Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 133/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 133
Ședința publică de la 19 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Protea
JUDECĂTOR 2: Cristiana Angelescu
Grefier - -
S-au luat în examinare cererile de apel formulate de pârâtul și de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 632 din 23.04.2008 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la termenul de judecată din data de 12.09.2008, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța a constatat apelul în stare de judecată și văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă,a rămas în pronunțare, aceasta fiind amânată pentru a se da posibilitatea apelantului-intimat să formuleze concluzii scrise, prin încheierile din camera de consiliu din data de 16.09.2008 și din data de 19.09.2008 s-au respins excepțiile de neconstituționalitate invocate de petentul precum și cererile de recuzare formulate de acesta.
După deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra apelului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 632 din 23.04.2008, Tribunalul Iașia admis excepția lipsei calității procesuale pasive și a respins acțiunea promovată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții și.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr. 3136/ 13.04.2005 pronunțată în dosarul nr. 3449/ 2005, Judecătoria Iașia admis excepția lipsei competenței materiale a instanței și a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Iași.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că obiectul acțiunii este în valoare de 100.000.000 Euro și că sunt incidente disp. art. 2 pct.1 lit. Cod procedură civilă.
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a chemat în judecată pe pârâții și, solicitând obligarea lor la plata daunelor materiale în sumă de 100.000.000 euro și a daunelor morale în sumă de 100.000.000 euro.
Reclamantul a precizat că acțiunea provine din penal și că solicită "repararea erorilor judiciare voite săvârșite de instanțele de judecată din I".
La termenul din 26 martie 2008 apărătorul pârâților a invocat excepțiile netimbrării acțiunii și pe cea a lipsei calității procesuale pasive a pârâților, și.
Prin încheierea din 26.03.2008 s-a constatat că acțiunea este scutită de plata taxei de timbru și a fost prorogată pronunțarea asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților.
Cu privire la această excepție tribunalul a reținut următoarele:
Din cererea de chemare în judecată, precizată și completată la Tribunalul Iași (aflată la dosar la filele 4-67) rezultă că reclamantul i-a chemat în judecată pe pârâții și, solicitând obligarea lor la plata daunelor materiale și morale ca urmare a proceselor penale desfășurate în care au fost implicate părțile.
Prin sentința penală nr. 3768/ 15.10.1999 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. 15154/1998, a fost condamnat la plata unei amenzi penale de 1.000.000 lei (ROL) pentru săvârșirea infracțiunilor de insultă și calomnie prev. de art. 205 și 206 Cod penal. Prin decizia civilă nr. 511/ 21.09.2000 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. 1283/ 2000 a fost respins recursul împotriva sentinței, aceasta fiind menținută.
Prin decizia nr. 783/12.02.2002 pronunțată în dosarul nr. 3077/ 2001 de fosta C Supremă de Justiție a fost admis recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă împotriva sentinței penale nr. 3768/15.10. 1999 Judecătoriei Iași și deciziei penale nr. 511/21.09.2000 a Tribunalului Iași și, în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d din Cod procedură penală, i- achitat pe inculpații și G pentru infracțiunile prev. de art. 205, 206 Cod penal și a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă.
Reclamantul însuși a precizat că acțiunea provine din penal și că solicită "repararea erorilor judiciare voite săvârșite de instanțele de judecată".
A mai menționat reclamantul că instanțele de judecată din au comis legat de această cauză despre care face vorbire, atât erori de fapt cât și erori de drept ( care intră sub incidența art. 51 din Codul penal) încălcându- dreptul la despăgubiri civile potrivit art. 137 din Codul penal, împiedicând restabilirea situației de dinaintea executării abuzive, netemeinice și nelegale la care avea dreptul potrivit art. 169, 170 din Codul d e procedură penală precum și, prin procesele de revizuire și de contestație la executare, în baza art. 406 al. 3 din Codul d e procedură penală.
În același timp l-au împiedicat să pornească acțiunea de reparare a pagubelor potrivit art. 504, 505, 506 din Codul d e procedură penală. Menționează faptul că instanțele de judecată din I îl împiedică să pornească acțiunea de reparare a prejudiciilor potrivit art. 998 din Codul Civil.
