament cu lotul 129 (din 1945), iar lotul 157 atribuit lui G este situat perpendicular pe drumul național BO( situat la S), în timp ce lotul nr. 129 este situat la N, cele două proprietăți fiind despărțite de lotul nr. 130.

Din schița existentă la fila 266 dosar se observă amplasamentul atribuit inițial reclamantului, precum și terenul cu care a fost pus în posesie ulterior și care face obiectul revendicării.

Titlul de proprietate eliberat lui în anul 1995 respectă parțial aceste vecinătăți în sensul că la S figurează DN 11, iar la vest terenul proprietatea lui G deși, cu acesta ar fi trebuit să se învecineze la est, astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1955 și chiar din schița de la fila 266.

Terenul stăpânit de intervenienți în prezent, și revendicat, nu coincide cu cel din titlul de proprietate nr. 37493/1995 sau din contractul de donație autentificat sub nr. 2735/2003.

Că este așa, o dovedește și schița anexă raportului de expertiză tehnică topocadastru întocmit de expert și chiar declarațiile martorilor audiați și înscrisurile depuse.

Rezultă din această schiță (fila 207 dosar) că terenul revendicat are următoarele vecinătăți: SV - DN B O, SE - ( G) NV - și, NE - drum stradal, fiind împărțit în două de un drum stradal, situație de fapt neconsemnată în titlul de proprietate deși în anul 1995, drumul exista, astfel cum rezultă din titlul de proprietate eliberat pârâtei în anul 1994.

Susținerea expertului în sensul că terenul proprietatea (în prezent) Reginei ar fi aparținut în anul 1955 numitului nu se verifică, nefiind depuse probe.

În ceea ce privește vecinul din partea de N (NV) -, tribunalul reține că aceasta a dobândit dreptul de proprietate de la numita (conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2025/25.11.2000 fl. 237), căreia i-a fost donat de numitul -. (contract nr. 15/4.01.1996, fl. 236) vecinul din partea de nord al numitului (chiar dacă, în titlul de proprietate acesta figurează greșit ca fiind la S).

De altfel în titlul de proprietate al lui -., numitul figurează ca vecin în partea de

Este de reținut, în ceea ce privește raportul de expertiză tehnică topocadastru că, după ce constată mai multe situații de fapt, printre care și pe aceea că vecinii din titlurile de proprietate nu corespund cu realitatea din teren și nici cu planul de parcelare întocmit în 1992 (după afirmațiile unor cetățeni care au participat efectiv la măsurători în teren)că expertul conchide că terenul în litigiu, revendicat de reclamant și intervenienții este stăpânit de pârâta fără a preciza însă că terenul revendicat nu coincide cu cel pentru care a fost eliberat titlul de proprietate nr. 37493/1995 și nici cu cel care a făcut obiectul contractului de donație nr. 2735/2003.

Rezultă, însă, din probele administrate în cauză că terenul stăpânit de pârâta este cel înscris în titlul de proprietate nr. 37115/1994 și eliberat autoarei ei, teren cu care a fost pusă în posesie și coincide ca amplasament cu lotul nr. 129 cu care a fost împroprietărit în anul 1945 numitul.

Cum acțiunea în revendicare reprezintă acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar, iar intervenienții nu au făcut dovada dreptului de proprietate cu privire la terenul revendicat, tribunalul constată că instanța de fond dând o interpretare greșită probelor administrate în cauză, a pronunțat o soluție netemeinică, soluție care urmează a fi schimbată.

În ceea ce privește motivul de apel privind soluționarea cererii de scutire de la plata taxei de timbru formulată de intervenienții în interes propriu, tribunalul constată că încheierea pronunțată de Judecătoria Bacău la data de 5 septembrie 2007 este irevocabilă, pârâta având doar posibilitatea de a recurge la mijlocul procedural prevăzut de art. 78 cod pr. civilă (în vigoare la acea dată).

Tribunalul constată că excepția autorității de lucru judecat a fost în mod corect soluționată de prima instanță.

Raportat la dispozițiile art. 1201 cod civil și la sentințele depuse în soluționarea excepției (pronunțate în dosarul nr. 9642/1996 - tulburare posesie, dosarul nr. 87/2003 - anulare titlu proprietate și în dosarul nr. 13655/1997 - revendicare - acțiune formulată de reclamanta și respinsă ca inadmisibilă), în mod corect a apreciat instanța de fond că nu este îndeplinită condiția triplei identități - obiect, cauză și părți.

În ceea ce privește excepțiile invocate de apelanta pârâtă în fața instanței de apel, tribunalul constată că acestea sunt nefondate.

Astfel, intimatul-reclamant a fost citat cu ocazia soluționării apelului motivat de faptul că a avut calitatea de parte la soluționarea acțiunii la instanța de fond, citarea fiind obligatorie și în căile de atac, iar numiții, și au fost introduși în cauză în calitate de moștenitori ai defunctului, nefiind citați în nume propriu. De altfel excepția lipsei calității procesuale active a lui a fost analizată și corect respinsă de instanța de fond.

