Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1315/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1315
Ședința publică de la 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 2: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 3: Costinela Sălan
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 03 2009 privind judecarea recursului formulat de recurenta reclamantă împotriva deciziei civile nr. 488 din 26 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedură legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 03 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi 10 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
La data de 29.03.2007, reclamanta a chemat in judecată pe pârâții, și, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului de a elibera terenul proprietatea reclamantei prin demolarea anexelor construite ilegal, precum și despăgubiri în valoare de 3000 lei, precum și obligarea pârâților și, să respecte linia de hotar, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamanta a susținut că pârâtul a construit ilegal pe terenul proprietatea sa grajduri,cotețe, din bolțari pe o suprafața de 25 mp,iar pe distanta de 60. a montat țevi metalice din beton, ocupându-i circa 2 din terenul sau.
La data de 05.06.2007 reclamanta si-a precizat acțiunea, solicitând obligarea pârâților la 3000 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenul ocupat si stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile lor, cu obligarea pârâților să-i lase în deplină proprietate terenul ocupat fără drept.
Prin sentința civilă nr. 2933/3 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta, împotriva pârâților, și.
Au fost obligați pârâții să-i lase în deplină proprietate și posesie reclamantei suprafața de 470,27 mp. materializați pe schița anexă a raportului de expertiză întocmit de ing., ce face parte integrantă din hotărâre, între punctele 23-21-19-17-16-15-12-11-7-10-13-14-31-18-20-22-24-23.
Au fost obligați pârâții să-și ridice de pe terenul de mai construcția notată pe schița C 4, reprezentând pentru porci și o magazine din bolțari.
A fost stabilită linia de hotar ce va despărți proprietățile părților pe aliniamentul punctelor 24-22-20-18-31-14-13-9-7-6 -culoarea roșie pe schița anexa ce face parte integrantă din hotărâre.
A fost respins capătul de cerere privind lipsa de folosință a terenului,ca nedovedit și au fost compensate cheltuielile de judecată.
Pentru se pronunța astfel, instanța de fond reținut că reclamanta, deține în strada - un teren în suprafața de 4029 mp delimitați pe schița anexă a raportului de expertiză între punctele 1 -2 -3-4-5-6-7-11-12-15-16-17-19-21-23-1, față de suprafața înscrisă în actele de proprietate care este de 7600 mp. iar pârâții dețin un teren mai mare decât cel cuprins în actele de proprietate cu 311,26 mp, pe care nu-l pot justifica.
Că, procedând la identificarea terenului părților expertiza efectuată in cauză a stabilit că terenul reclamantei situat în 133 149 trebuie sa aibă o lățime constantă de l6,30, iar cel al pârâților situat in 133 P 48,vecin cu cel al reclamantei, trebuia să aibă o lățime constantă de l3,50
S-a mai reținut că, din măsurătorile efectuate a rezultat că pârâții nu respectă lățimea terenului de 13.50 . decât la frontal stradal între punctele 6 -30, spre vest terenul acestora depășind lățimea cu 2,13. între punctele 31-16 cu 2,17. între punctele 18-17, cu 1,25. între punctele 20-19 cu 1,35. între punctele 22- 21 și cu 4,02. între punctele 24 -23, aceștia ocupând din trenul reclamantei o suprafață de 470,27 mp. materializați pe schița anexă între punctele 23-21-19- 17 - 16-15-12-11-7-10-13-14-31-18-20-22-24-23.
În același timp instanța a reținut că, identificând construcțiile amplasate pe terenul în litigiu ocupat de pârâți, din raportul de expertiză a rezultat pârâții dețin pe terenul ocupat în mod ilegal de la reclamantă, o construcție cu destinația pentru porci și o magazine din bolțari.
Referitor la linia de hotar ce va despărți proprietățile părților, instanța a constatat că aceasta a fost stabilită pe aliniamentul punctelor 24 -22-20-18-31-14-13-9-7-6- din schița anexă.
