Anulare act. Decizia 130/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 130/2009
Ședința publică de la 19 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Florentina Cojan
JUDECĂTOR 2: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 3: Ioan
Grefier
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâții și împotriva sentinței civile nr. 1598/2008 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia și deciziei civile nr. 232/A/2008 pronunțată de Tribunalul Alba, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare, se prezintă recurenții pârâți și asistați de avocat, lipsă fiind intimatul reclamant și intimații pârâți Statul Român reprezentat prin Consiliul local al municipiului A I, Primarul municipiului AIp entru Municipiul A I și A
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este netimbrat iar intimații nu au depus întâmpinare.
Apărătorul recurenților pârâți depune în fața instanței taxă judiciară de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei. Arată că s-au conformat dispozițiilor instanței și nu contestă taxa de timbru dar, față de obiectul cauzei - Legea 10/2001, recursul era scutit de la plata taxei de timbru.
Instanța, din oficiu, față de soluția pronunțată prin hotărârea atacată, pune în discuție excepția lipsei interesului recurenților în promovarea recursului. Solicită părții prezente să se pronunțe asupra excepției.
Avocat susține că recurenții justifică interes în cauză întrucât prin hotărâre judecătorească, în contencios administrativ, s-a dispus obligarea Primăriei să întocmească documentația necesară eliberării ordinului prefectului la Legea 18/1991, această procedură fiind suspendată la acest moment. Învederează actele la dosar, inclusiv cele care au stat la baza hotărârii pronunțate de Tribunalul Alba în anul 2004. Consideră că au un dublu interes, justificat și de modificarea adusă Legii 10/2001 prin art. 7 alin 5 din Legea 1/2009, interes clar dovedit.
Instanța se va pronunța asupra excepției odată cu fondul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
-//-
Avocat pentru recurenții pârâți solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii instanței de fond și apel în sensul respingerii cererii reclamantului de retrocedare a suprafeței de 338 mp (grădină) în favoarea fostului proprietar. Cu cheltuieli de judecată, depune chitanță.
În susținerea recursului arată că instanțele de fond și-au depășit competența atunci când au procedat la soluționarea cererii reclamantului și au constatat nevalabilitatea actului de preluare a imobilului, instanța competentă fiind aceea pe rolul căreia era formulată acțiune pentru acordare de despăgubiri. Mai arată că nu s-a făcut dovada legăturii de rudenie, cu acte de stare civilă, dintre și, acesta din urmă fiind proprietarul tabular căruia i s-a aplicat decretul de naționalizare 92/1950 (poziția 60 Anexa 1), iar reclamantul se prevalează de un contract de rentă viageră încheiat în anul 1946 - neîntabulat în CF deși nu are calitatea de moștenitor al proprietarului tabular după. Invocă Legea 10/2001 astfel cum a fost modificată prin art. 7 alin 5 din Legea 1/2009, și care prevede că nu restituie în natură trenul aferent imobilelor cumpărate în baza Legii 112/1995.
Notă: După dezbaterea cauzei, se prezintă în instanță av. pentru intimatul reclamant, împrejurare față de care se procedează la a doua strigare a cauzei.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat pentru, lipsă fiind părțile și av. apărător al recurenților.
Pe scurt, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, cele două hotărâri pronunțate la fond și în apel fiind legale și temeinice. Fără cheltuieli de judecată, depune întâmpinare.
Solicită admiterea excepției lipsei de interes legitim a recurenților în promovarea prezentului recurs, precum și a lipsei calității procesuale a pârâților - cu referire la petitul principal, pentru considerentele expuse în întâmpinare. Totodată, solicită respingerea ca nefondată a excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților în promovarea acțiunii, excepție invocată de recurenți prin motivele de recurs, argumentele reținute de cele două instanțe fiind legale - recurenții sunt simplii dobânditori. Față de modificarea adusă Legii 10/2001 - cu referire la art. 7 alin 5 din Legea 1/2009, arată că aceste dispoziții nu sunt aplicabile în cauză, legea nu retroactivează. Pe fondul cauzei susțin cele formulate prin întâmpinare.
