Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 1265/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1265
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 21 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Camelia Liliana Viziteu judecător
- - - - - JUDECĂTOR 2: Petrina Manuela Aștefănesei
- - - - Judecător
GREFIER - POLITIC &&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine au venit spre soluționare recursurile civile formulate de recurentul-pârât și recurentul-intervenient SRL, ambele îndreptate împotriva deciziei civile nr.17/AC din 02.02.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă administrator pentru recurentul-intervenient SRL, care se legitimează cu carte de identitate seria nr.- eliberată de SPCLEP P N la data de 18.06.2009, recurentul-pârât, care se legitimează cu carte de identitate seria nr.-, eliberată de SPCLEP P N la data de 28.03.2008, asistat de av. și asistată de av., lipsă fiind intimatul-intervenient
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, învederând instanței că s-au depus la dosarul cauzei, prin Compartiment Arhivă, concluzii scrise formulate atât de recurenta cât și de recurentul, după care:
Instanța lasă dosarul la a doua strigare pentru a se studia concluziile scrise și actele depuse pentru termenul de astăzi.
La al doilea apel nominal făcut în ședință publică se prezintă administrator pentru recurentul-intervenient, recurentul-pârât asistat de av. și asistată de av., lipsă fiind intimatul-intervenient
Părțile și reprezentanții acestora arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind chestiuni prealabile instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Recurentul-intervenient având cuvântul pe fond prin administrator solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea deciziei pronunțate de instanța de apel conform motivelor detaliate în concluziile scrise, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat având cuvântul pe fond pentru recurentul-pârât solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea în tot a deciziei pronunțate de instanța de apel. În susținerea recursului arată că în mod corect ar fi trebuit evaluate cele 2 imobile în aceeași dată deoarece au fost aplicați diferit coeficienții la o distanță de un an și Referitor la casa din str.- - precizează că în raportul de expertiză s-a avut în vedere la evaluare un coeficient de uzură de 0,90, dar acesta a fost înlăturat din cea de-a doua expertiză, coeficient care trebuia aplicat. Cu privire la împărțirea cărților arată că nu s-a făcut niciodată o împărțire, cărțile nu au fost niciodată în imobilul din str.- -, ci au stat în imobilul de pe str.1 -. Referitor la ultimul motiv de recurs solicită menținerea cotei diferențiate de 45% și 55% și nu o cotă egală pentru cei 2 soți. În concluzie solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat conform concluziilor scrise, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Cu privire la recursul formulat de arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
Avocat - având cuvântul pe fond pentru intimata-reclamantă solicită respingerea recursurilor formulate. În combatere arată că nici unul din cele 4 motive nu se încadrează în dispozițiile art.304 Cod procedură civilă. Arată că Tribunalul Neamța analizat corect, iar în cele 2 expertize exista posibilitatea să se facă obiecțiuni sau să se solicite o contraexpertiză, iar coeficienții au fost stabiliți așa cum dispune legea. Precizează că imobilul a fost subevaluat deoarece se află în zonă rezidențială în P N și a fost evaluat la 3 miliarde, iar apartamentul care are doar 70 fiind evaluat la un miliard și ceva. Arată că ambele imobile au uzură, dar gradat fiecare. Referitor la împărțirea cărților arată că la momentul când s-a făcut expertiza, părțile au spus că înțeleg să-și împartă cărțile, iar în apel s-au oferit să-i dea cărțile recurentului și acum vine și în recurs cu același motiv. Învederează că recurentul nu și-a probat această cerere, nu a dovedit cu nimic că partea ar fi refuzat să i le dea. Cu privire la ultimul motiv, referitor la venituri arată că recurentul nu a avut serviciu, a fost ținut și întreținut de soție și în acea perioadă a făcut și facultatea. A fost pensionat pe caz de boală, a reușit să se încadreze la Administrația Financiară, după care a fost dat afară. Mai arată că recurentul este asociat unic al recurentului-intervenient și are administrator pe fiica sa, precizând că toate semnăturile societății aparțin lui. Afirmă că nu se poate invoca îngreunarea situației în apel, astfel cum a motivat în întâmpinare. Corect i-a fost anulat apelul fiicei d-lui. a fost în instanță și a precizat că nu recunoaște semnătura și nu-și însușește apelul. în nume propriu a solicitat cerere de intervenție și pentru Susține că la instanța de fond nu s-au făcut decât înșiruiri de facturi reprezentând contravaloare birouri, birotică, acestea nefiind investiții la imobil. Instanța de fond le-a admis cu toate că erau facturi și din anul 2003 când intervenise dreptul la prescripție. Precizează că instanța de apel a acționat corect prin admiterea apelului. În concluzie solicită respingerea recursurilor ca nefondate, fiind în contradicție cu dispozițiile art.304 Cod procedură civilă, cu cheltuieli de judecată, sens în care depune chitanța reprezentând onorariu avocat la dosarul cauzei și concluzii scrise.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursurilor civile de față constată următoarele:
Prin Decizia civilă 17/AC/2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul - a fost admis apelul formulat de reclamanta-pârâtă, împotriva sentinței civile nr.4577/16.11.2007 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț.
