Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 132/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 132/2009
Ședința publică de la 19 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Florentina Cojan
JUDECĂTOR 2: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 3: Ioan
Grefier
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 306/A/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat pentru intimata pârâtă L 2000 O, lipsă fiind recurentul reclamant și apărătorul acestuia av..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurentul reclamant a depus înscrisuri în susținerea cererii de asistență judiciară privind scutirea de la plata taxei de timbru, asupra căreia instanța s-a pronunțat în cameră de consiliu la 19.03.2009.
Instanța apreciază necesar lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a se prezenta în instanță și apărătorul recurentului.
La reluarea cauzei și apelul nominal făcut, se prezintă avocat pentru recurentul reclamant și avocat, pentru intimata pârâtă L 2000 SRL O, lipsă fiind recurentul reclamant.
Părțile arată că nu mai au cereri de formulat.
Întrucât cererea de asistență judiciară a reclamantului a fost încuviințată, fiind dispusă scutirea acestuia de la plata taxei de timbru, și împrejurarea că părțile nu mai au cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat apărător al recurentului reclamant, solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii pronunțate în apel cu consecința menținerii hotărârii de fond ca legală și temeinică. Cu cheltuieli de judecată, depune notă de cheltuieli cu acte anexe.
-//-
Față de motivele de nelegalitate ale deciziei atacate, învederează motivele de recurs formulate în scris și care vizează două aspecte: renta lunară acordată reclamantului și cuantumul daunelor morale. Cu privire la renta lunară, arată că suma de 100 lei, reprezentând diferența dintre renta lunară acordată de instanța de fond (500 lei) și cea acordată de instanța de apel (400 lei) reprezintă un venit important pentru reclamant, și care, în urma handicapului dobândit în urma accidentului de muncă, nu mai poate realiza veniturile pe care le realiza înainte, din meseria de tapițer. La solicitarea instanței, precizează că reclamantul nu era autorizat ca persoană fizică, lucrând ocazional ca tapițer. Cu privire la daunele morale, susține că instanța de apel le-a înjumătățit fără temei, deși sunt pretenții subiective.
Avocat pentru intimata pârâtă solicită respingerea recursului, menținerea ca legală și temeinică a deciziei pronunțate de instanța de apel. Cu cheltuieli de judecată, depune chitanță și concluzii scrise.
Cu privire la renta viageră, arată că pensia de 403 lei acordată reclamantului este superioară venitului net pe care acesta îl realiza în calitate de salariat al societății pârâte, angajat cu 500 lei, impozitați. Cu privire la cuantumul daunelor morale acordate, arată că acestea reprezintă venitul pe care reclamantul le-ar fi realizat în societate, ca angajat, într-o perioadă de 10 ani de activitate, reclamantul nefăcând dovada că ar fi realizat venituri din meseria de tapițer. Inspectoratul Teritorial d e Muncă H a cercetat accidentul de muncă și a stabilit că, culpa nu aparține în totalitate societății pârâte, astfel că în mod corect au fost diminuate daunele morale.
Față de actele dosarului și cele invocate, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 1970/2008 a Judecătoriei Devaa fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei L 2000 SRL
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 3300 lei daune materiale, suma de 100 lei lunar reprezentând diferența de la retribuția lunară la pensia de invaliditate, începând cu data pronunțării hotărârii și până la încetarea stării de nevoie, precum și suma de 100.000 lei daune morale.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 3693,94 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență că reclamantul în calitate de angajat al pârâtei a suferit un accident de muncă produs din culpa exclusivă a angajatorului, accident soldat cu amputarea unei treimi din gamba.
-//-
A mai reținut că reclamantul a cheltuit diverse sume de bani, cu transportul la spital, pansare, cârjă, alimentație adecvată, etc. în cuantum total de 3300 lei și că deși reclamantul obține o pensie de invaliditate în cuantum de 403 lei lunar (101), mai mare decât media veniturilor nete pe care le-ar fi obținut ca salariat la societatea pârâtă, astfel că prima instanță a apreciat că datorită diminuării substanțiale a capacității de muncă, la 20 %, ca urmare a accidentului suferit, reclamantul și-a pierdut posibilitatea de a se angaja în alt loc de muncă unde, cu certitudine, ar fi avut posibilitatea să obțină venituri mai mari în viitor.