Că, linia corectă dintre cele două proprietăți va porni de la strada - din punctul 6 de pe schița spre vest până în punctul 7, linie de hotar care este corectă și în prezent, spre vest până în punctul 9 situat la o distanță de 0,51. spre proprietatea reclamantei față de punctul 10 care reprezintă colțul casei pârâților, mai departe spre vest până în punctul 13 trecând prin anexa pârâților C 4 la o distanță de 1.50 față de colțul anexei notat pe schița cu 12, mai departe până în punctul 14 trecând prin anexa pârâților C 4 la o distanta de 2 față de colțul anexei notat pe schița cu 15 și mai departe spre vest trecând prin punctele 31,18,20,22,24.
In speță,s-a constatat că pârâții ocupă din terenul reclamantei suprafața de 470,27 mp. astfel că, acțiunea este întemeiată sub acest capăt de cerere, fiind obligați pârâții să-și ridice de pe terenul de mai construcțiile reprezentând de porci și magazine din bolțari.
S-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 584 Cod civil, orice proprietar poate îndatora vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa, grănițuirea fiind o operațiune de determinare prin semne exterioare și vizibile a limitelor celor două proprietăți vecine.
În raport de dispozițiile art. 584 Cod civil.,instanța a stabilit linia de hotar ce va despărți proprietățile părților pe aliniamentul punctelor 24-22-20-18-31-14-13-9-7-6, culoarea roșie pe schița anexa ce face parte integrantă din hotărâre.
Referitor la capătul de cerere privind lipsa de folosință a terenului instanța a constatat incidența dispozițiilor art. 1169 Cod civil, întrucât reclamanta nu a administrat probe pentru dovedirea pretențiilor sale.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții, și, criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie.
Pe cale de excepție au solicitat calificarea căii de atac, ca fiind apel, și nu recurs, cauza având ca obiect cereri în revendicare, grănițuire și obligația de a face, ce nu se încadrează în dispozițiile art. 281 Cod pr. civilă.
Pe fondul apelului, au invocat lipsa calității procesuale pârâților, pe considerentul că proprietatea acestora în suprafață de 1500 pentru fiecare dintre ei este individualizat în certificatul de moștenitor nr. 39/8 februarie 2005, cu vecinătăți, dispunându-se astfel ieșirea din indiviziune a suprafeței totale de 4500. și în consecință, nu pot fi obligați toți pârâții să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața totală de 470, 27. fără fi identificată suprafața deținută de fiecare în parte.
Pârâții au invocat lipsa calității procesuale active reclamantei, întrucât din adresa nr. 1518/15 martie 2007 emisă de Consiliul Local de, județul D, rezultă că în tarlaua 133, parcela 49, conform titlului de proprietate nr. 2752/21 2002 există doar suprafața de 2200, iar reclamanta nu a făcut dovada că este proprietară și pe această suprafață de teren.
Prin decizia civilă nr.488 din 26 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis apelul formulat de pârâții, și, în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect grănițuire.
A fost schimbată în tot sentința civilă atacată, în sensul că s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și s-a respins acțiunea.
S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pronunțându-se astfel, tribunalul a reținut că instanța de fond a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta, împotriva pârâților, și, obligat pârâții să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantei suprafața de 470, 27. materializați pe schița anexă a raportului de expertiză, întocmit de expert, între punctele 23-21-19- 17 - 16-15-12-11-7-10-13-14-31-18-20-22-24-23, obligat pârâții să-și ridice de pe terenul de mai construcția notata pe schița C 4, reprezentând porci si o magazine din bolțari și stabilit linia de hotar ce va despărți proprietățile părților pe aliniamentul punctelor 24-22-20-18-31-14-13-9-7-6 -culoarea roșie pe schița anexa ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, respingând capătul de cerere privind lipsa de folosință a terenului ca nedovedit.
Că, în motivarea sentinței, instanța de fond avut în vedere numai raportul de expertiză întocmit de ing. și, deși în considerentele acesteia "pentru a promova acțiunea în revendicare potrivit art. 480 Cod Civil, reclamantul are obligația de dovedi că este proprietarul exclusiv al unui bun individual determinat", iar pârâtul ocupă abuziv acest bun, nu arată care este actul de proprietate al reclamantului, respectiv un titlu de proprietate pentru terenul revendicat emis în condițiile legilor fondului funciar.