A fost schimbată în parte sentința apelată în sensul că s-a constatat că părțile au o cotă de contribuție egală de 50% la dobândirea bunurilor, în loc de 45% pentru reclamanta-pârâtă și de 55% pentru pârâtul-reclamant; s-a constatat că fiecărei părți îi revin bunuri în valoare de 249,183 lei, în loc de 224.264,70 lei pentru reclamanta-pârâtă și de 274.101,30 lei pentru pârâtul-reclamant; s-a anulat cererea de intervenție principală a intervenientei P N, întrucât a fost făcută de o persoană ce nu a făcut dovada calității de reprezentant; a fost obligat pârâtul-reclamant să plătească reclamantei-pârâte suma de 121.261 lei cu titlu de sultă, în loc de 97.042,70 lei; a fost respins ca nefondat apelul formulat de pârâtul-reclamant și anulat apelul intervenientei "" P N, întrucât a fost formulat de o persoană ce nu a făcut dovada calității de reprezentant.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut următoarele:
Prin Sentința civilă 4577/2007, pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț, în dosarul - au fost admise cererile de partaj bunuri comune, respectiv cererea principală formulată de reclamanta, cererea reconvențională formulată de pârâtul și cererea de intervenție principală formulată de intervenienta
S-a constatat că soții au dobândit în timpul căsătoriei, cu o contribuție de 45% reclamanta și 55% pârâtul, următoarele bunuri, în valoare totală de 498.366 lei:
- partamentul nr.67, compus din patru camere și dependințe, situat în P N,-, - 12, scara D, județul N, în valoare de 117.857 lei;
- o casă de locuit cu subsol, parter, etaj și mansardă, balcoane și terase, situată în P-N,-, județul N, în valoare de 332.900 lei;
- terenul aferent casei, în valoare de 32.400 lei și suprafață de 450. învecinat cu strada - - la nord, restul proprietății la est și sud și pășune la vest;
- puț pentru apă, în valoare de 1.635 lei;
- împrejmuiri în valoare de 1.501 lei;
- șopron cu vatră, în valoare de 1.111 lei;
- bunurile mobile situate în apartament, identificate și evaluate de expertul de specialitate la suma totală de 10.962 lei;
- bunurile mobile existente în casa din strada - -, în valoare de 1.597 lei.
2. A stabilit că reclamantei i se cuvin bunuri în valoare de 224.264,7 lei, iar pârâtului bunuri în valoare de 274.101,3 lei.
3. A dispus sistarea stării de devălmășie a părților, în următoarea modalitate
a) A atribuit reclamantei un lot în valoare de 127.922 lei, format din apartament și bunurile mobile din respectivul apartament.
b) A atribuit pârâtului casa de locuit, împreună cu terenul aferent, anexele gospodărești existente pe teren și bunurile mobile din casă, lotul astfel compus având valoarea totală de 371.144 lei.
c) A obligat pârâtul-reclamant la plata către fosta soție a sumei de 97.042,7 lei, cu titlu de sultă.
4. A constatat că intervenienta are împotriva părților un drept de creanță în cuantum de 88.514,53 lei, pentru a cărui stingere a obligat reclamanta să plătească suma de 39.831,5385 lei, iar pârâtul să plătească suma de 48.682,9915 lei.