Întrucât, potrivit HG 1507/2007, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată la nivelul anului 2008, prezumata a fi accesibil oricărei persoane, este în cuantum de 500 lei, pârâta va trebui să plătească reclamantului suma de 100 lei lunar, reprezentând diferența de la retribuția lunară pe care ar fi putut-o obține, la pensia de invaliditate, începând cu data pronunțării hotărârii și până la încetarea stării de nevoie.
Având în vedere că prejudiciul estetic produs reclamantului este iremediabil, iar suferințele sale psihice de lungă durată, fiind privat de desfășurarea unei vieți normale, pârâta a fost obligată la plata unor daune morale în cuantum de 100.000 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În expunerea de motive s-a arătat că vina producerii accidentului se împarte în mod egal între angajat și angajator, întrucât victima nu a manevrat corespunzător utilajul, astfel cum au reținut H-D și Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara; că din actele dosarului reies 2 grade de invaliditate diferite, că la cuantificarea daunelor morale și materiale nu s-au avut în vedere criterii rezonabile și echitabile și nu s-a ținut cont că unitatea l-a sprijinit material pe reclamant pe perioada spitalizării.
Apelul s-a timbrat cu 1657 lei taxă de timbru și 2,5 lei timbru judiciar ( f. 24 ).
Apelul pârâtei L 2000 SRL O împotriva sentinței civile nr. 1970/2008 a Judecătoriei Devaa fost admis ca fondat prin decizia civilă nr. 306/2008 a Tribunalului Hunedoara - secția civilă, prin care a fost schimbată parțial hotărârea, în sensul înlăturării obligării pârâtei la plata către reclamant a sumei de 100 lei lunar (rentă) și a stabilirii daunelor morale cuvenite intimatului reclamant în limita sumei de 50.000 lei.
Au fost menținute în rest celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Pentru a pronunța această decizie s-au reținut în considerente următoarele aspecte:
În speță, în ce privește culpa angajatorului s-a reținut potrivit probatoriului testimonial că reclamantului nu i s-a făcut nici instructajul și nici protecția muncii cu privire la manipularea utilajului implicat în accident.
-//-
Mai mult, societatea, pentru a evita unele cheltuieli folosea o tehnică defectuoasă, astfel că la ambalarea paleților se foloseau bucăți de șipcă mai scurte decât cele ce se impuneau, pentru stabilitatea lor, ca și benzi de plastic de rezistență redusă, împrejurare regăsită și în Rezoluția Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, care a și stabilit culpa angajatorului pentru accidentul produs.
Unica probă care stabilește o culpă comună este procesul-verbal întocmit de ITM - H - D, care nu se coroborează cu celelalte probe, context în care instanța a reținut culpa doar în sarcina pârâtei.
Referitor la cele 2 grade de invaliditate ale reclamantului care ar rezulta din probe, instanța de apel a stabilit că se face confuzie între grad de invaliditate și capacitate de muncă, primul neavând relevanță decât sub aspectul pensiei pe care reclamantul o primește de la stat, pârâta neprezentând nici un interes în stabilirea acestui grad de invaliditate, aspect ce a determinat respingerea cererii din apel cu privire la efectuarea expertizei medico-legale.
Cât privesc daunele materiale de 3.300 lei la care a fost obligată pârâta, s-a conchis că acestea sunt corect stabilite și nu se justifică modificarea lor.
Hotărârea primei instanțe este însă deficitară sub aspectul rentei lunare de 100 lei și a daunelor morale de 100.000 lei la care a fost obligată pârâta apelantă.
În prezent reclamantul primește o pensie de invaliditate în cuantum de 403 lei, mai mare decât venitul lunar ce-l obținea de la pârâtă. Reținerea primei instanțe că intimatul reclamant ar fi avut posibilitatea în situația neaccidentării de a se angaja la un alt loc de muncă unde poate realiza venituri superioare, este lipsită de temei.
Este nelegală comparația pensiei încasată de reclamant lunar de 403 lei cu venitul minim brut pe țară de 500 lei, pentru că acest venit minim brut se impozitează. Prin urmare, instanța de fond nelegal a obligat-o pe apelantă la 100 lei net/lunar, cu titlu de contribuție lunar.