Față de actele dosarului și cele invocate, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Constată că prin sentința civilă nr. 1598/2008 a Judecătoriei Alba Iuliaa fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul
-//-
în contradictoriu cu pârâții și, stabilindu-se că imobilul înscris în CF 622 A I, nr. top 1332 casă și curte de 119 mp și nr. top 1333 grădină de 338 mp a fost preluat de Statul Român fără titlu.
A fost constatată nulitatea absolută a încheierii de întabulare nr. 316/10.04.1961, dispunându-se radierea dreptului de proprietate a Statului.
În ce privește pe pârâta, acțiunea a fost respinsă reținându-se ca întemeiată excepția lipsei calității procesual pasive a acesteia.
Prin aceeași sentință s-a admis excepția prescripției introducerii cererii de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr- încheiat între și pârâții.
A fost respinsă ca prescrisă cererea de constatare a nulității absolute a contractului sus menționat, respingându-se astfel cererea de constatare a nulității absolute a încheierii nr. 410/17.04.1997.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Actul prin care imobilul în litigiu a fost inițial închiriat și ulterior înstrăinat fost încheiat între pârâții și, pe de o parte și SC SA pe de altă parte.
Imobilele vândute de SC nu aparțineau acesteia ci le avea doar în administrare, astfel încât SC SA a acționat ca mandatar al proprietarului Statul Român.
În plus, s-a reținut că SC SRL nu este aceeași persoană juridică cu SC SA, considerente pentru care instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC SRL și a respins acțiunea formulată de reclamantul împotriva acestui pârât.
Prin sentința civilă nr.4347/2006 a Judecătoriei Alba -I, irevocabilă prin neexercitarea vreunei căi de atac, s-a stabilit că defuncții și au transmis soților - și imobilul înscris în CF 622 A-I nr.top 1332,1333.
S-a constatat că reclamantul este unicul moștenitor acceptant al succesiunii rămase după defuncta.
Din CF 622 in extenso, aflat la filele 5,6,reiese că la data de 10.04.1961, prin încheierea 316 asupra terenurilor cu nr.top 1332 și 1333 s-a întabulat dreptul de proprietate al Statului Român cu titlu naționalizare, la baza acestei întabulări stând adresa nr.6178/1961 a Sfatului Popular Raional emisă în baza decretului nr. 92/1950.
Instanța a fost investită cu cererea de constatare a faptului că imobilul înscris în CF 622 A-I nr. top 1332 și 1333 fost preluat fără titlul legal de către Statul Român, legalitatea acestei preluări fiind analizată raportat la dispozițiile decretului 92/1950 și ale Constituției României din anul 1948, în vigoare la data respectivă.
Numiții și nu apar în anexele la decretul 92/1950 și nici imobilul situat administrativ în A-I,-, aceștia nemaifiind la data naționalizării proprietari asupra imobilului, pe care l-au înstrăinat numiților - și,la data de 22.08.1946.
Întrucât, pe de o parte, la data naționalizării imobilul aparținea altei persoane decât cea de la care a fost preluat, iar pe de altă parte nici proprietarii de CF și și nici imobilul nu se regăsesc în lista anexă la decretul 92/1950 instanța a constatat că imobilul înscris în CF 622 A-I cu nr.topo 1332 casă și curte de 119 mp și nr.topo 1333 grădină de 338 mp a fost preluat de Statul Român fără titlul legal, dispunând radierea dreptului de proprietate al Statului Român întabulat în baza încheierii 316/1961.
În ceea ce privește cererea de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.14827/1996 încheiat între SC SA A-I și pârâții și, instanța a reținut următoarele:
Contractul respectiv a fost încheiat în baza dispozițiilor Legii 112/1995 cu privire la imobilul locuință,situat administrativ în A-I,-, jud.
În vederea reparării prejudiciilor materiale și morale provocate de naționalizările efectuate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 fost edictată Legea 10/2001,ca lege specială ce se aplică imobilelor preluate în mod abuziv prin Decretul 92/1950 art.2 al.1 lit.a din Legea 10/2001.
