Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 353/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 353
Ședința publică de la 19 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Palihovici
JUDECĂTOR 2: Georgeta Protea
JUDECĂTOR 3: Cristiana Angelescu
Grefier - -
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de împotriva deciziei civile nr. 174 din 5.03.2008 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 12.09.2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru azi, când:
S-au depus prin serviciul de registratură note de concluzii formulate de recurentul.
După deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față:
Prin decizia civilă nr. 174/05.03.2008 pronunțată de Tribunalul Iași s-a Admite apelul declarat de apelanții și împotriva sentinței civile nr. 9612/21.11.2005 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții-apelanți; a constatat că este ul defuncților și; că de pe urma defunctei au rămas ca i:, -, și, și.
În ceea ce privește bunurile cuprinse în masa succesorală, instanța a constatat că reclamanții și pârâții, -, și sunt în indiviziune cu privire la suprafețele de 2 ha 006. și respectiv de 5.000. teren; suprafața de 5.000. teren, bun propriu al defunctului, a fost testată lui; suprafața de 2.960. teren a fost testată de defuncții, fiului lor.
Totodată s-au constatat cotele succesorale ce revin ilor și s-a dispus ieșirea lor din indiviziune, conform mențiunilor cuprinse în dispozitiv. Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de apel a reținut următoarele:
La data de 2.05.2007, tribunalul pronunțat în baza art. 6735Cod procedură civilă,încheierea interlocutorie prin care s- stabilit că de pe urma lui decedat la 16.02.1987 și, decedată la 15.04.1982 a rămas testamentar, în calitate de fiu iar de pe urma lui, decedată la 31.07.1950, prima soție a lui,au rămas ca, în calitate de fii, -, a și, în calitate de i ai fiului decedat G, și, în calitate de i ai fiicei decedate.
Tribunalul, a mai constatat că, -, și sunt în indiviziune cu terenul în suprafață de 2 ha 006 din p. nr. 5017/ 12.09.1995 iar suprafața de 5000. din p. titlul de proprietate nr. 5601/2002 a fost bun propriu al defunctului care a testat unicului întreaga avere imobilă și mobilă astfel că acest teren este bunul lui.
S-a mai constatat că suprafața de 2960. intravilan p. din nr. 5017/1995 este testată de defuncții și, fiului lor, iar din suprafața de 4296. teren p. intravilan din același care a fost bun comun al soților și, îi revine lui, o cotă de 5/8 iar celorlalți o cotă de 3/8.
Din suprafața de 12536. extravilan p. din 5017/1995 care este bun propriu al defunctei îi revine lui, o cotă de, în calitate de fiu al lui iar cota de revine celorlalți i ai lui și anume, -, și .
S-a mai constat prin această încheiere interlocutorie că ii lui nu sunt îndreptățiți la vreo suprafață de teren din acest întrucât nu au formulat cerere de reconstituire iar din restul suprafeței de teren de 213. extravilan p., din nr. 5017/1995, care este bun comun al soților și, cota de 5/8 îi revine lui, iar cota de 3/8 le revine celorlalți i ai lui, și anume, -, și .
În urma efectuării suplimentului raportului de expertiză topometric de către exp. (filele 200-202) s-au stabilit suprafețele de teren care corespund cotelor părți indicate în încheierea interlocutorie și valoarea de circulația a acestora ( filele 243-245), tribunalul constatând că acțiunea reclamanților apelanți este întemeiată, aceștia făcând dovada calității de iar bunurile supuse împărțelii sunt cele indicate în încheierea interlocutorie din 2.05.2007 și s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților cu privire la suprafețele de teren din. 5017/1995 conform cotelor stabilite de tribunal, raportul de expertiză făcând parte integrantă din hotărârea pronunțată.
Tribunalul a constatat că totalul suprafeței atribuite reclamantului și este de câte 3725. în p. val. de câte 22781 lei.
De asemenea, totalul suprafeței de teren atribuite ilor lui este tot de 3725 .p. în val. de 22781 lei iar terenul atribuit pârâtului, este de 5872. în p. val. de 67992 lei la care se adaugă și suprafața de 5.000. extravilan p. din nr. 5601/2002 și 2960. intravilan p. din nr. 5017/ 1995, terenuri identificate în raportul de expertiză - supliment de dl. exp. și care au valoare de 80.308 lei.
