Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 134/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 134/
Ședința publică din 23 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta Comuna prin Primar cu sediul în, împotriva deciziei civile nr. 34 din 11 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr-.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta recurentei Comuna, avocat, iar pentru intimatul reclamant Comuna se prezintă avocat .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat în termenul legal prevăzut de lege, iar la data de 22 februarie 2010 s-a depus la dosar prin registratura instanței din partea pârâtei recurente Comuna - prin primar, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 371 lei și 5 lei timbru judiciar stabilită la termenul anterior.
Reprezentanții părților declară că nu mai au alte cereri.
Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită în principal admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii apelului și respingerea acțiunii introductive iar în subsidiar solicită admiterea recursului casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Reprezentantul i intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar chitanța reprezentând onorariu avocațial.
CURTEA DE APEL,
Prin sentința civilă nr. 959 din 2.12.2008, Judecătoria Toplițaa admis acțiunea i Comuna prin Primar, împotriva pârâtei Comuna prin Primar și în consecință a stabilit linia de hotar între proprietatea i înscrisă în CF nr. 6355 nr. top. 8519/1/2, 8520/1/1/2/1 și 8532/1/2 și cea a pârâtei înscrisă în CF 6529 T sub nr. top. 8519/1/3, 8519/1/5, 8520/1/1/2/2 și 8532/2/1 ca fiind linia albastră din anexa 1 planului de situație a raportului de expertiză topografică întocmit de expert G, plan ce urmează să facă parte integrantă din sentință, a obligat pârâta să predea i în deplină proprietate și folosință suprafața de 245.372 mp teren pășune și pășune împădurită ce face parte din imobilul înscris în CF nr. 6355 nr. top. 8519/1/2, pășune la Muntele de 842 iugăre și 614 stj. Nr. top. 8520/1/1/2/1 și 8532/1/2 pășune la Muntele de 86 iugăre și 400 stj, total 327,7 ha, a obligat pârâta la 11.848,00 lei, cheltuieli de judecată i și a respins cererea reconvențională a pârâtei ca neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr. 34 din 11 martie 2009, Tribunalul Harghitaa respins apelul formulat de apelanta Comuna împotriva sus-menționatei sentințe și a obligat apelanta să plătească intimatei suma de 3.570 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Comuna prin Primar, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și în consecință respingerea acțiunii în revendicare a i ca prematură, având în vedere că nu s-a eliberat încă titlu de proprietate pentru terenul în cauză iar punerea în posesie pentru ei este pentru o suprafață mai mare decât cea din cartea funciară și corespunde folosinței actuale, mai mult, mai aveau de primit încă suprafață de 13,1 ha, sens în care a solicitat admiterea cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată. A mai solicitat să se revină asupra cheltuielilor de judecată la care au fost obligați, având în vedere că expertiza pe baza căreia s-a admis acțiunea a fost achitată de ei.
În ce privește precizarea acțiunii cu privire la grănițuire, consideră că instanța în mod total greșit a stabilit că linia albastră ar fi limita hotarului dintre imobilele lor, când în raportul de expertiză se stabilește că limita hotarului comunei este cu linie, hotarul comunei este cu linie roșie și cu toate acestea expertul stabilește o altă linie de hotar, intrând în terenul folosit de ei, depășind linia de hotar a comunei în detrimentul comunei, favorizând în acest fel comuna cu o suprafață pentru care nu este proprietara tabulară. Prin fișa de punere în posesie comuna a primit o suprafață mai mare decât cea din cartea funciară și urmează să primească titlu de proprietate iar până la emiterea titlului consideră că acțiunea i este prematură. Ei au fost puși în posesie în limitele indicate de ei, stabilite cu linie roșie de expert, dar expertul nu a răspuns întrebărilor puse de comuna cu privire la stadiul titlului de proprietate, a fișei de punere în posesie etc.
Solicită o nouă expertiză de identificare a terenurilor după fișa de punere în posesie, linia de hotar să se stabilească după titlul de proprietate și după amenajamentele silvice care figurează în proprietatea lor.
Instanța a reținut o stare de fapt greșită, în sensul că pârâta ar fi ocupat în urmă cu 2 ani o suprafață din pășunea folosită de către comuna deși clar din actele depuse că în urmă cu 2 ani comuna prin Ocolul Silvic Dealul a pus în valoare și a licitat exploatarea materialului lemnos, aflat în amenajamentul, ce aparținea de comuna, că terenul s-a defrișat și s-a însușit materialul lemnos.