Conform art.45 al.3 din Legea 10/2001 actele juridice de înstrăinare care au ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună credință.
Aliniatul 4 al aceluiași articol prevede că actele juridice de înstrăinare având ca obiect imobile preluate cu titlu valabil sunt lovite de nulitate absolută dacă au fost încheiate cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării.
Aliniatul 5 dispune că prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a Legii 10/2001.
Termenul de un an a fost prelungit succesiv prin OUG 109/2001 și OUG 145/2001, astfel încât termenul limită pentru solicitarea nulității a fost prelungit până în luna septembrie 2004, că legiuitorul înțelegând să limiteze în timp posibilitatea foștilor proprietari de a solicita anularea actelor de înstrăinare, indiferent dacă era vorba de o preluare valabilă sau de una abuzivă și indiferent de buna sau reaua credință a cumpărătorului sau de caracterul relativ sau absolut al nulității invocate.
Întrucât reclamantul nu a solicitat constatarea nulității contractului în termenul prevăzut de lege, instanța a reținut că cererea acestuia este prescrisă.
Deși reclamantul a invocat în susținerea respingerii excepției că abia în anul 2006 prin sentința civilă nr.4347/18.07.2006 i-a fost recunoscută calitatea de moștenitor al defunctei, instanța a reținut că reclamantul are o culpă procesuală în formularea cu întârziere a acțiunii respective, întrucât testamentul defunctei datează din
-//-
14.08.1997, certificatul de legatar din anul 2004, iar contractul de rentă viageră dintre numiții și și - și a fost încheiat în 22.08.1946, reclamantul având posibilitatea să cunoască aceste acte și să solicite recunoașterea calității de moștenitor anterior expirării termenului prevăzut de lege, câtă vreme numita a decedat în anul 2001.
Prin completarea de acțiune depusă la fila 59, reclamantul a solicitat ca instanța să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.14827/1996 pentru întocmirea acestuia înainte de a se pronunța o hotărâre de soluționare a notificării depuse de fostul proprietar conform Legii 112/1995 și pentru vânzarea unei suprafețe mai mari decât suprafața apartamentului închiriat.
În legătură cu acest motiv s-a reținut că și aceste aspecte, care ar fi putut atrage nulitatea contractului, trebuiau să fie invocate în interiorul aceluiași termen de prescripție prevăzut de art.45 al.5 din Legea 10/2001.
Reclamantul a solicitat ca instanța să înlăture din CF 622 A-I înscrierea dreptului de folosință asupra terenului și să dispună retrocedarea acestuia în favoarea reclamantului.
S-a reținut însă că asupra terenului este întabulat dreptul de proprietate doar al Statului Român și nu și al pârâților și care figurează ca proprietari doar asupra imobilului construcție, conform contractului încheiat cu SC SA, Legea 112/1995 în baza căreia s-a încheiat contractul privind numai înstrăinarea de locuințe, nu și a terenurilor aferente.
În situația în care pârâții solicită un drept de folosință asupra terenului aferent casei, s-a apreciat că reclamantul are posibilitatea să atace în justiție actul respectiv, însă numai după obținerea acestuia și eventuala înscriere în Cartea funciară a dreptului de folosință.
La momentul pronunțării hotărârii - reține judecătoria - unicul proprietar al terenului este Statul Român iar reclamantul îl poate solicita,în conformitate cu disp. Legii 10/2001. S-a reținut că reclamantul a formulat o asemenea cerere, pronunțându-se dispoziția nr.17/2007 a Primarului municipiului A-I, împotriva căreia reclamantul a formulat plângere, înregistrată în prezent pe rolul Tribunalului Alba, conform înscrisurilor depuse la dosar la filele 22,23.
În consecință, asupra retrocedării terenului s-a apreciat că urmează a se pronunța instanța legal investită, conform Legii 10/2001 cu soluționarea plângerii formulate împotriva dispoziției 17/2007 - Tribunalul Alba.