Totodată, a subliniat faptul că instanțele de judecată din I îi încalcă dreptul prevăzut în Constituția României, în art. 48 pct. 3 de a i se repara prejudiciile aduse ca urmare a erorilor judiciare voite și a soluțiilor pe care le-au dat în mod repetat și flagrant, cu foarte multă rea-voință, cu încălcarea și sfidarea legilor.
De asemenea, reclamantul a mai subliniat faptul că instanțele de judecată din I i-au încălcat dreptul la asigurarea unui proces echitabil și corect, prevăzut în Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Instanța reține că reglementarea legală în materie care îndreptățește victimele erorilor judiciare să solicite despăgubiri este reprezentată de disp. art. 504 - 507 Cod procedură penală și disp. art. 48 al. 3 din Constituție.
Conform reglementărilor anterior menționate, statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare săvârșite în procesele penale.
Codul nostru de procedură penală cuprinde dispoziții prin care C condamnat pe nedrept poate să ceară repararea pagubelor ce i-au fost produse.
Dispozițiile cuprinse în art. 504-507 Cod procedură penală reglementează procedura specială prin care persoana față de care s-a săvârșit un act de injustiție a fost condamnată.
În temeiul art. 504 și următoarele din Codul d e procedură penală răspunderea civilă a statului se constituie într-o răspundere legală pentru faptele organelor sale și care nu este condiționată decât de întinderea pagubei suferite de C îndreptățit la acțiune.
În temeiul răspunderii instituite statul este C care are obligația reparării integrale a pagubei generată de eroarea judiciară.
Astfel, dispozițiile legale anterior menționate, conferă expres calitate procesuală pasivă statului în cauzele având ca obiect daune materiale și morale rezultând dintr-o condamnare nedreaptă constatată astfel printr-o hotărâre definitivă.
Obligația statului la repararea pagubei în cazul condamnării pe nedrept indiferent de temeiul achitării și de infracțiunea pentru care a intervenit achitarea decurge din raporturile de drept public și își au drept cauză eroarea judiciară.
Răspunderea revine statului, în temeiul art. 504, 507 Cod procedură penală decurgând din raporturile de drept public și nu persoanei fizice sau juridice care a sesizat organele penale pentru in fracțiunea pretins comisă.
În acest sens sunt și disp. deciziei civile nr. 3189/20.04.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Această interpretare a disp. art. 504 Cod procedură penală este în concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
În aplicarea art. 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale care se referă la dreptul la libertate și la siguranță, Curtea Europeană fost constantă în a condamna statele membre la despăgubiri bănești pentru daunele morale cauzate de o arestare abuzivă sau o condamnare nedreaptă (cazul Lukanov vs. Bulgaria, cazul Dolban vs. România etc).
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamantul, cât și pârâtul.
În motivarea apelului, reclamantul susține că hotărârea tribunalului este nelegală și netemeinică, iar instanțele din I sunt incompatibile să se pronunțe în cauză, deoarece s-au antepronunțat în cauza penală ce a generat acest proces.
Susține reclamantul că solicită să fie despăgubit datorită faptului că Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Penală a admis recursul în anulare după ce a fost prejudiciat în mod grav de instanțele ieșene.
Reclamantul arată că, în momentul în care dosarul penal a ajuns la Curtea de APEL IAȘI, în ciuda cererilor pe care le-a formulat insistent și în care arată cu dovezi incontestabile faptul că judecătoarea era incompatibilă, aceste cereri de recuzare în mod abuziv nu au fost înaintate la instanța supremă spre soluționare, iar cauza penală a fost judecată chiar de această judecătoare.
Reclamantul învederează că, împreună cu cererea de apel, formulează plângere penală împotriva judecătoarei, care a refuzat să trimită spre competentă soluționare cererile de recuzare pe care le-a formulat, cereri ce nu au fost consemnate în încheierile de ședință și asupra cărora judecătoarea s-a antepronunțat.