5. A luat act de renunțarea reclamantei la cererea de introducere în cauză a celor două societăți comerciale în discuție.
6. A anulat cererea de intervenție principală formulată de intervenienta ca netimbrată.
7. A obligat părțile la plata cheltuielilor de judecată, astfel: pârâtul reclamantei 1.215,173 lei și intervenientei 3.112,45 lei, iar reclamanta intervenientei 2.546,55 lei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel toate părțile.
- - reclamant a invocat trei motive de nelegalitate și netemeinicie a sentinței, două dintre acestea vizând stabilirea greșită a valorilor imobilelor în litigiu, iar cel de-al treilea fiind legat de neidentificarea, neevaluarea și nepartajarea efectivă a celor 750 de cărți aflate în patrimoniul comun.
Primele două motive de apel au făcut obiectul a repetate obiecțiuni la rapoartele de expertiză tehnică de specialitate efectuate la prima instanță, care au determinat reveniri la expertul inițial desemnat, ing. OG, și chiar înlocuirea acestuia cu un al doilea, ing., niciuna dintre lucrări, așa cum au fost ele completate prin răspunsurile la obiecțiuni nefiind, însă, de natură a satisface în totalitate pretențiile apelantului. În concret, acesta pretinde că, în timp ce atribuită lui are o valoare mai mare decât cea reală, apartamentul, inclus în lotul atribuit fostei sale soții, a fost subevaluat, ceea ce relevă evidenta sa dorință de aop rejudicia pe aceasta din urmă, întrucât susținerile sale sunt contradictorii. Aceasta reiese în primul rând din faptul că, așa-numitul "trend ascendent", de care face vorbire cu referire la piața imobiliară din P N, este valabil, în opinia sa, doar pentru apartament, nu și pentru. În plus, evaluarea s-a făcut, așa cum arată expres expertul (filele 16 și 31 din volumul al doilea al dosarului de fond), numai pe baza înscrisurilor puse la dispoziție de pârâtul - reclamant, respectiv a documentației tehnice de execuție, el nepermițând decât o vizionare a încăperilor, nu și măsurători și o expertizare propriu-zisă a lor, cu susținerea că dimensiunile încăperilor sunt cele din planurile de construire a casei, anexate la dosarul cauzei și pretenția ca noul expert să preia suprafețele încăperilor din lucrarea efectuată de.OG Desigur, această atitudine a apelantului a fost făcută pe riscul său și, de aceea, criticile aduse hotărârii din acest punct de vedere nu pot fi considerate întemeiate. De altfel, apelantul nu a făcut niciun fel de obiecțiune la prima expertiză în construcții, deși a avut doi apărători calificați pe parcursul întregii judecăți, iar obiecțiunile formulate de reclamanta - pârâtă, ca și numirea unui al doilea expert, vizau în principal doar modalitatea de stabilire a valorii. Practic, se reține că apelantul ar fi dorit ca judecătorul fondului să rețină la masa de partajat pentru valoarea din prima expertiză, iar pentru apartament valoarea din același raport, dar sporită cu 40%, pretenție de neacceptat și de către tribunal, pentru considerentele arătate mai sus.
Cât privește cel de-al treilea motiv de recurs, de asemenea neîntemeiat, s-a arătat doar că în expertiza tehnică în specialitatea bunuri mobile întocmită de, alt expert decât cel desemnat inițial (, care nu a putut efectua lucrarea din culpa exclusivă a apelantului, care a refuzat atât achitarea onorariului stabilit cu titlu provizoriu de instanță, cât și permiterea identificării bunurilor mobile aflate în și la sediul societăților comerciale al căror asociat este), se face precizarea expresă că "Cele 600 de cărți de beletristică și 150 de specialitate vor fi împărțite între părți, întrucât ambele și-au dat acordul în acest sens". Ori, la identificarea și evaluarea bunurilor mobile au fost prezente ambele părți, expertul tehnic nefăcând altceva decât să consemneze înțelegerea acestora legată de respectivele cărți.
Ca atare, tribunalul a respins ca nefondat, în temeiul art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, cu sublinierea că, pentru numeroase termene de judecată, el a fost citat cu mențiunea "personal la interogatoriu", probă solicitată de cealaltă parte și încuviințată de instanță, dar care nu a putut fi administrată deoarece, fără a invoca vreun motiv temeinic, a refuzat să se prezinte la proces sau să răspundă întrebărilor depuse în scris la dosar (fila 115 dosar fond), astfel încât în cauză au fost incidente și dispozițiile art.225 din Codul d e procedură civilă.