Împotriva sentinței civile nr. 1598/2008 a Judecătoriei Alba Iulia au declarat apel pârâții și, criticând-o din punct de vedere al nelegalității și netemeiniciei ei, solicitând schimbarea parțială a acesteia sub aspectul soluționării excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului intimat, și pe cale de consecință să fie respinsă acțiunea.
În expunerea de motive în esență se arată că deși au invocat la
-//-
fond că intimatul reclamant este lipsit de calitate procesual activă de a solicita constatarea nevalabilității titlului în baza căruia imobilul în litigiu a trecut în proprietatea Statului, în mod eronat s-a respins această excepție.
Au invocat că reclamantul nu are calitate de moștenitor al proprietarului căruia i s-a aplicat decretul de naționalizare și că actul de care s-a prevalat nu este întabulat în CF, iar beneficiar al acestui contract de rentă viageră nu a fost persoana de la care s-a naționalizat imobilul.
Mai mult, arată apelanții, acțiunea este prescrisă nefiind promovată în termenul de 1 an de la intrarea în vigoare Legii 10/2001.
Cu privire la dispoziția de constatare a nevalabilității titlului statului de preluare a imobilului au susținut că hotărârea apelată nu este corect motivată în contextul în care la poziția 60 din anexa la Decretul 92/1950 figurează numele proprietarului tabular iar ca identificare administrativă este aplicat decretul imobilului situat pe-. În această situație prima instanță greșit a motivat că imobilul a fost înstrăinat în 1946 numiților - și, dreptul lor nefiind întabulat în CF.
Cât privește sentința civilă nr. 4347/2006 prin care s-a stabilit calitatea de moștenitor a reclamantului, aceasta nu le poate fi opozabilă.
În drept au fost invocate art. 282 și 295 Cod pr. civ.
Apelul pârâților a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 232/A/2008 a Tribunalului Alba - secția civilă.
S-a invocat în considerentele deciziei că reclamantul nu este moștenitorul lui ci a lui iar referitor la transmiterea proprietății prin acel contract de rentă viageră intervenit între și soții, aspectele respective au fost cenzurate prin sentința civilă nr. 4347/2006, hotărâre prin care s-a stabilit calitatea celui în cauză. Cât privește constatarea nevalabilității titlului statului de preluare a imobilului din litigiu s-a conchis că apelanții nu au calitatea de a contesta acea dispoziție, în condițiile în care Statul Român nu a declarat apel împotriva sentinței instanței de fond.
Asupra terenului, pârâții apelanți nu pot invoca un drept dat fiind că prin Legea 112/1995 s-au vândut doar edificatele aceștia având raport juridic doar cu statul, față de care sentința civilă nr. 4347/2006 este opozabilă.
Excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâți a fost corect soluționată de instanța de fond, în cauză neoperând această excepție prevăzută de Legea 10/2001, în contextul în care terenul nu a fost înstrăinat a reținut instanța de apel, astfel că în raport de toate aceste împrejurări apelul a fost respins.
Împotriva deciziei civile nr. 232/A/2008 a Tribunalului Alba - secția civilă și a sentinței civile nr. 1598/2008 a Judecătoriei Alba Iulia au declarat recurs acești pârâți și, solicitând modificarea deciziei, admiterea astfel a apelului cu consecința schimbării în parte a sentinței primei instanțe cu privire la capătul de cerere ce vizează constatarea nulității absolute a încheierii de întabulare nr. 316/10.04.1961 prin care s-a
-//-
dispus radierea dreptului de proprietate întabulat în CF 622 A I și constatarea că imobilul din litigiu a fost preluat fără titlu valabil.
Greșit cele 2 instanțe de fond și apel au respins excepția lipsei calității procesual active a reclamantului intimat, au invocat recurenții.
Intimatul nu are calitatea de moștenitor al proprietarului căruia i-a fost aplicat decretul de naționalizare, el prevalându-se de un contract de rentă viageră neîntabulat în CF, însă beneficiar al acestui contract nu a fost persoana de la care s-a naționalizat. Prin urmare susțin recurenții, contractul menționat nu putea produce efecte juridice față de reclamant în raport cu proprietarul căruia i s-a aplicat Decretul 92/1950.