Mai susține reclamantul că, la tribunal, nu s-a respectat regula distribuției aleatorii prin calculator a dosarelor, deoarece, în urmă cu doi ani, dosarul a fost repartizat judecătoarei, care pronunțase sentința casată de instanța supremă, iar apoi, fără a se respecta principiul continuității, dosarul a ajuns la judecătoarea, care a pronunțat hotărârea atacată cu prezentul apel.
Hotărârea tribunalului este nelegală - conform susținerilor reclamantului - datorită faptului că nu s-a ținut cont de probele administrate în cauză și din care rezultă calomnierea sa repetată în presă de către pârâți, precum și organizarea de acțiuni de represiune nedreaptă și ilegală de către aceeași pârâți.
reclamantul că a solicitat foarte insistent ca cei doi pârâți să fie citați la interogatoriu, însă judecătoarea cauzei nu a ținut cont de faptul că pârâtul a sfidat instanța de judecată, deși a fost citat de nenumărate ori, iar în ceea ce-o privește pe pârâta, răspunsurile la interogatoriu i-au fost sugerate de judecătoarea ce instrumenta pricina dedusă judecății.
Reclamantul afirmă că a solicitat ca cei doi pârâți să răspundă la interogatoriu la același termen de judecată și nu la termene diferite pentru că pârâții să nu fie favorizați datorită faptului că știau întrebările dinainte, dar nu s-a ținut cont de acest lucru, după cum nu s-a ținut cont nici de împrejurarea că pârâții l-au hărțuit în justiție prin înscenări de procese absolut nefondate timp de peste douăzeci de ani.
Mai pretinde reclamantul că nu s-a ținut cont de împrejurarea că, în data de 20.04.2001, persoane plătite de către pârâți au atacat-o pe mama sa în fața intrării în bloc și i-au produs fracturi și entorse la umărul stâng și la piciorul stâng, care au determinat spitalizarea ei la Spitalul de recuperare și la alte spitale din
Reclamantul susține că nu s-a ținut cont de faptul că aceleași persoane, plătite de pârâți, i-au distrus ușa de la apartament, iar el a fost nevoit să doarmă la hoteluri sau la prieteni și nici de faptul că pârâta a dat numeroase telefoane de amenințare părinților săi, aceasta continuând să dea asemenea telefoane tatălui său și în prezent.
Solicită reclamantul ca, pentru toate crimele, samavolniciile, fărădelegile săvârșite de cei doi pârâți și care i-au adus prejudicii enorme, fiecare dintre cei doi pârâți să fie obligați să-i plătească despăgubiri în cuantum de câte 100.000.000 EURO, fiecare.
Pârâtul consideră că sentința este nelegală deoarece tribunalul a omis să oblige reclamantul la plata cheltuielilor de judecată, de 2000 lei, conform chitanței de onorariu depuse la dosar.
Pârâta a formulat întâmpinare în cauză solicitând respingerea apelului declarat de reclamant și admiterea apelului declarat de.
Susține intimata că apelantul a hărțuit-o nejustificat și abuziv introducând-o în această cauză, deși ea nu-l cunoaște pe pârâtul și nu are nici un fel de relații cu acesta.
Mai afirmă intimata că reclamantul -apelant, încă de la promovarea acțiunii, s-a folosit cu rea credință de mijloacele procesuale legale cu scopul de a tergiversa judecarea cauzei pe fond și de a-i hărțui pe pârâți timp de trei ani.
La data de 30.06.2008, apelantul a depus la dosarul cauzei precizări la motivele de apel, invocând și excepția de neconstituționalitate a Legii de organizare a avocaturii și a Legii de organizare judiciară care-i permit fostei judecătoare, - fostă șefă a Secției Penale a Curții de APEL IAȘI -să funcționeze ca avocat la instanțele ieșene.
Excepția de neconstituționalitate a fost respinsă ca inadmisibilă, conform art. 29 alin. 1 și 29 alin. 6 din Legea nr. 47/1992 (republicată), în ședința publică din 12.09.2008.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de susținerile părților, de ansamblul probatoriului existent la dosarul cauzei și de prevederile legale incidente, Curtea reține a fi întemeiat numai apelul declarat de pârâtul.
Prin cererea cu care a investit judecătoria, la data de 07.02.2005, reclamantul a chemat în judecată pârâtul solicitând obligarea acestuia la plata de despăgubiri materiale și morale în cuantum total de 200.000.000 EURO.