Referitor la cuantificarea daunelor morale, prima instanță în mod judicios le-a apreciat în contextul în care legiuitorul nu a instituit reguli obiective pentru determinarea cuantumului acestora, a reținut instanța de apel.
Atari drepturi sunt persoane, nepatrimoniale, subiective, neavând conținut economic, fiind strâns legate de persoană.
Cu toate acestea, instanța de apel a apreciat că raportat la invaliditatea efectiv suferită de intimat, pierderea unei treimi din gamba, și la jurisprudența în materie, că suma de 100.000 lei daune morale este exagerată, astfel că a redus-o la 50.000 lei, context în care apelul a fost admis în aceste limite.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, aducându-i critici sub aspectul nelegalității și netemeiniciei ei, solicitând modificarea acesteia cu consecința respingerii apelului societății pârâte și menținerea pe această cale a sentinței instanței de fond.
-//-
În esență, în expunerea de motive se arată că în mod nejustificat a fost înlăturată obligarea pârâtei de la plata rentei lunare de 100 lei și, respectiv a diminuat la J cuantumul daunelor morale ignorând situația creată recurentului după accident.
În drept recursul nu a fost motivat, în sensul că nu s-au invocat nici unul din motivele limitativ prevăzute de art. 304 Cod pr. civ.
Intimata L 2000 SRL a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, invocând în principal că de fapt recurentului îi aparține exclusiv culpa în producerea accidentului, deoarece a manevrat necorespunzător ușile de la camera de aburire, expunându-se astfel accidentării.
Cât privește renta lunară în mod corect a fost înlăturată această obligație, ea fiind nelegal acordată, în condițiile în care pensia de invaliditate de 403 lei este superioară venitului realizat de recurent.
Referitor la daunele morale s-a susținut că suma de 50.000 lei în raport de invaliditatea suferită, este rezonabilă și îndestulătoare.
Analizând recursul prin prisma criticilor invocate în scris, dar și din oficiu în limitele conferite de art. 306 alin 2 Cod pr. civ. se constată a fi nefondat în considerarea următoarelor aspecte:
Evident că instanța de apel în mod judicios a exonerat societatea pârâtă de plata către reclamantul recurent a sumei de 100 lei lunar cu titlu de rentă, în condițiile în care cel în cauză încasează o pensie de invaliditate de 403 lei, mai mare decât venitul obținut la momentul în care era angajat.
Susținerile recurentului cu privire la faptul că prin activitatea de tâmplar realiza venituri suplimentare de peste 500 lei lunar, nu au fost dovedite, așa cum în mod corect a reținut și instanța de apel. Pensia de invaliditate s-a dovedit a fi superioară venitului net ce-l putea realiza recurentul la societatea intimată.
Nefondate sunt criticile cu privire la daunele morale. În primul rând acestea sunt aspecte de netemeinicie și nu de nelegalitate, primele neputând forma obiect de analiză în cadrul acestei căi de atac, de către instanța de control judiciar, în raport cu dispozițiile art. 304 Cod pr. civ. De altfel, suma stabilită în apel în raport de invaliditatea suferită de reclamantul recurent este una rezonabilă. Cât privesc aspectele invocate de intimată prin întâmpinare în legătură cu culpa în producerea acelui accident, ele sunt irelevante în contextul în care societatea pârâtă nu a uzat de calea recursului, iar reclamantul nu a formulat motive în acest sens.
Pentru aceste considerente, recursul de față este nefondat și urmează ca în baza art. 312 alin 1 Cod pr. civ. să fie respins.
Văzând și disp. art. 274 Cod pr. civ.
Pentru aceste motive,
-//-
(continuarea deciziei civile nr. 132/2009 dată în dosar nr-)
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile 306/4.12.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara.
Obligă recurentul să plătească intimatei L 2000 SRL cheltuieli de judecată de 500 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19.03.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Tehn. 2 ex/12.05.2009
-,
-
Președinte:Mihaela Florentina CojanJudecători:Mihaela Florentina Cojan, Anca Neamțiu, Ioan
