Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1376/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1376
Ședința publică de la 18 2009
PREȘEDINTE: Nela Drăguț
JUDECĂTOR 2: Mariana Mudava
JUDECĂTOR 3: Mihaela Loredana
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâții CONSILIUL LOCAL, PRIMĂRIA COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI împotriva deciziei civile nr. 236 din 01 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenții pârâți CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI, PRIMĂRIA COMUNEI, prin avocat, intimatul reclamant, reprezentat de avocat și avocat, intimata reclamantă, personal și asistată de avocat și intimații reclamanți, reprezentați de același avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței următoarele:
- prin încheierea nr. 8/18.11.2009 a fost admisă cererea formulată de recurenții pârâți și s-a încuviințat eșalonarea plății taxei judiciare de timbru în cuantum de 4000 lei, pe o perioadă de un an, începând cu 01 ianuarie 2010, câte 1000 lei trimestrial, până în ultima zi a lunilor martie, iunie, septembrie și decembrie 2010;
- depunerea ordinului de plată nr. 430/18.11.2009 prin care recurenții pârâți au achitat diferența de taxă judiciară de timbru în cuantum de 4000 lei;
- depunerea unui set de înscrisuri de către recurenții pârâți, după care;
Instanța, față de achitarea în totalitate a diferenței de taxă judiciară de timbru în cuantum de 4000 lei, prin ordinul de plată nr. 430/18.11.2009, depus la dosar prin, a revenit asupra eșalonării plății taxei judiciare de timbru, încuviințată prin încheierea nr. 8/18.11.2009.
Avocat, pentru recurenții pârâți CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI, PRIMĂRIA COMUNEI, a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, întrucât aceștia nu au făcut dovada calității de titulari ai dreptului de proprietate asupra terenurilor ce fac obiectul litigiului.
Instanța, apreciind cauza în stare de soluționare, unește excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților cu fondul, potrivit dispozițiilor art. 137 alin. 2 Cod procedură civilă și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurenții pârâți CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI, PRIMĂRIA COMUNEI, a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților, întrucât aceștia nu au făcut dovada calității de titulari ai dreptului de proprietate asupra terenurilor ce fac obiectul litigiului.
Pe fond, a pus concluzii de admiterea recursului, potrivit motivelor formulate în scris și susținute oral, în sensul de a se constata nulitatea sentinței civile nr. 377/2008 și a tuturor actelor de procedură din dosarul instanței de fond, Judecătoria Novaci, precum și a tuturor actelor următoare soluționării cauzei la instanța de fond, deoarece nu pot avea o existență de sine stătătoare; casarea hotărârilor atacate pentru nerespectarea formelor procedurale referitoare la conceptarea și citarea legală a pârâților în această calitate, precum și pentru soluționarea cauzei fără a se intra în cercetarea fondului, raportat la cauza și obiectul cererii de chemare în judecată și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecare față de toate părțile din proces, pentru respectarea dreptului părților la un proces echitabil. De asemenea, a precizat că un alt motiv de nulitate a sentinței civile nr. 377/2008 este neconcordanța între partea introductivă, dispozitivul hotărârii redactate și minuta manuscrisă, în care se arată că a fost luată în pronunțare și soluționată cauza în ședința publică din data de 26.02.2008, iar pronunțarea s-a făcut în ședința publică din 20.02.2007.
Avocat și avocat, pentru intimatul reclamant, având pe rând cuvântul, au solicitat respingerea excepției calității procesuale active a reclamanților, ca neîntemeiată.
Pe fond, au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate ca fiind legală și temeinică, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar; cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimații reclamanți, a pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat și hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar; cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 377 din data de 26.02.2008 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr-, a fost respinsă cererea în pretenții formulată de, -, - și -, împotriva Consiliului Local și Primarului comunei, județul
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin cererea adresată instanței la 22 februarie 2007 reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local și Primarul comunei, pentru ca prin sentința ce se va pronunța, instanța să-i oblige pe pârâți la plata a 1.000 euro lunar începând cu 11 iulie 2006 pentru suprafața de 1460 mp teren și la câte 2.000 euro lunar pentru suprafața de 3.557 mp teren, reprezentând lipsa de folosință a terenului.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii în indiviziune asupra terenurilor situate în comuna și au fost puși în posesie de executorul judecătoresc.