În acest sens, tribunalul a reținut că reclamanta nu a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra terenului revendicat, în condițiile art. 1169 Cod Civil.
Din materialul probator administrat în cauză, instanța de apel a mai reținut că s-a invocat în apel sentința civilă nr. 12523/8.09.2008, ulterioară datei sentinței civile apelate, prin care s- dispus rectificarea titlului de proprietate nr. 2752/29.11.2002 emis de Comisia Județeană, în sensul radierii suprafeței de 7600. teren extravilan situat pe raza localității de, în tarlaua 133, parcela 49 și înscrierea în mod corespunzător în aceeași și parcelă a suprafeței de 4450. teren extravilan cu următoarele vecinătăți: la nord -, la sud - Gh. la est - lim.intrav. și la vest - D 1791, dispunând emiterea unui nou titlu de proprietate în sensul menționat și a obligat intimatele Comisia Locală de și Comisia Județeană D, să compenseze suprafața de teren lipsă petentei din rezerva Comisiei de aplicare a legilor fondului Funciar de, județul
Referitor la acest aspect, tribunalul a constatat că la data promovării acestei acțiuni, 15 mai 2008, titlul de proprietate nr. 2752/21 2002 nu mai exista, acesta fiind desființat ca urmare sentinței civile nr. 3417 din 3 martie 2006, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 18276/C/2005, prin care a fost consfințită tranzacția încheiată între reclamanții, a, G, și și pârâta.
S-a constatat că terenul în litigiu situat în tarlaua 133, parcela 49, provine de la autorul comun, iar reclamanta nu mai avea interesul și calitatea procesuală de a promova o acțiune în rectificarea unui titlu de proprietate desființat.
În ceea ce privește întinderea acestei suprafețe de teren situată în tarlaua 133, parcela 49, s-a constatat de asemenea, că există diferențe foarte mari între suprafața inițială menționată în titlul de proprietate inițial - 7600 și suprafața de 4450.p, reținută în dispozitivul sentinței civile nr. 12523/8 februarie 2008 Judecătoriei Craiova; că, au existat în permanență contradicții cu privire la suprafața reală a acestui teren, dovadă fiind în acest sens și adresa nr.263/21 ianuarie 2008 a Consiliului Local de, care a propus retractarea titlului de proprietate.
De altfel, nici prin acțiunea introductivă din data de 29 martie 2007 și nici prin precizarea la acțiune din 5 iunie 2007, reclamanta nu precizează care este actul de proprietate în dovedirea celor solicitate.
Împotriva acestei decizii în termen legal a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art. 304 pct. 1, 5, 8 și 9 Cod pr. civilă.
În ceea ce privește motivul de recurs ce se încadrează în prevederile art.304 pct. 1 Cod pr. civilă, a susținut că în mod greșit tribunalul a calificat calea de atac ca fiind apelul și nu recursul, în condițiile în care unul din capetele de cerere, respectiv capătul de cerere principal era evaluabil în bani, iar valoarea acestuia era sub 100.000 lei, situație în care calea de atac era recursul.
A susținut că în cauză se regăsește și motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod pr. civilă, instanța de apel interpretând greșit actul juridic dedus judecății, schimbând înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
În acest sens, a arătat că instanța interpretat greșit cele două acte de proprietate, prin care recurenta a înțeles să-și dovedească dreptul de proprietate și să-și întemeieze acțiunea și apărările ulterioare, respectiv titlul de proprietate nr.2752/2002, devenit ulterior titlul de proprietate nr.13481/2009 și sentința civilă nr.3417/3 martie 2006, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr.18276/C/2005.
A învederat că la data promovării acțiunii - 29 martie 2007, și nicidecum 15 mai 2008,așa cum a reținut instanța de apel, titlul de proprietate nr.2752/2002 era perfect valabil, fiind ulterior rectificat, fără însă a fi afectată în vreun fel suprafața de 4450. situată în tarlaua 133 parcela 49.