Acest lucru este demonstrat și din extrasul de CF depus in extenso, unde la se întabulează Statul român în 1959, după ce a preluat în baza Decretului 92/1950 imobilul de la familia.
Sub un alt aspect se susține că cele 2 instanțe în mod eronat și-au argumentat punctul de vedere vizând nevalabilitatea preluării, pe aceea că imobilul a fost înstrăinat în 1946 familiei. În acest context instanța de recurs va trebui să înlăture argumentele celor 2 instanțe cu privire la valabilitatea titlului.
În drept s-au invocat disp. art. 304 pct. 9 Cod pr. civ.
Intimatul a depus întâmpinare prin care solicita respingerea recursului, invocându-se în esență aceleași aspecte din apel.
Analizând recursul prin prisma criticilor invocate în scris, în sensul art. 304 pct. 9 Cod pr. civ. dar și din oficiu, în limitele conferite de art. 306 alin 2 Cod pr. civ. se constată a fi nefondat.
Cât privește excepția lipsei calității procesual active a reclamantului intimat, în mod corect a fost respinsă această excepție de cele 2 instanțe, calitate dovedită evident de calitatea acestuia de moștenitor al adevăraților proprietari - respectiv familia, aspect dovedit încă din anul 1946 așa cum rezultă din adeverința Administrației Financiare încă de la acea dată.
Calitatea de moștenitor testamentar a defunctei, moștenitoare a soțului ei decedat, este demonstrată de sentința civilă nr. 4347/2006 a Judecătoriei Alba Iulia, intrată în puterea lucrului judecat.
Pe de altă parte raportul juridic al intimatului este în legătură cu Statul Român, care în mod abuziv și prin încălcarea dispozițiilor constituționale de la acel moment a preluat imobilul, calitatea recurenților de părți în proces datorându-se desigur de faptul că au fost dobânditori subsecvenți ai imobilului de la stat. Prin urmare interesul lor procesual în proces este doar cu privire la proprietatea dobândită prin cumpărare de la stat, evident în limita întabulării în CF.
Din acest punct de vedere însă, ambele instanțe au menținut ca valabil încheiat contractul lor de vânzare cumpărare, sub acest aspect sentința instanței de fond intrând în puterea lucrului judecat, prin neexercitarea căilor de atac sub acest aspect.
-//-
(continuarea deciziei civile nr. 130/2009 dată în dosar nr-)
Prin urmare, din moment ce prin hotărârile judecătorești menționate li s-a păstrat dreptul de proprietate dobândit prin contract și întabulat în CF, nu justifică interes în promovarea acestei căi de atac.
Aspectele invocate prin recursul de față, nu-i vizează din moment ce nu le afectează drepturile dobândite și întabulate. De altfel constatarea lipsei titlului valabil al Statului român, pentru imobilele preluate abuziv în perioada 1945-1989 este în consens cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Criticile privind împrejurarea că Legea 10/2001 a fost modificată prin Legea 1/2009, care prin alin 5 introdus la art. 7, prevede că nu se restituie în natură terenul aferent imobilelor cumpărate în baza Legii 112/1995, context care ar impune modificarea deciziei, sunt de asemenea nefondate.
În primul rând legea civilă nu retroactivează, iar instanțele de control judiciar verifică legalitatea hotărârii prin prisma legii aplicabile la momentul investirii instanței de fond. În speță hotărârile recurate sunt pronunțate anterior anului 2008, deci nu pot fi aplicabile disp. Legii 1/2009.
În considerarea tuturor acestor aspecte și în raport de textele de lege invocate, recursul de față se privește a fi nefondat, urmând ca în condițiile art. 312 alin 1 Cod pr. civ. să fie respins.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâții și împotriva sentinței civile 1598/2008 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia și deciziei civile 232/A/2008 pronunțată de Tribunalul Alba.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19.03.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Tehn. 2 ex/29.04.2009
-,
-
Președinte:Mihaela Florentina CojanJudecători:Mihaela Florentina Cojan, Anca Neamțiu, Ioan