Că, în vederea stabilirii lipsei de folosință a terenurilor deținute de pârâți, s-a efectuat o expertiză de specialitate, expertul stabilind valoarea lipsei de folosință pentru terenul în suprafață de 1460. la 62597,50 lei și respectiv -,75 lei pentru terenul în suprafață de 3557.
Prima instanță a respins acțiunea cu motivarea că sentința 167/11 iunie 2004 prin care s-a dispus restituirea în natură în baza Legii nr.10/2001 a imobilelor terenuri, nu este susceptibilă de executare silită,deoarece potrivit dispozițiilor art. 25 al. 4 din aceeași lege, primarul era obligat să emită o decizie sau o dispoziție de restituire a celor două terenuri, iar până la data emiterii acestei dispoziții reclamanții nu au dobândit calitatea de proprietari.
Împotriva sentinței au declarat apel apelanții reclamanți, și .
Prin motivele de apel a fost criticată sentința în raport de dispozițiile art. 296 Cod pr. civilă, în sensul că în mod greșit prima instanță a respins acțiunea formulată de reclamanți pe considerentul că aceștia nu au dobândit proprietatea asupra terenului și că sentința civilă 167/11 iunie 2004 nu este susceptibilă de executare silită, atâta vreme cât Primarul comunei nu a emis o dispoziție sau o decizie de restituire a proprietății.
Tot sub acest aspect s-a arătat că prin raportul de expertiză întocmit în cauză expertul a calculat lipsa de folosință a terenului până la sfârșitul anului 2007, dar între timp au mai trecut 6 luni, motiv pentru care acțiunea trebuie să fie admisă și pentru această perioadă de timp.
Apelul a fost înregistrat la Tribunalul Gorj sub numărul -, iar prin decizia civilă 395/2008 au fost admise apelurile, schimbată sentința instanței de fond și admisă acțiunea, pârâtele fiind obligate la 62597,5 lei despăgubiri aferente terenului de 1460. și -,75 lei terenului de 3577.
Au fost obligate pârâtele 7809,7 lei cheltuieli de judecată la fond și 4540 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie instanța de control judiciar a reținut că instanța de fond a dat o interpretare eronată întregului probatoriu administrat, atunci când a reținut că pârâții nu și-au redobândit dreptul de proprietate în baza sentinței civile 167/11 iunie 2004, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 100/1.02.2006 a Curții de APEL CRAIOVA și că era necesară pentru punerea în executare a acestei decizii o dispoziție sau decizie de restituire a primarului și că numai în urma acestei decizii reclamanții deveneau proprietari și puteau să solicite lipsa de folosință a terenului.
În raport de dispozițiile art. 480 cod civil și dispozițiile art. 16 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, instanța a mai reținut că proprietarii beneficiază de o chirie ce urma să fie stabilită printr-o hotărâre de guvern, care nu a mai fost dată, însă pe cale de consecință s-au aplicat dispozițiile dreptului comun privind întinderea chiriei.
Împotriva deciziei tribunalului au declarat recurs de recurenții reclamanți, precum și Consiliul Local.
În recurs a fost criticată sentința instanței de fond pentru nelegalitate, critica vizând în principal faptul că instanța de apel s-a pronunțat numai cu privire la sumele datorate privind lipsa de folosință a terenurilor la data efectuării expertizei, or, s-a solicitat ca sumele să fie recalculate până la efectuarea plății de către pârâte și pentru viitor pe durata existenței construcțiilor.
De asemenea, sumele trebuiau reactualizate până la data efectivă a plății, avându-se în vedere prețul calculat de către expert.
Prin decizia civilă 417/30.03.2009 recursurile au fost admise, casată decizia și trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul Gorj.
Din motivele de casare s-a reținut că tribunalul a soluționat pe fond cauza, fără a examina motivul de apel prin care s-a invocat îndreptățirea reclamanților la plata c/valorii lipsei de folosință a terenului în litigiu, până în momentul în care vor fi eliberate terenurile pe care există construcții și nu s-a analizat perioada pentru care se solicita contravaloarea lipsei de folosință.