Sunt dovezi la dosar că cei care au tot intrat pe terenul lor au fost intimații, încă din anii 1965, când de comun acord au stabilit limita hotarului între cele două părți din proces, plecând de la o bornă aflată lângă pârâul cu nr. 7/65 pe o distanță de 1083, de unde s-au fixat borne intermediare și care corespunde cu punctul A din planul de identificare, borna 45, borna 59, borna 39 - borne fixe și recunoscute de părți ca limita de hotar, data de la care comuna și comuna au folosit efectiv imobilul cu acea linie de hotar.
Instanța a reținut împrejurarea că în baza Legii nr. 247/2005 ambele părți au solicitat eliberarea unor titluri noi și punerea în posesie pentru că ar fi avut nevoie de hărți cadastrale, afirmație cu care nu sunt de acord - au nevoie de punere în posesie, deoarece terenul în cauză atât al lor cât și al intimaților este împădurit - pădurile au fost naționalizate, s-au făcut amenajamente silvice iar restituirea se face în baza punerii în posesie și a titlului de proprietate și cu toate acestea instanța susține că prima dată trebuie să se pronunțe instanța de judecată cu privire la grănițuire și abia apoi să se elibereze titlul de proprietate. Prin această susținere se încalcă flagrant procedura prevăzută de legea nr. 1/2000, art. 29 alin. 4, deoarece prima dată se emit actele administrative de către Prefectura H și numai în situația în care părțile sunt nemulțumite se adresează instanței de judecată.
În subsidiar, au solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare și efectuarea unui nou raport de expertiză, deoarece expertul a măsurat doar suprafața tabulară a reclamanților, dar după părerea lor se vede clar diferența de formă a lotului rezultat în expertiză și cea de la cartea funciară, în sensul că cel din expertiză este cu mulat mai larg în zona centrală a lotului, iar expertul a măsurat numai suprafața lor, de la o limită de hotar greșită și a considerat că restul suprafeței revine reclamanților, dându-le o suprafață mult mai mare decât au dreptul. Tocmai acea parte este mai valoroasă fiind împădurită și face parte din amenajamentul silvic. Cu toate acestea expertul stabilește că din terenul comunei lipsesc 15,8 ha, iar pentru comuna lipsesc 12,4 ha. Expertul, cu schița identică cu cea a lui, stabilește că ar folosi în plus 245.372 mp. În aceste condiții, consideră că rezultă clar că instanțele au stabilit o linie de hotar greșită, favorizând comuna. În baza art. 201 indice 1 și urm. Codul d e Procedură Civilă, solicită ca la noua expertiză să participe din partea comunei un expert din județul M, ca expert asistent. Solicită ca experții să măsoare terenul în întregime și să stabilească linia de hotar corectă, după schița de la cartea funciară din 1935 și după procesul-verbal din 1965 încheiat între cele două primării.
Greșeala a intervenit datorită faptului că nu s-a măsurat întreaga suprafață din care să se facă delimitarea, ci fiecare expert a măsurat doar terenul uneia din părți, susținând că limita de nord a terenului aparținând comunei nu poate fi delimitat în dreptul lacului, întrucât nu se cunoaște limita de județ.
Împrejurarea că au fost deposedați de dreptul de proprietate, în perioada 1948-1989 rezultă și din ceea ce a reținut Tribunalul la pct. IX din motivare.
Cu privire la cheltuielile de judecată, consideră că acestea au fost stabilite în mod incorect, deoarece expertiza pe baza căreia s-a admis acțiunea - cea a lui G, a fost achitată de Primăria și în consecință nu puteau fi obligați să achite această sumă de două ori.
În drept, a invocat prev. art. 304 pct. 8 și 9 Codul d e Procedură Civilă.
Intimata Comuna a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea deciziei criticate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului arată că solicitarea recurentei de trimitere a cauzei spre rejudecare nu este motivată, în fapt și în drept și astfel devin aplicabile prev. art. 306 Codul d e Procedură Civilă, care atrag nulitatea acestui capăt de cerere.