Că, chiar prin raportare la suprafața diminuată prin rectificarea titlului de proprietate inițial, tot i-a fost încălcat dreptul de proprietate de către pârâți, întrucât în fapt are o suprafață mai mică decât cea existentă prin rect6ificare, diferența fiind ocupată de pârâți.
A mai susținut că instanța de apel a dat o interpretare greșită sentinței civile nr.3417/3 martie 2006 Judecătoriei Craiova, deoarece aceasta nu desființează titlul definitiv de proprietate nr.2752/2002, ci împarte terenurile existente în titlu între recurentă și ceilalți moștenitori, prin intermediul tranzacției consfințită de această hotărâre.
A concluzionat în sensul că a făcut dovada dreptului de proprietate pretins și prin urmare, are calitate procesuală activă în cauza dedusă judecății, așa încât în mod greșit, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale active invocată de intimații pârâți.
În același timp, a susținut că instanța de apel nu a soluționat excepția în limitele susținerilor formulate de pârâți, aceștia raportându-se numai la adresa nr.1518 din 15 martie 2007 emisă de Consiliul Local de.
Că, instanța a invocat alte argumente decât cele solicitate prin cererea de apel, argumente ce nu au fost puse în discuția părților, situație în care au fost încălcate prevederile art. 295 raportat la art. 105 Cod pr. civilă, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 5 Cod pr. civilă.
Totodată, a susținut că în cauză au fost încălcate dispozițiile art. 480 și art. 169 Cod civil, hotărârea tribunalului fiind lipsită de temei legal, situație în care în speță se regăsește și motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă.
Recursul este fondat.
Critica referitoare la calificarea căii de atac exercitată de pârâții, și, împotriva sentinței pronunțată de prima instanță nu este întemeiată, tribunalul soluționând în mod corect calea de atac exercitată de pârâți ca apel, și nu ca recurs.
Potrivit art. 2821Cod pr. civilă, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, litigii al căror obiect are o valoare de până la un miliard lei inclusiv, acțiunile posesorii, precum și cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii și în alte cazuri prevăzute de lege.
În speță, judecătoria a fost investită cu o acțiune având mai multe capete de cerere, respectiv obligație de a face, grănițuire, revendicare și despăgubiri constând în lipsa de folosință a terenului în litigiu.
În condițiile în care o parte din cererile formulate de reclamantă prin acțiunea introductivă sunt neevaluabile în bani, acestea nu fac obiectul dispozițiilor art. 2821pr. civilă, situație în care soluția pronunțată de instanța de fond este susceptibilă de a fi atacată cu apel, așa cum corect a reținut și Tribunalul Dolj.
În ceea ce privește criticile recurentei reclamante care vizează soluționarea în mod greșit a acțiunii pe cale de excepție de către tribunal, se constată că sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea introductivă, astfel cum a fost ulterior precizată, reclamanta a solicitat obligarea pârâților, și la plata sumei de 3000 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului ocupat, stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților și obligarea pârâților să-i lase în deplină proprietate terenul ocupat în mod abuziv.
În dovedirea pretențiilor formulate, reclamanta s-a prevalat de titlul definitiv de proprietate nr.2752/21 2002 și sentința civilă nr.3417 din 3 mai 2006, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr.18276/C/2005.
Chiar dacă în cuprinsul acțiunii și al precizării de acțiune formulată la data de 05 iunie 2007, reclamanta nu a făcut trimitere la aceste înscrisuri, în condițiile în care actele au fost atașate cererii de chemare în judecată, fiind depuse la filele 9,10 în dosarul de fond, apare de necontestat faptul că reclamanta a înțeles să se prevaleze în dovedirea pretențiilor sale, de aceste acte.
De altfel, la instanța de fond expertiza tehnică în specialitatea topografie - cadastru efectuată de expert, s-a raportat la aceste acte de proprietate având în vedere în același timp și titlul de proprietate și certificatul de moștenitor depus în apărare de către pârâți, expertul concluzionând că pârâții ocupă suprafața de 470,27. din terenul proprietatea reclamantei situat în 133 parcela 49.