Tribunalul constată că s-a făcut dovada calității de a părților, fiind unicul al lui și, a doua soție a lui care a primit întreaga avere imobilă și mobilă de la tatăl său și anume suprafața de 5.000 .p. din nr. 5601/2002 cât și suprafața de 2960. intravilan p. din 5017/1995 ce a fost bun comun al soților și.
În ce privește restul terenurilor din 5017/1995, acestea reprezintă bunurile comune ale soților și, ( prima soție a acestuia) la care este îndreptățit și, în calitate de fiu al lui dar și ii lui, care sunt pârâții - intimați cu excepția ilor lui, întrucât defuncta nu a formulat cerere de reconstituire în baza Legii nr. 18/1991.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs criticând-o pentru nelegalitate.
Astfel, recurentul a arătat că în mod greșit instanța de control judiciar a soluționat apelul fără a se pronunța asupra motivului de apel privind reducțiunea testamentului autentificat sub nr. 2381/14.06.1979, lăsat de defunctul fiului său.
Nepronunțându-se asupra acestui motiv de apel instanța de control a încălcat dispozițiile art. 261 Cod procedură civilă, conform cu care, hotărârea instanței trebuie să cuprindă, soluțiile date tuturor capetelor de cerere, precum și motivele pentru care au fost înlăturate cererile părților. Mai mult, nepronunțarea asupra unui capăt de cerere atrage nulitatea hotărârii de vreme ce printr-o asemenea judecată se încalcă principiul disponibilității părților.
Soluția instanței de fond, care a respins cererea de reducțiune a testamentului autentificat sub nr. 2381/1979,cu motivarea împlinirii termenului de prescripție a dreptului la acțiune, este greșită.
În speță, instanța de fond, respinge cererea formulată de către reclamantul-pârât, prin admiterea excepției prescrierii dreptului la acțiune considerând că, reclamantul a luat cunoștință de existența testamentului în anul 1992, când acesta a fost prezentat reclamantului și comisiei locale de către.
Soluția instanței de fond are la bază depoziția martorei (fila 138 dosar fond), care a pretins că, în anul 1992, când s-au făcut măsurătorile de către comisia de fond funciar asupra grădinii casei pârâtului acesta ar fi arătat niște acte printre care și un testament. În baza acestei depoziții instanța a considerat că, din anul 1992 și până la data înregistrării cererii de reducțiune a testamentului - 04.04.2005 au trecut mai mult de 3 ani.
Așa cum s-a dovedit în cauză, depoziția martorei a fost "pro cauza" și este în contradicție cu toate celelalte probe administrate în cauză (inclusiv în apel, a se vedea declarația martorului ), probe care dovedesc indubitabil că, reclamantul-pârât nu a avut cunoștință de acest testament până la data de 28.02.2005, dată la care pârâtul-reclamant a depus la dosar acest testament, așa cum rezultă din încheierea de ședință din data de 28.02.2005.
Sunt în același sens - adresa emisă de către Primăria din care rezultă că, pârâtul-reclamant nu a prezentat comisiei de fond funciar cele două testamente, titlul de proprietate nr. 5017/12.09.1995 fiind emis pe numele tuturor ilor ce au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate; și, foarte important, răspunsul la interogatoriu al pârâtului unde acesta recunoaște că, nu a depus testamentele la primărie și nici nu i-a spus lui despre existența testamentului.
Pe de altă parte, din probatoriul administrat în cauză, inclusiv din expertiza, rezultă că, reclamantul a avut și are în posesie, încă din timpul vieții testatorului, suprafața de 2.700. teren aferent casei de locuit edificată de acesta pe locul vechii case bătrânești, teren împrejmuit, bun care face parte din averea testată de către autorul său fratelui -.
Față de situația de fapt și de dispozițiile legale aplicabile, soluția instanței de fond este greșită deoarece, acțiunea pentru reducțiunea liberalităților excesive îndreptată împotriva beneficiarului liberalității are caracterul unei acțiuni personale fiind supusă termenului general de prescripție de 3 (trei) ani, termen care, în principiu, începe să curgă de la data deschiderii succesiunii adică, de la data decesului testatorului.
Însă, în cazul în care, cel ce invocă reducțiunea nu a avut cunoștință de existența testamentului la data deschiderii succesiunii și acesta încalcă rezerva legală, termenul de prescripție începe să curgă de la data la care a luat cunoștință de testament, în speță, data de 28.02.2005, data depunerii înscrisului în instanță de către beneficiarul liberalității. Ori, față de această dată, ce are caracter cert, și data promovării acțiunii în reducțiune - 04.04.2005 este evident că, excepția prescrierii dreptului la acțiune nu poate fi primită.