În privința petitului principal, există neconcordanță între motivarea în fapt și motivele de drept invocate. Ceea ce recurenta consideră a fi o motivare a recursului reprezintă o reiterare a argumentelor de fond folosite în primă instanță și apel. Nici unul din argumentele expuse nu vizează nelegalitatea hotărârii criticate. Instanța de apel a reținut corect faptul că determinarea liniei de hotar s-a făcut în funcție de schița de carte funciară, iar granița s-a stabilit exact acolo unde figura în schița de predare în posesie efectuată în anul 1937. Având în vedere că în funcție de evidențele cadastrale, este perfect posibilă stabilirea pe teren a liniei de hotar, este cât se poate de clar că argumentele expuse de recurentă în scopul obținerii unei noi expertize nu au nici un fel de justificare. Instanța de apel nu a comis nici în privința acordării cheltuielilor de judecată nici o nelegalitate. Sumele de bani la care se face referire nu au fost incluse în cheltuielile de judecată, aspect care a fost în mod legal soluționat.
În faza recursului s-a administrat proba cu înscrisuri, constând în: proces-verbal (fila 2, 3), decizie (fila 4-5), cerere (fila 6), raport de expertiză topografică din dosar penal nr. 74/P/2005 (filele 9-11), copie CF (filele 12-14), adresa Comisiei locale de aplicare a legii fondului funciar T (fila 19), acte comunicate de Instituția Prefectului jud. H (filele 23-36).
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de apel a făcut o corectă reținere a stării de fapt și de drept, când a apreciat că nu există nici o dovadă că terenul în litigiu a trecut în proprietatea statului, pentru ca pârâta să poată invoca prematuritatea cererii i, formulată anterior obținerii titlului de proprietate. Din toate actele dosarelor a rezultat faptul că terenurile în litigiu nu au făcut obiectul naționalizării sau a altei forme de preluare cu sau fără titlu, pentru a se putea reține aplicabilitatea incidentală a dispozițiilor legii nr. 1/2000. Tot la fel de probat este și faptul că dreptul de proprietate al i exista încă de la momentul împroprietăririi, din anul 1937, ceea ce justifică interesul acesteia de a formula acțiunea în revendicare și în grănițuire. Această acțiune are la bază înscrierile din cartea funciară, în care titlul de proprietate asupra terenurilor în litigiu este întabulat pe numele
Cele două expertize efectuate în cauză de doi experți diferiți au ajuns la una și aceeași concluzie: că pârâta ocupă din terenul ios uprafață de 24,53 ha. S-au avut în vedere de către experți evidențele de carte funciară, cadastrală și celelalte înscrisuri depuse la dosar, precum și măsurătorile efectuate la fața locului în baza acestor acte. Recurenta nu a adus nici un argument suficient de concludent care să ducă la o altă soluție pe fondul cauzei. A efectua o nouă expertiză topografică care să aibă în vedere fișa de punere în posesie nu este admisibil, deoarece fișa are la bază o hartă a amenajamentului silvic la redactarea căreia nu s-a ținut seama de hotarele între proprietățile particulare de dinainte de naționalizare iar astfel reclamanta ar avea dreptul la o suprafață mai mare decât cea care se regăsește în înscrierile de carte funciară. Mai mult, fișa de punere în posesie nu valorează titlu de proprietate.
Motivul referitor la greșita stabilire a liniei de hotar între cele două proprietăți nu poate fi reținut. Expertul a arătat clar că linia de hotar este cea delimitată cu culoare albastră. Linia roșie reprezintă suprafața măsurată conform susținerilor pârâtei.
Recurenta- nu a indicat motivul de nelegalitate pentru care a solicitat casarea hotărârii instanței de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare. A arătat doar că e necesară efectuarea unei noi expertize. S-a arătat mai sus că o astfel de probă nu este necesară, proba administrată fiind concludentă și pertinentă iar concluziile experților au fost în mod legal reținute de către instanțe.
Instanțele au făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 274 Codul d e Procedură Civilă, prin obligarea pârâtei la suportarea cheltuielilor de judecată avansate de reclamantă, fiind partea care a "căzut în pretenții". Chiar dacă concluziile primei expertize nu au fost luate în considerare la pronunțarea soluției, aceasta nu înseamnă că partea care a căzut în pretenții nu are obligația de a suporta costul acestei lucrări.
Față de toate cele ce preced, Curtea, constatând că în speță nu este incident nici unul dintre motivele de nelegalitate dintre cele invocate de recurentă în cadrul cererii de recurs, în baza art. 312 alin. 1 Codul d e Procedură Civilă va respinge ca nefundat recursul declarat.
În baza art. 274 Codul d e Procedură Civilă, va obliga pârâta să plătească i suma de 3.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Comuna prin Primar, împotriva deciziei civile nr. 34 din 11 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita.
Obligă pârâta să plătească i Comuna, prin Primar suma de 3.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
red.
tehnored. BI/4ex
jud.fond:
jud.apel:;
- 7.04.2010-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