S-a reținut de instanța de apel cu privire la limitele investirii, că nu a existat o completare ulterioară a cererii de chemare în judecată, așa cum s-a susținut prin motivele scrise depuse în dosarul - ( pagina 73) și că obiectul cererii cu care a fost învestită prima instanță a fost ca pârâții să fie obligați să plătească lipsa de folosință a terenului începând cu 11 iulie 2006 până la plata efectivă a sumei, calculată de către expert, sumă ce urmează să fie reactualizată la data plății cu indicele de inflație.
Prin decizia civilă nr.236 din 01 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-au admis apelurile declarate de apelanții reclamanți, împotriva sentinței civile nr. 377 din data de 26.02.2008 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr. -.
A fost schimbată sentința, în sensul că s-a admis acțiunea și au fost obligate pârâtele la plata sumei de 62.597,5 lei despăgubiri civile, reprezentând lipsa de folosință a terenului de 1460. -,75 lei pentru suprafața de 3357 pe perioada iulie 2006 până la data efectivă a plății, sumă ce se va reactualiza la zi.
Au mai fost obligate pârâtele la 13.349 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, tribunalul a avut în vedere sentința civilă nr.167/2004 definitivă prin decizia civilă nr.100/2006 a Curții de APEL CRAIOVA, prin care s-a dispus restituirea în natură către reclamanți a suprafeței de 1460. și a suprafeței de 3557.
Cât privește suprafața de teren de 1460. s-a apreciat că aceasta poate fi restituită în natură, față de constatarea expertului că teatrul și căminul cultural situate pe acest teren, se află într-o stare avansată de degradare și au fost abandonate de autoritățile locale.
În ceea ce privește suprafața de 3557., instanța a reținut că sala de sport edificată pe acest teren s-a făcut după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, nu s-a respectat amplasamentul prevăzut în HG nr.177/2002, respectiv satul, iar la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, terenul era liber.
A fost apreciat ca lipsit de relevanță faptul că ulterior, Primarul comunei urma să dea o dispoziție sau decizie de restituire în baza Legii nr.10/2001.
Pentru stabilirea întinderii pretențiilor, s-a avut în vedere raportul de expertiză întocmit de expert, iar criteriul legal la determinarea cuantumului a fost HG pentru întinderea chiriilor potrivit art. 16 alin. 2 din Legea nr.10/2001, începând cu iulie 2006, până la data plății, sumă ce se va reactualiza la zi.
Împotriva acestei decizii în termen legal a declarat recurs pârâtul Consiliul Local, susținând că este nelegală.
În motivele de recurs, pârâtul face un istoric al derulării cauzei de la data introducerii acțiunii, susținând că soluția adoptată de instanța de fond este corectă sub aspectul împrejurării că reclamanții nu fac dovada că sunt titularii dreptului de proprietate asupra celor două terenuri, așa încât, nu poate exista nici un prejudiciu pe care reclamanții să-l fi încercat.
Că, decizia tribunalului este nelegală și este dată cu încălcarea dispozițiilor art. 315 Cod pr. civilă și nu respectă îndrumările date de Curtea de APEL CRAIOVA prin decizia de casare.
A mai susținut că decizia este complet nemotivată, instanța de apel rezumându-se la prezentarea istoricului, fără a intra în cercetarea fondului cauzei și fără a argumenta soluția pentru a se putea exercita controlul judiciar; că, dispozițiile art. 16 alin. 2 din Legea nr.10/2001 nu-și găsesc aplicare în prezenta cauză.
În cauză, reclamanții intimați au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, cu motivarea că recursul este îndreptat împotriva mai multor hotărâri judecătorești
În întâmpinare, reclamanții au invocat excepția netimbrării recursului, excepția inadmisibilității, întrucât e declarat împotriva mai multor hotărâri judecătorești, iar în ceea ce privește criticile aduse deciziei civile nr.236/2009, acestea au fost apreciate ca neîntemeiate.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL CRAIOVA sub nr-.
Prin cererea înregistrată la data de 2.11.2009, pârâta recurentă a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar, respinsă prin încheierea din 4 2009, cu motivarea că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 4 din OUG nr.51/2008, întrucât pârâta este persoană juridică, nu fizică.