În motivarea cererii, reclamantul a susținut că a fost hărțuit de pârât, care i-a adus enorme pagube materiale și morale prin intentarea abuzivă a procesului penal ce a făcut obiectul dosarelor nr. 15154/1998 al Judecătoriei Iași, nr. 1283/2000 al Tribunalului Iași și nr. 4477/2000 al Curții de APEL IAȘI, dosare în care instanțele de judecată ieșene au dat soluții cu încălcări grave ale legii, dar care au fost desființate prin decizia penală nr. 783/2002 a
Prin sentința civilă nr. 3136 din 13.04.2005, Judecătoria Iașia admis excepția lipsei competenței sale materiale și a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Tribunalul Iași.
Prin memoriul depus la Tribunalul Iași (filele 4-64 dosar 4968/2005), reclamantul a precizat ca se judeca cu și pentru repararea erorilor judiciare săvârșite de instanțele de judecată din
La termenul de judecată din 28.09.2005, reclamantul a arătat că înțelege să se judece cu pârâtul, iar la termenul de judecată din 4.01.2006 acesta a solicitat să fie introdusă în cauză, în calitate de pârâtă și.
La termenul de judecată din 23.04.2008, instanța a pus în discuția contradictorie a părților excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, ocazie cu care reclamantul a precizat din nou faptul că prezenta cauză provine dintr-un proces penal.
Potrivit dispoziției înscrise în art. 504 Cod procedură penală, persoana care a fost condamnată definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite, dacă în urma rejudecării s-a pronunțat o hotărâre definitivă de achitare.
Articolul 506 alineatul 3 Cod procedură penală stabilește că pentru obținerea reparării pagubei, persoana îndreptățită se poate adresa tribunalului în a cărui circumscripție teritorială domiciliază, chemând în judecată civilă statul, care este citat prin Ministerul Finanțelor Publice.
Curtea reține că, în raport de obiectul pricinii deduse judecății și de prevederile art. 506 alin. 3 Cod procedură penală, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților a fost soluționată în mod corect de către tribunal.
Criticile formulate de reclamant cu privire la incompatibilitatea judecătorilor de la instanțele ieșene de a soluționa prezenta cauză nu sunt întemeiate, deoarece, conform art. 24 alin. 1 Cod procedură civilă, judecătorul care a pronunțat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la judecata aceleiași pricini în apel sau în recurs și nici în caz de rejudecare după casare.
Dispozițiile art. 24 Cod procedură civilă sunt de strictă interpretare referindu-se la incompatibilitatea judecătorului care, după ce a pronunțat o hotărâre într-o pricină nu mai poate lua parte la judecarea ei în recurs ori la rejudecarea după casare, neputând fi extinse la alte cauze și la alți judecători decât acei care au judecat fondul pricinii.
Susținerile apelantului referitoare la modalitatea de soluționare a dosarului penal nu pot fi analizate în cadrul prezentei căi de atac, deoarece acestea au fost deja verificate în cadrul recursului în anulare finalizat prin decizia penală nr. 783 din 12.02.2002 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Curtea constată a fi neîntemeiată și susținerea reclamantului -apelant privind nerepartizarea aleatorie a cauzei și a lipsei continuității completului de judecată.
Astfel, "Situația repartiției dosarelor după data efectuării repartiției: 27.05.2005 -27.05.2005" înaintată de Tribunalul Iași, coroborată cu data înregistrării dosarului la registratura aceluiași tribunal (27.05.2005, fila 1 dosar fond) confirmă împrejurarea că dosarul cauzei deduse prezentei judecăți a fost repartizat aleatoriu în sistem informatic prin programul, conform art. 95 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.
În ceea ce privește continuitatea completului de judecată, instanța de apel reține că acesta a fost instrumentat în perioada 29.06.2005 -1.03.2006 de judecător, care compunea completul civil 1.
La data de 1.03.2006, dosarul cauzei a fost înaintat la Curtea de APEL IAȘI în vederea soluționării cererii de recuzare a tuturor judecătorilor Tribunalului Iași, cerere formulată de.