Față de situația de fapt reținută și de dispozițiile art. 296 cod pr. civilă, tribunalul constată că apelul este întemeiat sub aspectele precizate astfel încât urmează a fi admis cu consecința schimbării în parte a sentinței civile nr. 6866/2.11.2007, respectiv cu privire la soluția dată acțiunii în revendicare (care urmează a fi respinsă) și cererii privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată (vor fi înlăturate dispozițiile privind obligarea pârâtei la plata acestora și vor fi obligați intervenienții să plătească acesteia suma de 250 lei); vor fi menținute celelalte dispoziții.

Impotriva deciziei civile mai sus menționate a declarat în termen legal recurs intervenienții și, solicitând modificarea în tot a deciziei apelate în sensul respingerii apelului ca nefondat și menținerii ca legale și temeinice a sentinței civile nr. 6866/2.11.2007 a Judecătoriei Bacău și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată. In drept recurenții și-au întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 304 pct. 7,8 și 9.

Analizând decizia civilă recurată sub aspectul motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu în temeiul art. 306 cod pr.civilă, Curtea reține următoarele:

Instanța de apel a stabilit corect situația de fapt și de drept în baza probatoriului eficient administrat pe parcursul cercetării judecătorești, astfel că, decizia pronunțată este temeinică și legală.

Așa cum corect a reținut Tribunalul, în anul 1945 numitul Gaf ost împroprietărit cu suprafața de 7500 mp teren situat în com., jud. B, urmare a exproprierii moșiei, sens în care i s-a eliberat titlul de proprietate nr. - (fl. 816 dosar).

Și numitei i s-a reconstituit dreptul la proprietate pentru suprafața de 2500 mp teren identificat prin 46, parcela 1758/132, având ca vecini -N -, E -, S - DJ, V -.

acestei suprafețe de teren, conform titlului de proprietate anterior enunțat, sunt: N -, E - D exp. 1758, S - -., V - DN 1766.

Se constată din înscrisurile depuse la dosar că numitul Gaf ost împroprietărit în anul 1945 cu lotul nr. 157, lotul nr. 156 revenindu-i numitului G, iar lotul nr. 158 lui.

lotului nr. 129 cu care a fost împroprietărit au fost (128) și (130).

Numitul G figurează ca având vecin pe numitul.

Din schița existentă la fila 266 dosar se observă amplasamentul atribuit inițial reclamantului, precum și terenul cu care a fost pus în posesie ulterior și care face obiectul revendicării.

Terenul stăpânit de intervenienți în prezent, și revendicat, nu coincide cu cel din titlul de proprietate nr. 37493/1995 sau din contractul de donație autentificat sub nr. 2735/2003.

Că este așa, o dovedește și schița anexă raportului de expertiză tehnică topocadastru întocmit de expert și chiar declarațiile martorilor audiați și înscrisurile depuse.

Susținerea expertului în sensul că terenul proprietatea (în prezent) Reginei ar fi aparținut în anul 1955 numitului nu se verifică, nefiind depuse probe.

De altfel în titlul de proprietate al lui -., numitul figurează ca vecin în partea de

Acțiunea în revendicare reprezintă acea acțiune reală și petitorie prin care proprietarul care pierdut posesia bunului său cere restituirea acestuia de la posesorul neproprietar. Pe calea acestei acțiuni proprietarul cere în justiție să i se recunoască dreptul de proprietate asupra bunului a cărui posesie efectivă a pierdut-

In acest caz, proprietarul neposesor - reclamanții, trebuie să facă dovada - proba dreptului de proprietate, așa cum impun dispozițiile art. 1169 cod civil - "cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească", în timp ce pârâta posesoare - având o poziție pasivă, în favoarea sa operând o prezumție relativă de proprietate dedusă din simplul fapt al posesiei.

Având în vedere, faptul că, reclamanții nu au făcut dovada proprietății terenului situat în punct " Obștea Nouă", ce este stăpânit de partea înscris în titlu de proprietate nr. 37115/1994 ce a fost eliberat autoarei ei, teren cu care a fost pusă în posesie și coincide ca amplasament cu lotul nr. 129 cu care a fost împroprietărit în anul 1945 numitul, instanța de apel, corect a respins cererea de intervenție în interes propriu a reclamanților intervenienți.

Față de cele mai sus reținute, Curtea în lipsa altor motive de ordine publică, constatând legală și temeinică decizia civilă recurată, în temeiul art. 312 cod pr.civilă, va respinge recursul potrivit dispozitivului prezentei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul formulat de intervenienții și din B, str. - -,. 110,.B,.5, jud. B împotriva deciziei civile nr. 12/A din 19 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 octombrie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

- - - - - -

- -

GREFIER,

Red.sent. M-S-

Re.,

Red.

.ct/2 ex.

21.11.2009.

Președinte:Doru Octavian Pîrjol Năstase
Judecători:Doru Octavian Pîrjol Năstase, Camelia Viziteu

Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1271/2009. Curtea de Apel Bacau

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1271/2009. Curtea de Apel Bacau