2. Prima instanță a admis în parte cererea de intervenție principală formulată în cauză de P N, cu privire la care a constatat că are împotriva părților un drept de creanță în cuantum de 88.514,53 lei, reprezentând investițiile făcute din fondurile acestei firme la casa lor de locuit din strada - -, în perioada 2003-2005. Pentru stingerea acestei creanțe, părțile au fost obligate la plata către intervenientă a unor sume de bani stabilite proporțional cu cotele lor părți din dreptul de proprietate asupra masei bunurilor comune.
Prin apelul său, tribunalul constată că intervenienta a criticat sentința pe motiv că instanța nu a dispus corectarea valorii investițiilor la prețurile actualizate la data evaluării imobilului, prin aceasta creându-se un cert prejudiciu societății investitoare. Că în mod greșit a fost diminuată valoarea în discuție, care se ridica, în realitate, la suma de 113.805,13 lei, iar în prezent, prin recalcularea facturilor în baza indicilor de inflație stabiliți de, investițiile se ridică la suma de 142.313,25 lei, sens în care apelanta - intervenientă a solicitat schimbarea sentinței civile.
Cererii de apel, intervenienta i-a atașat un tabel denumit "Actualizare investiții efectuate de P N în perioada 2003-2005, până la data de 28.02.2008, la imobilul situat în-, P N".
Cu privire la acest apel, tribunalul a constatat, în primul rând, faptul că cererea de intervenție admisă în principiu și în fond (chiar dacă numai în parte) de către prima instanță, nu numai că a fost formulată la cel de-al 24-lea (antepenultimul) termen de judecată, dar, ceea ce are importanță din punct de vedere procedural este faptul că acest termen era ulterior datei de 5.06.2007, când au avut loc dezbaterile cauzei în fond (deci peste termenul limită prevăzut sub sancțiunea decăderii de art.50 alin.2 Cod proc. civ.), ambele părți având depuse la dosar concluzii scrise. Ulterior, după amânarea pronunțării de două ori câte 7 zile, la 19.06.2007, judecătorul găsește necesară repunerea cauzei pe rol și stabilește termen la 4.09.2007, pentru trei motive: timbrarea de către pârâtul - reclamant corespunzător cotei majorate pretinse cu privire la dobândirea bunurilor comune, depunerea la dosar a hotărârii de divorț și punerea în discuție a cererii prin care reclamanta - pârâtă a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâte, a celor două societăți comerciale cu privire la care fostul său soț a susținut că au creanțe asupra patrimoniului comun de partajat. Între cele două termene, respectiv la 31.08.2007, și pârâtul - intimat a solicitat, în scris,introducerea forțată în cauză, în interes propriua acelorași două firme, dar și a administratorului acestora, numita, fiica părților. Această instituție, arată tribunalul nu este prevăzută în procedura civilă, probabil pârâtul - reclamant, care a beneficiat permanent de apărare calificată, dorind, în fapt, să facă o cerere întemeiată pe dispozițiile art.57 din Codul d e procedură civilă, respectiv de chemare în judecată a altor persoane care ar putea să pretindă aceleași drepturi ca și el. Numai că o astfel de cerere trebuia formulată odată cu întâmpinarea și cererea sa reconvențională și, în orice caz, cel mai târziu până la închiderea dezbaterilor, iar într-o astfel de situație, potrivit art.58 alin.1, cei astfel chemați în judecată ar fi dobândit, într-adevăr, calitatea de intervenienți în interes propriu.
La 4.09.2007, nu s-a îndeplinit niciun act de procedură pe fondul litigiului, ci s-a dispus administrativ schimbarea, prin repartizare ciclică, a completului de judecată, desființat din cauze obiective. A urmat un nou termen la data de 28.09.2007 (al 23-lea), la care reclamanta - pârâtă, prezentă și asistată de avocatul ales, a declarat expres că renunță la cererea de chemare în judecată a societăților comerciale, iar instanța a pus în vedere pârâtului - reclamant, de asemenea prezent și asistat de avocatul său, să precizeze natura, obiectul și motivele cererii din 31.08.2007. Această precizare nu a mai fost făcută, dar a și devenit inutilă, întrucât pentru următorul termen au fost depuse la dosar, prin serviciul arhivă, cereri de intervenție formulate de P N și de P N, cereri calificate de instanța de fond ca fiind intervenții principale și soluționate, prima prin anulare pentru netimbrare, iar cea de-a doua în modalitatea arătată în cele ce preced.