În ședința publică din 4 2009, s-a pus în vedere pârâtului să depună la dosar în termen de 5 zile o cerere scrisă, întemeiată pe dispozițiile art. 21 din Legea nr.146/1997, de reducere, eșalonare sau amânare de plată a diferenței de taxă judiciară de timbru, precum și înscrisuri prin care să facă dovada că plata taxei de timbru în cuantum de 4000 lei, ar afecta în mod semnificativ activitatea curentă a recurenților pârâți.
La data de 11.11.2009, pârâtul reclamant a formulat cerere pentru eșalonarea taxei de timbru, iar prin încheierea din 18.11.2009, instanța de recurs a admis cererea. A încuviințat eșalonarea taxei de timbru în cuantum de 4000 lei pe o perioadă de 1 an, câte 1000 lei trimestrial, până la ultima zi a lunilor martie, iunie, septembrie, decembrie 2010.
Instanța de recurs a făcut o cercetare reală a capacității financiare a recurentului și a pus în balanță interesele acestuia și pe cele ale administrării justiției, pentru a asigura recurentului accesul efectiv la un tribunal și pentru a nu exista o violare a art. 6 paragraful 1 din Convenție, ca în cauza Adam vs. România CEDO 45890/05.
Față de faptul că în ședința publică din 19 2009 recurentul a făcut dovada achitării în totalitate a diferenței de taxă judiciară de timbru în cuantum de 4000 lei prin OP 430/2009, instanța de recurs a revenit asupra eșalonării încuviințată prin încheierea din 8.11.2009.
Examinând decizia prin prisma criticilor formulate, Curtea constată recursul nefondat, cu următoarea motivare:
Prin sentința civilă nr.167/2004, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr.2566/2002, definitivă prin decizia civilă nr.100/1 februarie 2006 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr.5966/CIV/2004, irevocabilă prin decizia civilă nr.nr.7605/9 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție,s-a dispus restituirea către intimații reclamanți a mai multor suprafețe de teren, printre care suprafețele de 1460. și 3557. situate pe raza localității.
Reclamanții intimați, ( decedat în cursul soluționării cauzei, acțiunea fiind continuată de moștenitorii acestuia, ) și, au notificat pârâtele Primăria, Consiliul Local, în vederea încheierii unui contract de închiriere pentru suprafețele de teren ocupate de teatrul de vară și de sala de spor ce se află în proprietatea și administrarea acestora, cereri cărora pârâtele nu le-au dat curs.
Titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr.167/2004 a Tribunalului Gorj și decizia civilă nr.100/2006 a Curții de APEL CRAIOVA, au făcut obiectul dosarului de executare nr. 78 E/2006 și prin procesul - verbal de executare întocmit la 11.07.2006, s-a declanșat punerea în posesie a reclamanților pentru aceste terenuri.
Pentru evaluarea prejudiciului încercat de reclamanți prin lipsa de folosință a celor două terenuri, în raport de posibilitățile imobilului și de chiriile practicate în zonă, în mod corect instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize, ce a fost efectuată în cauză de expert.
Cuantumul despăgubirilor a fost stabilit de expert la suma de 62.597,50 lei pentru terenul în suprafață de 1460. și 130.719,75 lei pentru terenul în suprafață de 3557., la raportul de expertiză nu s-au formulat obiecțiuni de către recurent, așa încât critica privind acordarea acestor despăgubiri, este nelegală.
Decizia tribunalului este legală, argumentată în fapt și în drept și corespunde exigențelor dispozițiilor art. 261 pct. 5 Cod pr. civilă, așa încât nu poate fi primită critica privind nemotivarea hotărârii.
Criticile formulate de pârât ce vizează hotărârile pronunțate în primul ciclu procesual, nu pot fi primite, întrucât exced obiectului prezentului recurs.
Față de cele ce preced, urmează ca în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, să se respingă recursul ca nefondat.
În baza art. 274 Cod pr. civilă, urmează a fi obligați recurenții la 1000 lei cheltuieli de judecată, către intimata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâții CONSILIUL LOCAL, PRIMĂRIA COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI împotriva deciziei civile nr. 236 din 01 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și .
Obligă recurenții pârâți la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată,către intimata.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, |
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
15.12.2009
Jud.apel
Președinte:Nela DrăguțJudecători:Nela Drăguț, Mariana Mudava, Mihaela Loredana