În calea de atac a apelului, apelanții pârâți au invocat lipsa calității procesuale active a reclamantei, față de adresa nr.1518 din 15 martie 2007 emisă de Consiliul Local de, din care rezultă că în tarlaua 133 parcela 49, conform titlului de proprietate nr.2752/21 2002, există doar suprafața de 2200.
În combaterea excepției invocate, reclamanta a depus sentința civilă nr.12523/8 septembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr- și titlul de proprietate nr.-/28.05.2009, eliberat de Comisia Județeană D pentru stabilirea dreptului de proprietate.
Actele depuse în calea de atac a apelului de către reclamanta trebuiau coroborate cu înscrisurile de care aceasta s-a prevalat la instanța de fond, pentru că numai în aceste condiții instanța de apel putea să concluzioneze legal asupra excepției privind lipsa calității procesuale active a reclamantei.
Or, din toate înscrisurile depuse de către reclamantă, rezultă că aceasta este moștenitoarea lui, autoarea reclamantei figurând înscrisă ca moștenitoare a lui în titlul de proprietate nr.2752/21 2002.
Prin sentința civilă nr.12523/8 septembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, s-a dispus rectificarea titlului de proprietate nr.2752/2002 emis de Comisia Județeană D de aplicare a Legii nr.18/1991, în sensul radierii suprafeței de 7600. teren extravilan situat pe raza localității de în 133 49 și înscrierea în mod corespunzător în aceeași și parcelă a suprafeței de 4450. teren extravilan.
Ca efect al acestei hotărâri judecătorești, la data de 28 mai 2009 pe numele acelorași moștenitori fost emis un nou titlu de proprietate având nr.13481, în care s-a trecut suprafața de 4450. această suprafață fiind poziționată în T 133, așa cum rezultă din copia titlului aflată la fila nr. 61 verso din dosarul de apel.
Pe de altă parte, prin sentința civilă nr.3417 din 3 mai 2006 a Judecătoriei Craiova, sentință ce a consfințit tranzacția încheiată între moștenitorii înscriși în titlul de proprietate al autorului, terenul situat în 133 49 revenit în lotul reclamantei, ca moștenitoare a lui.
În aceste condiții, Tribunalul Dolj trebuia să constate că reclamanta are calitate procesuală activă pentru promovarea acțiunii în revendicare și să dispună administrarea de probatorii pentru a lămuri dacă pretențiile reclamantei sunt întemeiate, respectiv dacă, față de noul titlu de proprietate raportat și la sentința civilă nr.3417 din 3 mai 2006 Judecătoriei Craiova, pârâții ocupă abuziv vreo porțiune din terenul acesteia.
Singura probă utilă și concludentă în cauză era o expertiză în specialitatea topografie - cadastru, expertiză care în urma măsurătorilor efectuate în teren și a actelor de proprietate ale părților, trebuia să concluzioneze cu privire la terenul în litigiu, respectiv dacă pârâții au acaparat vreo porțiune din terenul de 4450. înscris în titlul de proprietate nr.13481/2009, situat în 133 49.
Ignorând înscrisurile existente la dosar, tribunalul a admis în mod greșit excepția invocată de apelanții pârâți și ca atare, greșit a stabilit că reclamanta nu are calitate procesuală activă în cauza dedusă judecății.
Soluționând cauza pe excepție, tribunalul a lăsat necercetat fondul procesului, situație în care recursul declarat de reclamantă este fondat și în baza art. 312 alin. 5 Cod pr. civilă raportat la art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, va fi admis, urmând a fi casată decizia instanței de apel, cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Dolj, în vederea cercetării pe fond a apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta reclamantă împotriva deciziei civile nr. 488 din 26 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, ,.
Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Judec.-
Tehn./4 ex.
19.11.2009
Jud.apel
Președinte:Oana GhițăJudecători:Oana Ghiță, Sorin Drăguț, Costinela Sălan