Din cele reținute s-a desprins cu ușurință o încălcare de către prima instanță a unor norme elementare și imperative de procedură, dar, așa cum s-a dovedit în cursul soluționării apelurilor declarate în cauză, cererea de intervenție expusă analizei este lovită de un alt motiv de nulitate: acela de a nu fi fost formulată de reprezentantul legal al P N, care a fost chemată în instanță din oficiu, în calitate de martor, și a declarat, la termenul din 20.10.2008, că nu-i aparține semnătura de pe majoritatea actelor din dosar făcute în numele acestei firme, inclusiv cele din cererea de intervenție și din cererea de apel. Aceeași martoră a mai declarat că actele care au fost comunicate societății la sediul său din PN( același cu adresa în litigiu) nu îi sunt cunoscute, deoarece este plecată la B de mai mult de un an de zile și că nu cunoaște cine a declarat apel în numele societății la care are calitatea de administrator, dar că nu a împuternicit pe nimeni în acest scop.
La următorul termen, s-a constatat dispariția din dosarul de apel nu numai a declarației sus-numitei, dar chiar a încheierii de ședință, aceasta din urmă fiind refăcută ulterior de grefierul de ședință, deoarece conținutul său era consemnat integral în sistemul ECRIS. În aceste condiții, tribunalul a apreciat că se impune denunțarea către Parchetul de pe lângă această instanță a săvârșirii infracțiunii de sustragere de înscrisuri (art.242 alin.1 Cod penal), procedând în acest sens și comunicând organului de cercetare penală și faptul că, din verificările efectuate de completul de judecată, a reieșit că, după ce grefierul de ședință a predat în arhivă dosarul, acesta nu a mai fost solicitat la studiu decât de către apelantul. Potrivit comunicării făcute de parchetul sesizat, plângerea formulată a fost înregistrată sub nr.781/VIII-1/2008 și este în curs de cercetare.
Totodată, pentru justa soluționare a cauzei, instanța de apel a considerat necesară reaudierea numitei, scop în care s-a dispus citarea sa cu mențiunea obligativității prezenței la termenul din 26.01.2008, obligație căreia martora nu i-a dat curs, tot astfel cum ea nu a comunicat, așa cum i s-a cerut, poziția societății față de actele procedurale săvârșite și de înscrisurile depuse la dosar în numele acesteia.
În schimb, din certificatul constatator nr.3362/28.01.2009, eliberat de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Neamț, reiese că a fost înființată prin încheierea nr.1080 din 12.08.2003, are un capital social de 200 lei vărsat integral de asociatul unic (apelantul în cauză) ș că, încă de la înființare a fost numită administrator cu puteri depline. Ori, potrivit dispozițiilor exprese din Legea societăților comerciale nr.31/1990, republicată, coroborate cu conținutul actului constitutiv al firmei în discuție, dreptul de semnătură de pe documentele emanate de la o societate cu răspundere limitată, ca și dreptul de a administra societatea, aparțin exclusiv administratorului acesteia (art.71, 75-78).
Întrucât, în mod neîndoielnic, dispozițiile legale menționate nu au fost respectate în prezenta cauză, toate actele societății fiind semnate de apelant (care a depus la dosar și o împuternicire privind înlocuirea administratorului cu puteri depline la semnarea actelor decurgând din exercitarea acestei funcții, împuternicire datată 7.05.2004, probabil întocmită pro causa, la o dată mult ulterioară, poate chiar în faza apelului, urmare problemelor ivite, dar care poartă tot semnătura apelantului), iar acesta nu are calitatea de reprezentant al P N, tribunalul a anulat atât cererea de intervenție principală, cât și apelul formulate în numele societății, așa cum imperativ dispune Codul d e procedură civilă, prin art.160 alin.2. De altfel, prin examinarea înscrisului de la fila 82 dosar apel se poate face ușor comparație între semnătura apelantului și cea a fiicei sale și constata nu numai că ele nu au nimic în comun și nu pot fi confundate, dar și că toate actele care privesc societatea sunt semnate numai de către apelant.