Mai mult, în situația în care, cel ce invocă reducțiunea se află în posesia bunului testat nu i se poate opune prescripția deoarece, în acest caz, nu i se poate reproșa o neglijență în valorificarea drepturilor sale de, cât timp a exercitat, în fapt, toate prerogativele conferite de lege, iar beneficiarul liberalității nu a solicitat predarea legatului. Reclamantul se află și acum în posesia suprafeței de 2.700. teren situat în intravilanul satului, teren inclus în titlul de proprietate nr. 5017/1995,teren ce face obiectul legatului contestat.
Însăși instanța de judecată își motivează soluția de admitere a apelului pe considerentul constatării stării de indiviziune asupra bunurilor succesorale (terenuri) situație față de care, cererea de reducțiune a testamentului nu putea primi decât soluția admiterii, cu consecințe importante asupra sistării stării de indiviziune și mai ales asupra suprafețelor de teren ce urmau a fi atribuite părților litigante conform cotelor legale rezultate urmare reducțiunii.
Față de dispozițiile legale și probatoriile administrate, instanța de apel trebuia să dea curs dispozițiilor art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă, conform cu care, "în cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Soluția casării cu trimitere se impunea cu atât mai mult cu cât, instanța de apel trebuia să observe, dând curs motivelor de apel, lipsa procedurilor de citare a pârâților (ii defunctului G) pentru termenul din data e 14.11.2005, audiază martorul pârâtului-reclamant și fără a dispune decăderea reclamantului-pârât din proba testimonială (proba câștigată cauzei), constată cauza în stare de judecată.
Recurentul a criticat hotărârea și sub aspectul greșitei soluționări a fondului, ca urmare a soluției greșite date de instanța de fond cererii de reducțiune a testamentului și a nepronunțării instanței de apel asupra motivului de apel referitor la reducțiunea testamentului.
Astfel, instanța a stabilit greșit în opinia recurentului, atât cotele părților din cauză, masa succesorală, cât și modalitatea de ieșire din indiviziune, lui revenindu-i în fapt doar suprafața de 3.808,81. teren, restul terenului de 21.197,19. revenind de drept ilor defuncților și.
Prin întâmpinare intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, precizând că instanța de control judiciar a motivat admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune în reducțiune.
A arătat intimatul că susținerile potrivit cărora prescripția nu poate fi opusă celui ce se află în posesia bunului testat, deoarece nu i se poate reproșa o neglijență în valorificarea drepturilor sale ca, nu sunt fondate, prescripția operând în toate cauzele.
Nu s-au administrat probe în recurs.
Întrucât intimatul a decedat în cauză au fost introduși ii acestuia.
Recursul este întemeiat în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse.
Verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată că prin cererea de apel - apelanții și au criticat în mod expres soluția de respingere ca prescrisă a cererii de reducțiune a testamentului autentificat sub nr. 2381/14.06.1979 întocmit de defunctul.
Instanța reține însă că prin hotărârea contestată tribunalul nu s-a pronunțat asupra acestui motiv de apel, limitându-se doar la constatarea faptului că suprafața de 5.000. teren ce reprezenta bunul propriu al defunctului a fost testată intimatului.
Astfel, deși instanța de apel a schimbat în parte hotărârea, reanalizând atât calitatea părților de succesori, cât și compunerea masei succesorale și modalitatea de ieșire din indiviziune, aceasta nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra cererii de reducțiune a testamentului autentificat sub nr. 2381/1979, întocmit în favoarea intimatului.
Potrivit dispozițiilor art. 129 Cod procedură civilă, judecătorii au îndatorirea de a se pronunța asupra cererilor cu care au fost investiți.
Întrucât instanța de apel nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra cererii de reducțiune a acestui testament, cerere de a cărei rezolvare este legată soluționarea acțiunii de partaj succesoral, Curtea constată că hotărârea recurată este nelegală.
Urmează ca instanța să caseze decizia contestată în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă și să trimită cauza aceleiași instanțe spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE.
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de împotriva deciziei civile nr. 174 din 5.03.2008 a Tribunalului Iași, decizie pe care o casează.
Trimite cauza la Tribunalul Iași spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
03.10.2008
2 ex.-
Președinte:Liliana PalihoviciJudecători:Liliana Palihovici, Georgeta Protea, Cristiana Angelescu