După soluționarea cererii de recuzare, dosarul a revenit la completul civil 1, care era compus din judecător, ca urmare a planificării judecătorului într-un complet specializat de litigii de muncă, conform planificării ședințelor de judecată avizate de Colegiul de conducere a tribunalului.
Prin încheierea nr. 11 bis din 9.01.2007 s-a admis cererea de abținere formulată de magistrat, iar dosarul a fost repartizat completului civil imediat următor celui care a soluționat cererea de abținere D3 conform art.98 alin. 3 din Hotărârea nr. 387/2005.
La termenele acordate în perioada 14.02.2007 -16.05.2007 dosarul a fost instrumentat de judecător, iar începând cu data de 16.05.2007, dosarul a fost instrumentat de judecător - ca urmare a repartizării magistratului într-un complet specializat de litigii de muncă.
Prin încheierea nr. 32 din 28.01.2008 s-a admis cererea de abținere formulată de magistrat -, ca urmare a faptului că reclamantul -apelant a formulat plângere penală împotriva acestui magistrat, iar dosarul a fost repartizat, prin aceeași încheiere de soluționare a cererii de abținere, la completul 5, conform art. 98 al. 3 din Hotărârea nr. 387/2005.
Judecătorul de la completul 5 a formulat cerere de abținere care a fost admisă prin încheierea nr. 38 din 30.01.2008, iar dosarul a fost repartizat din nou completului 1, conform art. 98 al. 3 din Hotărârea nr. 387/2005, complet în cadrul căruia funcționa judecător, care a și pronunțat hotărârea supusă prezentului apel.
Față de cele ce preced Curtea reține că apelul declarat de reclamantul nu este întemeiat, urmând a fi respins, conform art. 296 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește apelul declarat de pârâtul, Curtea constată că, potrivit art. 274 Cod procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Pârâtul -apelant, prin apărător a solicitat, cu ocazia dezbaterii fondului pricinii, să i se acorde cheltuielile de judecată efectuate, însă instanța de fond a omis să se pronunțe cu privire la această cerere.
Având în vedere că reclamantul se află în culpă procesuală ca urmare a respingerii acțiunii promovate, iar pârâtul -apelant a făcut dovada achitării sumei de 2000 lei, cu titlu de onorariu de avocat (fila 408 dosar fond), Curtea va admite apelul declarat de și, în baza art. 296 Cod procedură civilă, va schimba în parte sentința apelată.
În conformitate cu prevederile art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, se va dispune obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată efectuate de pârâtul, urmând a se păstra celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
1. Admite apelul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 632 din 23.04.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o schimbă în parte.
Obligă reclamantul să plătească pârâtului suma de 2000 lei (RON), cheltuieli de judecată.
celelalte dispoziții ale sentinței.
2. Respinge apelul declarat de reclamantul împotriva aceleiași sentințe.
Definitivă. Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.09.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
10.10.2008
Tribunalul Iași:
-
Referat,
Verificând planificarea judecătorilor în ședințele de judecată - Tribunalul Iași, Secția civilă, din dispoziția doamnei președinte a completului de judecată, magistrat - -, s-au constatat următoarele:
- la data de 20.12.2006, la 1 civil figura judecător, magistratul fiind planificat într-un complet de litigii de muncă, conform planificării avizate de Colegiul de conducere al Tribunalului Iași (la data de 27.10.2006),
- la data de 16.05.2007, la 3 civil figura judecător cu cerere de abținere admisă prin încheierea din camera de consiliu din 31.07.2007 (astfel cum rezultă din încheierea din ședința publică din 31.01.2007 a Tribunalului Iași - fila 249 dosarul Tribunalului Iași, cauza fiind direcționată la 3), magistratul fiind planificat într-un complet de litigii de muncă, conform planificării avizate de Colegiul de conducere al Tribunalului Iași (la data de 25.04.2007).
Anexez alăturat situația de la Tribunalul Iașia repartiției dosarelor după data efectuării repartiției 27.05.2005-27.05.2005.
Grefier de ședință,
Președinte:Georgeta ProteaJudecători:Georgeta Protea, Cristiana Angelescu