3. Apelul reclamantei - pârâte vizează aspecte dintre care pentru unele tribunalul a răspuns deja în cele e preced. Astfel, ea a arătat, în esență, că:
- în mod nelegal nu a fost administrată proba cu martori, solicitată de ambele părți și admisă de judecătorul fondului;
- greșit s-a reținut în favoarea fostului său soț o cotă mai mare de contribuție la dobândirea bunurilor comune, câtă vreme din înscrisurile și raportul de expertiza contabilă existente la dosar reiese că, dimpotrivă, în cadrul familiei ea este cea care a avut cu certitudine un aport mai mare de venituri, deci trebuia să fie admisă cererea sa rezonabilă de a fi stabilite contribuții egale ale celor doi soți;
- întrucât cererea de intervenție în interes propriu nu a fost formulată de P N, ci de pârâtul - reclamant, trebuia constatată inadmisibilitatea ei de principiu, cu atât mai mult, cu cât ea fost formulată pentru prima dată de, ca persoană fizică, prin concluziile scrise depuse la dosar după închiderea dezbaterilor fondului;
- nici pe fondul ei, dacă ar fi fost formulată în condiții de legalitate, cererea de intervenție nu trebuia admisă, deoarece nu s-a dovedit că vreuna dintre facturile menționate de expertul contabil ca reprezentând contravaloarea investițiilor realizate la bun comun din strada - -, a fost realmente folosită în beneficiul acestui imobil, mărindu-i semnificativ valoarea; instanța trebuia să constate că, în fapt, nu a fost vorba decât de o înșiruire de numere de facturi, menționată mai întâi de expertul contabil în lucrarea sa și reluată ca anexă la așa-zisa cerere de intervenție, dar, pe de o parte, unul dintre obiectele de activitate ale firmei este chiar comercializarea de produse nespecificate, deci inclusiv a diverselor materiale trecute pe facturi și pretins a fi reprezentat investiții, iar pe de altă parte, nu există nicio factură de manoperă, iar societatea nu poate susține că a realizat aceste investiții în regie proprie, pentru că nu are un astfel de obiect de activitate și nici nu a avut angajați care să presteze această activitate.
Dintre cele patru motive de apel mai sus enumerate, cel de-al treilea a fost analizat și rezolvat prin soluția dată apelului societății comerciale, ceea ce face, implicit, inutilă examinarea referirilor la fondul cererii de intervenție.
Asupra probei testimoniale nu s-a mai stăruit în cursul judecării apelurilor, astfel că mai rămâne în discuție numai critica adusă de apelantă sentinței în ceea ce privește reținerea cu privire la dobândirea patrimoniului comun a unei cote diferențiate și favorabile pârâtului - reclamant, critică pe care tribunalul a găsit-o întemeiată și, admițând apelul reclamantei - pârâte, a schimbat sentința în temeiul art.296 din Codul d e procedură civilă și în sensul solicitat de aceasta.
Din probele dosarului, reiese că reclamanta - pârâtă a avut în mod permanent, neîntrerupt, încă de la căsătorie, venituri stabile și substanțiale din muncă, ceea nu este valabil și pentru fostul său soț. În plus, ambii au susținut, dar nu au dovedit integral, că au obținut venituri din prestarea de activitate contabilă pentru diverse societăți comerciale, iar din raportul de expertiză contabilă întocmit de reiese că veniturile celor doi foști soți, efectiv probate cu înscrisuri, sunt sensibil apropiate. Mai mult, a arătat tribunalul trebuie avută în vedere și activitatea în gospodărie a apelantei, care include nu numai menajul propriu-zis, dar și creșterea celor două fiice ale părților, în prezent majore.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel au declarat recurs intervenientul și pârâtul-reclamant.
Intervenientul a criticat hotărârea recurată în baza dispozițiilor art.304 pct.7-9 Cod procedură civilă susținând în fapt că instanța de apel prin soluția pronunțată i-a înrăutățit situația în propria cale de atac, că probele administrate privitor la calitatea persoanei, ce a depus cererea de intervenție au fost greșit apreciate și în consecință greșit a fost anulat apelul intervenientei fără a mai cerceta motivele de fond invocate în apel.
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul-pârât, acesta a criticat la rândul său hotărârea recurată, în temeiul art.304 pct.7-9 Cod procedură civilă, criticând în fapt hotărârea sub următoarele aspecte:
- nereținerea la stabilirea valorii casei de locuit amplasate în municipiul P N,- a coeficientului de uzură și de amplasament;
- neidentificarea și neevaluarea celor 750 de cărți aflate în patrimoniul comun;
- nereținerea unei contribuții egale pentru cei doi soți la dobândirea bunurilor comune;
- modul de stabilire a valorii apartamentului situat în municipiul P N,-, - 12,.D,.67, jud.
Intimata-reclamantă, a depus întâmpinare solicitând respingerea celor două recursuri ca fiind nefondate.
În recurs au fost depuse acte, respectiv Încheierea nr.4494 din 22 iunie 2009, pronunțată de Judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Neamț, și ambii recurenți au depus răspuns la întâmpinare, prin care au combătut apărările intimatei-reclamante.
Recursurile sunt nefondate și vor fi respinse ca atare pentru următoarele considerente:
Tribunalul Neamța reținut pe baza probelor administrate că cererea de intervenție formulată în cauză nu a fost formulată de reprezentantul legal al PNc are a recunoscut la interogatoriul luat în instanță că nu a semnat cererea de intervenție și apelul, situație de fapt față de care, au fost aplicate corect dispozițiile art.161 (1 și 2) Cod procedură civilă.
Soluționând apelul declarat de intervenientă pe o excepție este evident că nu se mai impunea examinarea motivelor de apel formulate de intervenientă care priveau fondul cauzei.
Susținerea făcută de intervenientă că tribunalul i-a agravat situația în propria cale de atac, nu poate fi primită, întrucât principiul "non reformatio in peius" consacrat de lege prin art.296 Cod procedură civilă, este limitat numai în cadrul căii de atac proprii și prin urmare, în cazul declarării recursului și de o altă persoană îndreptățită să exercite o cale de atac, se poate ajunge și la înrăutățirea situației părții în raport cu situația stabilită de prima instanță.
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul-pârât, Curtea constată că instanța de apel, în stabilirea valorii imobilelor locuință reținute la masa de partaj a avut în vedere expertiza de specialitate efectuată în cauză, expertiză ce nu a constatat degradări la imobilul ce i-a fost atribuit pe de o parte, iar pe de altă parte coeficienții de uzură reținuți la cele două imobile, au fost determinați evident de perioadele diferite în care acestea au fost edificate.
Privitor la cărțile pretinse de către recurent este cert că atitudinea acestuia este șicanatorie, atât timp cât părțile au convenit pentru o împărțire extrajudiciară a cărților și nu s-a dovedit refuzul intimatei de a-i restitui cărțile ce i se cuvine.
În fine, solicitarea privind reținerea unei contribuții egale la dobândirea bunurilor comune, a fost temeinic și legal soluționată de instanță în apel.
Reținând pe baza probelor administrate că intimata-reclamantă a avut pe tot timpul căsătoriei, în mod permanent și neîntrerupt venituri stabile și substanțiale, în timp ce recurentul-pârât nu a realizat în permanență venituri, având în vedere și activitatea din gospodărie și preocuparea cu creșterea celor doi copii, temeinic și legal tribunalul a găsit întemeiat acest motiv de apel formulat de intimata-reclamantă și a reținut o contribuție egală a părților la dobândirea bunurilor comune.
Pentru considerentele ce preced, Curtea va dispune în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile civile formulate de recurentul-pârât și recurentul-intervenient SRL, ambele îndreptate împotriva deciziei civile nr.17/AC din 02.02.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă și intimata-intervenientă
Obligă recurenții să plătească intimatei 500 lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
- -
GREFIER,
POLITIC
Red.s
Red. /
Red.
Tehnored./6 ex.
10/12.11.2009
Președinte:Camelia Liliana ViziteuJudecători:Camelia Liliana Viziteu, Petrina Manuela Aștefănesei
